Doctrina legionară și principiile Mossadului

Un material pe care profesorul Ion Coja l-a primit de la un cititor pentru a fi publicat

Când este să aleg între moartea ţării mele şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului

De curând, fostul şef al serviciului de spionaj israelian Yossi Cohen a dat un interviu ziaristei Ilan Dayan, în care recunoaşte ca Mossad-ul nu s-a sfiit să-i execute pe cei pe care îi considera duşmanii statului Israel. Unul dintre aceştia a fost omul de ştiinţă iranian, cel care lucra la programul atomic al ţării sale. Acesta este doar un singur exemplu, din multe altele. Justificarea adusă de Mossad pentru a legitimiza astfel de acţiuni sunt legate de pericolul pe care cei asasinaţi îl prezintă pentru suveranitatea statului Israel şi a siguranţei cetăţenilor săi.

Eu nu contest aceste acţiuni, ştim cu toţii ca Israelul este supus agresiunilor permanente din exterior. Yossi Cohen a mai dezvăluit că în multe cazuri nu se recurge direct la uciderea oponenţilor, ci aceştia sunt sfătuiţi să-şi schimbe domeniul de activitate. La care ziarista Ilan Dayan a sugerat ca aceştia s-ar fi putut face pianişti. Din această ipostază nu ar mai fi avut de ce să mai fie monitorizaţi de serviciile secrete israeliene.

Interesante aceste declaraţii, care dovedesc încă odată că legitima apărare nu se referă numai la persoane fizice, ci şi la naţiuni, popoare şi state. Principiul acesta, care este aplicat şi de serviciile americane, când elimină cu ajutorul dronelor anumiţi terorişti islamişti, nu este un principiu nou. Corneliu Zelea Codreanu, iniţiatorul şi sufletul Mişcării Legionare, l-a introdus în doctrina legionară şi l-a şi prezentat într-un discurs în plenul parlamentului român prin 1936 cred. Iată ce a declarat Căpitanul cu această ocazie:

„Am căutat să arăt că ţara aceasta este cotropită de jidănime. Că acolo unde este cotropirea cea mai mare, acolo este şi cea mai înspăimântătoare mizerie omenească: Maramureşul. Că începutul existenţei jidanilor pe pământul nostru coincide cu începutul morţii românilor. Că în măsura în care numărul lor va creşte, noi vom muri. Că, în sfârşit, conducătorii naţiei româneşti, oamenii veacului democraţiei şi ai partidelor, în această luptă şi-au trădat neamul lor, punându-se în slujba marii finanţe naţionale sau internaţionale jidăneşti.

Arăt că în portofoliul Băncii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire şi de corupere, sunt trecuţi o bună parte din oamenii politici, oameni pe care această bancă îi «împrumutase» cu bani: dl. Brandsch, subsecretar de stat, 111.000 lei; Banca Ţărănească a dlui Davilla 4.677.000; dl. Iunian 407.000 lei; dl. Madgearu 401.000 lei; dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. Răducanu 3.450.000; Banca Răducanu 10.000.000 lei; dl. Pangal, şeful masoneriei de rit scoţian, 3.800.000 lei; dl. Titulescu 19.000.000 lei. Toţi fruntaşi ai vieţii publice româneşti.

În afară de aceştia mai sunt şi alţii. Sunt mulţi. Sunt toţi, dar n-am putut pune mâna pe listă.

Fiind întrerupt de unul din ei:
– Sunt bani împrumutaţi. O să plătească.

Răspund:
– Or plăti sau nu, nu ştiu, dar eu vă spun un singur aspect: există obligaţia pe care o are cineva când împrumută bani de la o asemenea finanţă, de a o satisface când este la guvern, de a o satisface când este în opoziţie şi, în orice caz, de a nu lovi în ea când trebuie să fie lovită.

Citesc apoi o listă din care arăt, fără posibilitate de replică, cum de la război şi până acum statul român a fost defraudat cu cca. 50 miliarde lei, sub conducerea democraţiei, a prea cinstitei şi prea perfectei forme de guvernare a «poporului» prin el însuşi. Conducerea «democraţiei» având la bază ideea «controlului» permanent al poporului în care poporul, marele controlor, este prădat în timp de 15 ani de guvernare cu fabuloasa sumă de 50 miliarde lei.

Fac apoi observaţiuni critice asupra democraţiei.

La urmă formulez 7 cereri:
1. Cer introducerea pedepsei cu moartea pentru manipulatorii frauduloşi ai banului public.

Mă întrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie:
– Dle Codreanu, d-ta te intitulezi creştin şi purtător al ideii creştine. Îţi aduc aminte că susţinerea acestei idei este anticreştină.

Răspund:
– Domnule Profesor, când este chestiunea să aleg între moartea ţării mele şi aceea a tâlharului, eu prefer moartea tâlharului. Cred că sunt mai bun creştin dacă nu voi permite tâlharului să-mi ducă ţara le pieire.

2. Cerem revizuirea şi confiscarea averilor celor care şi-au furat ţara.
3. Cerem tragerea la răspundere penală a tuturor oamenilor politici care se vor dovedi că au lucrat în contra ţării, fie sprijinind afaceri incorecte, fie în alt mod.
4. Cerem împiedicarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliile de administraţie ale diferitelor bănci sau întreprinderi.
5. Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemiloşi care au venit pe pământul acesta să exploateze bogăţiile solului şi munca braţelor noastre.
6. Cerem declararea teritoriului României ca proprietatea inalienabilă şi imprescriptibilă a neamului românesc.
7. Cerem trimiterea la muncă a tuturor agenţilor electorali şi stabilirea unui comandament unic, căruia să i se supună, într-un singur gând, toată suflarea românească.

Acestea sunt cele dintâi încercări de formulare publică a câtorva măsuri politice pe care le socoteam mai urgente. Ele nu sunt rodul unei cugetări îndelungate, a unei frământări ideologice, ci rezultatul unor gânduri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul românesc, acum, imediat.

Peste 6 luni au apărut câteva mişcări destul de populare, având în program numai cele trei puncte iniţiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea oamenilor politici de a intra în consilii – ceea ce înseamnă că le-au mai observat şi alţii ca necesare.“

Un prieten legionar de-al lui Stelescu trădătorul, l-a avertizat pe acesta să nu mai publice minciuni despre Mişcarea Legionară, pentru că dacă va mai continua aşa, nu va fi bine. Adică, cu alte cuvinte, l-a sfătuit pe Stelescu să se facă pianist. Acesta însă nu a dat curs avertismentului, aşa că s-a trecut la planul B, exact cum procedează şi Mossad-ul.

Iată deci că Mossad-ul şi Mişcarea Legionară au doctrine asemănătoare. Şi atunci, de ce unii neisprăviţi, mai ales evrei care trăiesc în România, acuză Mişcarea Legionară că nu s-ar fi dat înapoi ca să-şi elimine fizic adversarii, când în Israel acest principiu a ajuns politică de stat? Nu se numeşte asta duplicitate şi-i discreditează până la Dumnezeu pe cei care aplică în acest fel dubla măsura? Cum pot să fie atât de reduşi mintal şi să nu-şi dea seama cât sunt de penibili?”

Citiţi şi:
Istoria secreta a asasinatelor ce au fost comise de serviciile secrete ale Israelului
Rolul CIA şi al MOSSAD în atacurile teroriste din 11 septembrie

yogaesoteric
27 iulie 2021