Două situații, două măsuri: reacția MASS-MEDIA românească… (II)

 

… la așa-zisa scrisoare de amenințare la adresa judecătorului Ionuț Matei și reacția nulă a aceleiași MASS-MEDIA la scrisorile anonime dar reale ce i-au fost trimise anul acesta profesorului de yoga Gregorian Bivolaru

de instructor yoga Nicolae Catrina

Citiţi prima parte a articolului

Un alt exemplu de „dublă măsură” (sau de dublu standard) dar și de discriminare care se aplică profesorului de yoga Gregorian Bivolaru este și zelul excesiv al Poliției Române de a-l aduce în țară pe Gregorian Bivolaru, precum și resursele imense care au fost alocate în această direcție. Toate acestea contrastează flagrant cu indolența aceleiași instituții în alte cazuri de români urmăriți internațional. Astfel, Ziarul de Iași menționează că interlopul ieșean Belgian Tănase, membru al clanului ce este condus de fratele său, Cosmos Tănase, a revenit în țară anul acesta, în data de 12 septembrie, imediat după ce pedeapsa de patru ani de închisoare la care el fusese condamnat definitiv a fost declarată prescrisă de justiție. Revenirea interlopului a fost chiar transmisă live pe Facebook iar acesta le arată privitorilor (și, implicit, polițiștilor și magistraților) degetul mijlociu.

Poliția susține că timp de 9 ani a făcut „toate demersurile” pentru prinderea acestuia, însă ziariștii ieșeni au arătat că din anul 2008, Belgian Tănase, care era fugar încă de pe atunci, și-a făcut publică adresa de domiciliu din Franța! Reporterii de la Ziarul de Iași l-au găsit în anul 2014 la acea adresă, însă nu și Poliția! Belgian Tănase avea și un cont pe Facebook, de pe care conversa adesea cu fiul său.

În luna iunie a acestui an, Belgian Tănase a introdus o acțiune de contestație în anulare la Judecătoria Iași, invocând că mandatul de executare a pedepsei de patru ani s-a prescris și a cerut anularea acestuia. Decizia instanței a venit pe 26 august când, pe lângă mandatul de executare a pedepsei, a fost anulat și mandatul european de arestare ce fusese emis împotriva lui. În data de 30 august 2016, adică la patru zile după ce mandatul lui Belgian fusese anulat, autoritățile franceze l-au arestat pe interlop în baza mandatului european. Dar, după ce au primit înștiințarea că acesta este nul, francezii l-au eliberat imediat pe Belgian, care a putut reveni astfel în Iași, după 9 ani.

Revenind acum la reacția complet opusă a presei românești în cele două situații similare pe care le-am analizat în cuprinsul acestui articol, o întrebare firească, ce poate să apară la cei care nu cunosc aspectele „de culise” ale presei aservite puterii este: „cum a fost posibil așa ceva?”. De asemeni, mulți oameni care cred în mod sincer în libertatea presei ar putea gândi că toate aceste fapte pe care le-am menționat sunt doar exagerări ori interpretări subiective. Pentru a oferi un răspuns pe deplin credibil la toate aceste posibile întrebări și suspiciuni, oferim în cele ce urmează câteva pasaje deosebit de semnificative din recentele dezvăluiri zguduitoare ale unui prestigios jurnalist german de investigație, Udo Ulfkotte. El adresează mai întâi publicului următoarea întrebare: „Vă puteți oare imagina că angajați ai serviciilor secrete scriu texte în redacțiile ziarelor, texte care apar apoi ca articole semnate de jurnaliști cunoscuți? Aveți habar despre cum se acordă renumitele premii pentru jurnalism?“.

La aceste întrebări și la multe altele referitoare la manipularea prin presă, Udo Ulfkotte oferă răspunsuri absolut uluitoare pentru necunoscători, el informându-și cititorii asupra meandrelor tenebroase ale „celei de a patra puteri în Stat” (presa). Datorită dezvăluirilor pline de curaj ale acestui jurnalist, publicul – mai întâi din Germania, apoi din întreaga lume – a putut afla că, în loc să avem parte de informări de presă corecte și imparțiale, suntem mințiți în mod sistematic și cu o insidioasă „știință”! Astfel, precizează Ulfkotte, numeroase articole care apar ca fiind semnate de nume importante, în ziare germane foarte serioase și respectate – ca Frankfurter Allgemeine Zeitung, Bild sau Sueddeutsche Zeitung – nu sunt în realitate decât transcrierile unor materiale de presă care au fost întocmite la comandă și cu „sprijinul” serviciilor secrete!

Politicienii, serviciile secrete sau reprezentanții diverselor interese și sfere oculte ale puterii își cumpără în felul acesta – pe mulți bani – o presă favorabilă, iar concernele mass-media în care apar asemenea articole economisesc mulți bani, căci toate deplasările și „diurnele“ jurnaliștilor și ale echipelor de filmare sunt plătite integral chiar de către cei interesați. În plus, jurnaliștii „privilegiați” sunt „unși” din abundență cu mulți bani si cadouri, ei beneficiind chiar de cazări și de „servicii incluse“ (inclusiv de dame de companie) în mari hoteluri de lux. Singurul perdant în acest caz este publicul, care în loc să beneficieze, pentru sumele plătite surselor media, de o informare corectă, echidistantă, este manipulat cu abilitate și cu viclenie în direcția diferitelor interese ascunse din sferele politicului, economicului sau ale unor zone oculte ale puterii.

Dezvăluirile jurnalistului Udo Ulfkotte încep însă cu propria lui persoană. „Am fost și eu la fel“, spune el. „De aceea, înainte să demasc alți jurnaliști, mă autodenunț și voi arăta cât de corupt am fost eu însumi în multe dintre relatările mele și ce rețele oculte de influență mi-au influențat acele relatări“. Din cauza dezvăluirilor sale șocante dar sincere, Udo Ulfkotte a fost apoi hărțuit de autorități și i-a fost de mai multe ori percheziționată locuința (deși pare incredibil, toate acestea sunt adevărate). Dar aceasta nu l-a împiedicat să continue cu același curaj să publice astfel de revelații „din interior”, ceea ce i-a adus recent renumele de „Snowden al Germaniei“.

Chiar și așa-zisa „presă de calitate“ din Germania, afirmă Ulfkotte, este în realitate intoxicată de articole manipulative, care sunt influențate sau chiar redactate de membri ai serviciilor secrete germane sau ai CIA. Astfel de influențe în sensul intoxicării și manipulării cinice a opiniei publice au fost identificate de Ulfkotte și din partea unor structuri transatlantice (din care fac parte și oameni de presă), cum ar fi: Comisia Trilaterală (a miliardarului Rockefeller), German Marshall Fund, American Academy, American Jewish Committee, Aspen Institute, Atlantische Initiative, Deutsche Atlantische Gesellschaft (Societatea germano-atlantică), Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik (Societatea germană pentru politică externă – DGAP), sau European Council on Foreign Relations (ECFR) al miliardarului George Soros.

De pe aceste poziții de „membri ai unor cluburi“ cu interese vădit pro-americane, unii jurnaliști recurg în mod conștient la falsuri, la omisiuni și la relatări părtinitoare – spre exemplu, s-a acționat așa, în acoperirea (în principalele canale de presă) a diverselor așa-zise „revoluții” și răsturnări de „dictatori”. La fel, în timpul războaielor secrete pentru putere și pentru resurse din ultimii treizeci de ani, oameni-cheie din mass-media germană s-au înrolat, în schimbul unor avantaje materiale foarte mari ori care erau legate de cariera lor, în tăvălugul propagandistic ce era menit să facă aceste acțiuni militare „comestibile” pentru cetățeni. Acești jurnaliști se comportă, spune Udo Ulfkotte, întocmai ca niște „maimuțe dresate“. Tot ei sunt cei care au urmărit și încă mai urmăresc de asemeni, din răsputeri, să atenueze cât mai mult importanța crizei financiare care a fost declanșată în 2008 și cu care UE se luptă și astăzi, sau a avalanșei de imigranți săraci și adesea agresivi (și printre care, așa cum s-a precizat chiar pe unele canale oficiale, s-au infiltrat și teroriști). Tocmai de aceea, în încercarea de a „liniști” spiritele, presa centrală din Germania s-a conformat cu o imensă servilitate și obediență semnalelor ce au fost date de cancelarul Angela Merkel la începutul anului trecut.

Dr. Udo Ulfkotte (n. 1960) a studiat la Freiburg și la Londra. Timp de 17 ani, el a scris pentru ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung, îndeosebi ca reporter de război. A predat management în probleme de securitate la Universitatea din Lüneburg și este expert în ceea ce privește activitatea serviciilor secrete. Membru al Fundației americane Marshall Memorial, dar și în comisia de experți pe probleme de securitate a Fundației Konrad Adenauer, referent al Academiei Federale pentru politica de securitate, el este și autorul unor cărți de mare succes.

În lumina acestor dezvăluiri ce sunt extraordinare și care sunt valabile – după cum subliniază Udo Ulfkotte – nu numai pentru Germania, ci pentru majoritatea țărilor, inclusiv cele în care „libertatea presei” pare a fi – doar pe hârtie – inalienabilă, putem înțelege mult mai bine cauzele reale ale reacției cu totul disproporționate (ba chiar diametral opuse) a mass-media din România în cazurile – care sunt în fond perfect similare – ale primirii unor scrisori de amenințare de către judecătorul-marionetă Ionuț Matei și de către profesorul de yoga Gregorian Bivolaru. Și tot din această perspectivă pot fi explicate cu ușurință nenumărate alte cazuri de evidentă, de revoltătoare și flagrantă discriminare cu care au fost tratați yoghinii sau Gregorian Bivolaru de către mass-media. 

Un alt asemenea caz a apărut și în data de 29 octombrie 2013, atunci când Consiliul Național al Audiovizualului a analizat într-o ședință publică reclamațiile ce au fost adresate de Biroul de Presă MISA referitoare la două emisiuni transmise de postul TV Antena 1 în luna august a acelui an. În acele emisiuni a fost lansat un atac foarte virulent împotriva conducerii MISA și a lui Gregorian Bivolaru, pe motiv că persoanele care locuiesc benevol în așezămintele spirituale din București ar fi „exploatate”. În sesizările trimise către CNA, Biroul de Presă MISA a arătat că acele reportaje au avut un caracter extrem de tendențios și manipulator. Astfel, în ambele reportaje supozițiile au fost construite doar pe baza declarației unei singure persoane, a cărei identitate nici nu era dezvăluită. În plus, acuzațiile lansate de acea persoană nu au fost sprijinite de niciun fel de dovezi. Cu toate acestea, Consiliul CNA a decis că reclamațiile MISA nu sunt justificate și că, în consecință, solicitarea de sancționare a postului Antena 1 este lipsită de fundament.

Este însă cât se poate de semnificativ de remarcat că în aceeași ședință CNA a fost analizată și o altă reclamație ce era îndreptată împotriva postului TV Antena 1, reclamație pentru care acest post a fost apoi sancționat cu o amendă de 10.000 de lei. În această reclamație era sesizat faptul că Antena 1 a difuzat o știre care prin conținutul său ce prezenta conotații sexuale a încălcat principiul interesului superior al copilului.

Se poate constata cu ușurință discrepanța de atitudine din aceste două decizii. Dacă, în ceea ce privește această a doua reclamație, membrii CNA au demonstrat că pot fi foarte atenți și corecți, ei au acționat într-un mod ce este profund discriminator față de miile de practicanți yoga ai scolii MISA cărora le-au fost de nenumărate ori călcate în picioare de către mass-media românească drepturile elementare, aducându-li-se grave prejudicii de imagine, fără ca CNA să intervină nici măcar o singură dată.

Din perspectiva tuturor acestor exemple și dezvăluiri, proveniența textului celor două scrisori de amenințare care au fost trimise pe adresa din Suedia a lui Gregorian Bivolaru (text care, în cea mai mare parte, este identic) devine mult mai clară. Iată, spre exemplu, traducerea în limba română a unui citat foarte semnificativ din scrisoarea care i-a fost trimisă cu foarte puțin timp înaintea arestării sale în Franța: „Dacă vei continua să acționezi în acest fel, te avertizăm prin prezenta că viitorul tău nu este deloc roz. Vei fi din nou vânat și închis, iar noi procese o să-ți fie intentate, în alte țări decât România. Este ușor de ghicit motivul pentru care toate acestea ți se vor petrece ție și numai ție. Vom acționa mereu din spatele cortinei, cu scopul de a te distruge. Vei fugi din închisoare în închisoare precum un șobolan prins în capcană și îți vei sfârși zilele într-o celulă. Ești deja, la comanda noastră, pe lista celor mai căutați infractori din Europa.”

Apoi, după ce Gregorian Bivolaru fusese deja arestat de Poliția franceză, pe adresa lui din Suedia a mai venit o scrisoare, care adaugă (oferim în continuare textul tradus în limba română): „Recenta înșiruire de evenimente ar trebui să fie o lecție suficient de zguduitoare, chiar și pentru tine. Iar acesta nu este decât începutul, așa după cum ai fost avertizat”.

Ambele scrisori sunt semnate, în mod foarte semnificativ: „stăpânii care veghează”.

În loc de concluzie, am putea spune că reacția complet diferită a presei din România la aceste două situații similare, în care doi cetățeni români au primit scrisori de amenințare, evidențiază cu prisosință că, așa cum afirma George Orwell referitor la societățile totalitare – dar în care se pretinde existența unei depline „egalități” între cetățeni – unii dintre aceștia (ca, de exemplu, judecătorul Ionuț Matei) sunt „mai egali” decât alții și se bucură de mari privilegii și de tratamente ce sunt complet diferite în comparație cu acelea (de fapt INEXISTENTE) pe care le „primesc” cei care sunt „indezirabili” anumitor cercuri oculte ale Puterii (așa cum este considerat încă – de către cripto-comuniștii, de cripto-securiștii sau de masonii care dirijează cu abilitate, din umbră, anumite instituții ale statului român, precum și cea mai mare parte a presei din România – profesorul de yoga Gregorian Bivolaru).

Ființe ale subteranei malefice, acești resentimentari tenebroși urmăresc să distrugă prin orice mijloace abjecte nimbul sublimului și al valorii într-adevăr unice, al nobleței spirituale a unui om care și-a dedicat întreaga viață spiritualității autentice și ajutorării semenilor săi. Ei, resentimentarii, urmăresc chiar și acum, la fel precum în vremurile de tristă amintire ale regimului comunist totalitar, care a sufocat cultura și spiritualitatea românească timp de peste patru decenii, să implementeze cu abilitate minciuna ca mod de viață, să preschimbe oamenii în simple instrumente ale perpetuării unei logici strâmbe în care adevărul și falsul nu mai pot fi distinse, să pervertească spiritul, să ritualizeze într-o direcție malefică și să clișeizeze realitatea.

Având în vedere toate acestea, considerăm că hermeneutica libertății autentice implică respingerea totală a complezenței placide în fața unor asemenea nedreptăți, abuzuri și ilegalități monstruoase care au fost îndreptate în mod constant împotriva lui Gregorian Bivolaru. Ea înseamnă, de asemenea, denunțarea și anularea neîntârziată a acestor practici de sorginte securistă care marchează actualmente, în cazul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru, încă un episod – am putea spune, definitoriu și de ce nu chiar exemplar (pentru că avem convingerea fermă că modul său de a integra această situație atât de dificilă – pentru imensa majoritate a celorlalți oameni – va rămâne un exemplu luminos în timpurile care vor urma) – în ceea ce privește verticalitatea nealterată, imuabilă, a spiritualității autentice în aceste vremuri întunecate.

Într-adevăr, în aceste vremuri în care moravurile și morala se degradează în mod exponențial, în care plăcerea de joasă speță este deghizată în fericire, este tot mai greu de sesizat – de către cei proști – manipularea insidioasă și abilă la care suntem supuși. Societatea actuală, care a devenit o societate a cultivării plăcerii inferioare și efemere, ne împinge de fapt către o realitate banală, sordidă, dar care este cosmetizată cu ajutorul mass-media și care reflectă – dincolo de aparențe – atât intențiile ascunse ale unor structuri oculte ale puterii, cât și, pe lângă acestea, pasivitatea și neputința multora dintre noi de a mai face diferența dintre cantitate și calitate, dintre adevăr și minciună.

Citiţi şi:

Noi dezvăluiri din culisele puterii

Stenogramele P.S.D. demonstrează diversiunea din martie 2004

Judecătorul – marionetă Ionuț Matei și tenebroasele sale legături cu lumea interlopă (I)

yogaesoteric
11 octombrie 2016