«Discriminarea», «Intoleranța» și «Toleranța represivă» – concepte marxiste ale Școlii de la Frankfurt, care au reapărut altfel deghizate (III)

 

Citiţi a doua parte a articolului

Bertrand Russell: O strategie planetară – Bolșevism în Est, Freudo-marxism în Vest

 
Bertrand Russell

Dar cum s-a ajuns aici? Cum s-a sărit de la Marx la Marcuse şi de acolo la dictatura Corectitudinii Politice de azi? Care au fost paşii acestui traseu uluitor până s-a ajuns ca perversiunea să fie impusă politic ca un comportament privilegiat şi protejat?

Răspunsul presupune o incursiune în istoria acestei ideologii, cum o face William Lind, care dovedeşte oricui este de bună credinţă, continuitatea şi coerenţa ei de-a lungul ultimului secol. Aşadar, se confirmă că Aldous Huxley a avut dreptate, că a văzut mai bine decât Orwell. Să fi fost Huxley un vizionar? Sau, pur şi simplu, a fost mai bine informat?

Bunicul lui Huxley, agnosticul Thomas Huxley – supranumit „buldogul lui Darwin” la vremea lui, în secolul al XIX-lea – a jucat un rol crucial în impunerea darwinismului şi secularizării în Anglia şi în lume. Iar fratele lui Aldous Huxley – Julian Huxley – a fost, la rândul lui o figură proeminentă a sintezei evoluţioniste, primind importante distincţii pentru popularizarea evoluţionismului ateu prin selecţie naturală (Medalia Darwin – Royal Society). La vremea lui, Julian a fost un militant prestigios pentru contracepţie şi avort (Premiul Lasker Foundation pentru Planificare Parentală – World Population), eugenie (Preşedinte al Societăţii Britanice pentru Eugenie, 1959-1962) şi pentru guvern unic mondial.

Alte influenţe asupra lui Huxley includ pe fabianul (socialist utopic) H.G. Wells, Republica de la Weimar şi libertinajul Berlinului anilor ’20, unde l-a putut întâlni pe sinistrul ocultist Aleister Crowley şi o înfloritoare cultură a drogurilor… Aşadar este cert că în 1931, când şi-a scris distopia, Aldous Huxley ştia bine ce ni se pregătea: avea informații chiar de la sursă.

Încă din 1915, Huxley a cunoscut un alt marxist celebru, Bertrand Russell, care va avea asupra sa o influenţă durabilă. Uluitoarea carte a lui Russell, apărută în 1920, Practica şi teoria bolşevismului, e bazată pe vizita făcută de acesta în URSS după Revoluţia din 1917 şi discuţiile avute cu Lenin şi Troţki. Noul stat ateu bolşevic, impus prin înşelăciune şi teroare, atentate, manipulare şi genocid, i se părea lui Russell o „încercare splendidă şi nobilă”, comunismul – „un ideal pentru care merită luptat, demn de admiraţia şi recunoştinţa părţii progresiste a omenirii”, iar ideile fundamentale ale bolşevismului – „deloc impracticabile ci, dacă s-ar realiza, ele ar spori nemăsurat de mult binele umanităţii”.

Din experienţa sa sovietică, întâlnirile cu Lenin şi cu a Treia Internaţională Socialistă, Russell a tras concluzia că revoluţia socialistă – pe care o considera drept cea mai mare binefacere pentru omenire – putea reuşi doar într-o ţară prosperă. Din acest motiv, credea Russell, ea era posibilă doar într-o ţară ca America, dar numai treptat, după ce aceasta va deveni mai întâi socialistă, adică după ce gândirea oamenilor va fi schimbată, astfel încât majoritatea să fie în favoarea comunismului, iar oponenţii prea slabi să-l poată împiedica.

Russell era convins că Lenin greşea nu în scopul său final – instaurarea comunismului în întreaga lume fiind şi propriul său ţel – ci ca metodă: teroarea şi violenţa. „Natura umană nu poate fi complet transformată prin forţă”, scria Russell în 1920 despre modul în care se impusese bolşevismul în Rusia. „Oamenii vor divertisment [amusement] şi prin asta trebuie ei să fie manipulaţi”. Exact ce avea să scrie şi Huxley mai târziu. El considera bolşevismul drept o formă rudimentară, chiar barbară, de socialism.

O asemenea formă violentă, autoritară, era – conform lui Russell – potrivită pentru o Rusie primitivă, lipsită de libertăţi personale şi de o tradiţie democratică, obişnuită cu sistemul absolutist ţarist. Din acest motiv, în Rusia „bolşevismul era bun fiindcă împiedica haosul mai bine ca oricare alt sistem”. În schimb, în Anglia, SUA sau altă ţară cu tradiţii democratice, comunismul ar fi fost necesar să fie „mult mai tolerant” şi ar fi putut ajunge la putere doar printr-o schimbare graduală a psihologiei oamenilor. Motivaţia pe care s-ar baza acest proces – scrie Russell – este necesar să ia în calcul „cele patru patimi” şi să urmărească abolirea tipului de moralitate impus de burghezie (cei ce deţin capitalul). De aceea, Russell credea că este nevoie să fie aplicată psihanaliza în politică.

Este uluitor cum Russell expunea, încă din 1920, liniile întregului program ce avea să fie aplicat la scară planetară în secolul XX: Bolşevism în Est, Freudo-marxism în Vest. Acest program a făcut o carieră spectaculoasă în anii şi deceniile care au urmat, începând cu Georg Lukacs şi Şcoala de la Frankfurt, şi ajungând la dictatura Corectitudinii Politice, care azi ne este impusă de acolo de unde Russell a prevăzut cu un secol în urmă.

De aceea, credem că avem datoria de a afirma explicit ceea ce puţini au curaj să spună azi: că împăratul este gol. Că Political Correctness nu e decât Freudo-Marxism sau Marxism Cultural, grefat pe neoliberalism.

Conchita Wurst: O anti antropologie de la „seceră și ciocan” la „scoică și cârnat”. Acvila comunistă și Phoenixul

1. „Wurst”: brandul Transvisionului freudo-marxist

Să luăm un ultim studiu de caz pentru a ilustra modul în care este aplicat cu consecvenţă road-map-ul elaborat de Marcuse & Co. privind „toleranţa represivă” şi noua clasă revoluţionară care a înlocuit proletariatul întru înfăptuirea revoluţiei totale, minoritatea „oprimată” care „a realizat unitatea Logosului cu Erosul”: Thomas Neuwirth, alias „Conchita Wurst”, câştigătorul Eurovisionului 2014.

„Eurovisionul este un aranjament între nişte grupuri de şmecheri ce promovează o agendă politică proprie în numele majorităţii. Fără «femeia cu barbă» n-ar fi ştiut nimeni că a avut loc finala Eurovision.”

George Damian are dreptate. Eurovisionul n-are nicio legătură cu muzica, e pură corecţie politică, dictatura minorităţii deviante.

2. Rusia între Lenin şi Hristos: un imperiu schizofrenic

Desigur, una din acuzaţiile inevitabile va fi şi aceea că aş „ţine cu Vladimir Putin”, fiindcă acesta e discursul la modă: dacă pledezi pentru bun-simţ, nu eşti homofil, critici corectitudinea politică sau îl susţii pe Iulian Capsali fiindcă e ortodox, înseamnă automat că eşti filorus şi de partea „Putinist-ortodoxismului”. De aceea este necesar să precizez, măcar pentru cititorii oneşti: Nu sunt absolut deloc de partea lui Putin. Nu sunt împotriva Europei de Vest, a Statelor Unite sau a democrației. Admir cultura occidentală la fel de mult ca oricare din cei ce mi-ar putea aduce asemenea acuzații şi o cunosc mai bine decât cei mai mulți dintre ei. Sunt doar împotriva ideologiei agresiv anticreştine, corecte politic, homosexualiste, proavort şi „gender”, care ne invadează azi dinspre segmentul secularizat al unui Occident ce se vrea „post-creştin”. Sunt de partea unei Românii normale. Sunt ortodox practicant şi nu am a mă ruşina de asta.

Cine are discernământ sesizează imediat şi foarte clar cât de rudimentare şi reducţioniste sunt generalizările şi echivalările stupide de tipul: Ortodoxie = Putin. Mai întâi, fiindcă ortodoxia lui Putin stă sub semnul conjuncturilor şi intereselor politice; iar apoi, fiindcă nu oricine face parte din Biserica Ortodoxă Română face parte automat şi din Putin Fan-club, chiar dimpotrivă. De altfel, s-a observat deja că cei ce se opun în Europa sancţiunilor contra Rusiei sunt tocmai socialiştii, adică cei ce promovează mai abitir agenda homosexualistă. Deci, cine e fan Putin? Tocmai sponsorii lui „Wurst”.

Şi, dacă e vorba de Putin, este necesar să fie spus că el face un imens deserviciu Ortodoxiei, familiei tradiţionale şi valorilor conservatoare pe care le apără, cât timp dă apă la moară celor ce le asociază, din pricina lui, cu politica tancului, violenţei, expansiunii şi războiului. Şi Eurovisionul nu e singurul caz în care se fac asemenea asocieri nefericite. „Schizofrenia” ruşilor, despre care vorbea Dan Puric foarte pertinent într-o conferinţă, este extrem de gravă: incapacitatea ruşilor de a sesiza contradicţia fundamentală, ireconciliabilă, dintre creştinism şi comunism, „Seceră şi ciocan” şi Cruce, expansionism militarist şi duh ortodox, poate duce Rusia la dezastru. […]

3. România către SUA: vreți ataşate lesbiene sau aliat geostrategic?

În acelaşi timp, e vremea ca şi politicienii români să înveţe să pună la rândul lor condiţii aliaţilor şi partenerilor occidentali, să negocieze parteneriate reale de pe poziţii corecte, nu în genunchi. România nu mai este consumator de securitate pentru NATO, ci furnizor de securitate, nu doar în regiune, ci şi pe alte continente. De aceea, dacă Statele Unite oferă României garanţii de securitate, aşa cum au reiterat la Bucureşti vicepreşedintele Joe Biden şi alţi oficiali americani, şi dacă doresc un aliat de nădejde, puternic şi devotat, cu rol geostrategic, aşa cum România vrea şi poate să fie, atunci America este necesar să înveţe să respecte România ca pe un adevărat aliat şi partener, nu s-o trateze ca pe o mămăligă amorfă în care poate imprima pecetea oricărei aberaţii culturale şi sexuale ce i se năzare vreunui filosof neomarxist ciudatqueer.

Domnule Joe Biden, dacă monitorizaţi presa română aşa cum s-ar cuveni, atunci vă rugăm ţineţi cont şi de prezenta solicitare a poporului ortodox din România: respectaţi-ne tradiţiile şi libertatea de credinţă religioasă, care e garantată inclusiv în Constituţia americană. Daţi-ne pace cu Corectitudinea Politică. Nu ne mai impuneţi modele culturale ateiste, neomarxiste, străine civilizaţiei noastre, pe care poporul nostru le respinge în mod organic. Nu mai trimiteţi în România ataşate culturale lesbiene care impun evenimente LGBT pe agenda instituţiilor noastre culturale (Muzeul Ţăranului Român) şi ne dau lecţii de „toleranţă”. Poporul nostru e tolerant şi îngăduitor, dar nu acceptă propaganda agresivă LGBT promovată neinspirat de Ambasada SUA la Bucureşti. Nu mai faceţi presiuni oficiale sau lobby neoficial pentru cauza homosexualismului, pedofiliei, studiilor de gen extremiste, feminismului radical şi altor ideologii corecte politic.

 
Joe Biden

Lăsaţi-ne să trăim creştineşte, fără să discriminăm sau să persecutăm pe nimeni, dar şi fără să ne fie frică să ne trimitem copiii la grădiniţă sau şcoală ca să nu fie spălaţi pe creier de educatori şi profesori, la rândul lor spălaţi pe creier sau pur şi simplu cinici. Nu mai exportaţi în România curente incompatibile cu moştenirea noastră spirituală şi paideuma milenară ce ne caracteriza ca popor cu secole înainte ca naţiunea americană să se fi născut.

Respectaţi-ne şi vă respectăm şi noi. Suntem admiratori ai culturii americane şi apreciem contribuţia ei excepţională la civilizaţia globală. Iubim poporul american pentru marile lui calităţi. Acceptați-ne şi dumneavoastră ca civilizație creştină tradițională şi respectați-ne valorile – care sunt cele bimilenare ale creştinismului ortodox. Veţi continua, astfel, să aveţi în noi aliaţi de nădejde şi o opinie publică favorabilă şi fidelă Americii. Vorbesc de o opinie publică reală, nu de prezenţa excesiv de vocală în spaţiul mediatic a celor câteva ONG-uri ale lobbyului homosexualist şi sexualist de tip Kinsey-ist, ce exprimă doleanţele extremiste ale unei minorităţi infime.

Precizăm că acesta nu este nicidecum un „discurs al urii”: nimeni nu are nimic cu aceste minorităţi, care pot trăi în privat cum doresc, ci doar cu pretenţia lor de a impune majorităţii drept „normalitate” standardele lor obraznice, lipsite de ruşine şi bun-simţ. Iar pragmatic vorbind, ştiţi bine că nu lesbienele vor lupta pe fronturile Alianței, ci Forțele Armate Române, care împărtăşesc ferm valorile familiei tradiţionale. E în interesul dumneavoastră şi al democraţiei să le respectaţi această alegere morală.

Domnule Biden, respectaţi-ne şi veţi găsi mereu aici parteneri de încredere. Sunt pe agendă aspecte importante. Avem de făcut faţă unor ameninţări grave de securitate şi unor provocări fără precedent, în contextul riscului prezentat de armele moderne de distrugere în masă, nucleare sau nu. Scutiți-ne de ingerințe culturale sordide. Haideţi să ne concentrăm pe aspectele serioase. Va fi în avantajul dumneavoastră, al poporului american, al democraţiei şi libertăţii în lume. Al unei libertăţi reale, nu al uneia înţelese greşit în sensul distrugerii ţesutului social şi familiei creştine tradiţionale. Românii sunt iubitori de pace; nu doresc un nou război mondial cu efecte catastrofale. De aceea, haideţi să găsim împreună soluţii echilibrate pentru a păstra pacea sub aspect militar, odată cu cea socială, în această regiune.

Domnule Biden, politica culturală pro-homosexualistă, Freudo-Marxistă a actualei administraţii americane are în România efecte contra-productive, destabilizatoare. Chiar dacă ele nu se văd de la Washington, se văd prea bine de la Bucureşti. Vă asigur că va fi în avantajul reciproc să renunţaţi la ea, cel puţin în România. E regretabil că niciun politician român n-a avut curajul să vă spună deschis aceste aspecte. Dar ele exprimă sentimentele majorităţii românilor, inclusiv ale soţiilor şi părinţilor tinerilor militari români ce-şi riscă viaţa în diverse teatre de operaţiuni NATO, cărora le-aţi mulţumit public la Bucureşti. Nu le mai jigniţi cu pledoarii pentru stiluri de viaţă deşănţate, în numele unei non-discriminări pe care n-o mai cumpără nimeni, nici măcar cei în cauză. Căci, da, primii care se leapădă de principiul non-discriminării sunt homosexualii înşişi. Ei îşi declară pe faţă intenţia de a discrimina majoritatea.

Dacă nu mă credeţi, citiţi The Overhauling of Straight America, de Marshall Kirk şi Erastes Pill. Sunt americani. Vă rugăm insistent, încetaţi a le implementa agenda subversivă în România. Noi, românii, suntem în mod neechivoc în favoarea unui curs pro-occidental, pro-democraţie. Dar vă rugăm, recitiţi-i pe părinţii fondatori ai Republicii Americane ca să vedeţi cu ce valori este sinonimă democraţia: în niciun caz cu imoralitatea, perversiunea, promiscuitatea, manipularea de masă şi politicile anti-creştine. Oare nu Thomas Jefferson spune că virtutea este „liantul” ce ţine laolaltă o republică? Că libertatea şi republicanismul necesită o societate virtuoasă, iar creştinismul are „cel mai sublim cod moral dat omului vreodată”? Oare n-a spus şi John Adams: „Nu avem niciun guvern cu atâta putere încât să fie capabil a ţine în frâu patimile omeneşti nestrunite de morală şi religie. Constituţia noastră e făcută pentru un popor moral şi religios. E cu totul nepotrivită pentru a guverna orice altfel de popor”. Aceasta e America pe care o iubesc românii, spre care au privit cu admiraţie şi încredere. Este America despre care s-a spus: „Am căutat cheia măreţiei Americii… Abia când am intrat în bisericile Americii şi am auzit amvoanele înflăcărate de dreptate (aflame with righteousness) am înţeles secretul geniului şi puterii ei. America este mare fiindcă este bună. Dacă America va înceta să fie bună, America va înceta să fie mare.”

Democraţia americană s-a clădit pe libertatea religioasă şi de conştiinţă: prima libertate înscrisă în faimosul Bill of Rights american e libertatea religioasă.

Domnule Biden, vreme de 45 de ani, sub comunism, noi, românii, am visat prea mult la democraţie, pentru ca acum s-o vedem terfelită în noroiul ideologiei homosexualiste şi trans-sexualiste. Am dorit prea mult să scăpăm de Marxism, pentru ca acum să-l vedem reintrodus… pe uşa din dos. Şi de către cine? Tocmai de către aliaţii noştri americani?! Credeţi-ne, ştim să-l recunoaştem mai bine decât dumneavoastră, în noul lui avatar. Fiindcă suntem păţiţi. Îi cunoaştem prea bine scopurile demonice, anticreştine, ca să ne mai lăsăm păcăliţi a doua oară. Deci, vă rugăm, slăbiţi-ne cu Neo-marxismul.

Andrei Dîrlău

Citiţi a patra parte a articolului

Citiţi şi:

SUA și UE urmăresc distrugerea totală a României!

Studiu despre homosexualizarea Americii 

 

yogaesoteric
13 ianuarie 2020