Dumnezeu a sădit de la început sămânța fericirii în inima fiecărei fiinţe umane ca să o atragă astfel la El, căci este singurul care poate împlini această aspirație (III)

– Termen de glosar: Fericire –

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiți a doua parte a articolului

Atunci când este privită atât din punct de vedere al tradiției milenare Yoga, cât şi din punct de vedere spiritual, fericirea este considerată ca fiind o stare dumnezeiască enigmatică, uneori copleșitoare, care este tangentă cu stările de pace profundă, de mulțumire deplină. Stările de fericire plenară fac să apară o stare de satisfacţie sublimă ce este intensă. În anumite condiții stările de fericire care apar sunt plenare, totale, profunde, stabile.

Starea de fericire dumnezeiască supremă se poate spune că reprezintă cu adevărat o culme de optim existențial ce facilitează experienţa unei stări de îndumnezeire pentru ființa umană care o atinge. O asemenea stare dumnezeiască complexă generează uneori o experienţă lăuntrică paradiziacă, ce este tangentă cu stările de pace profundă, de mulțumire mistică deplină. Stările de fericire plenară fac să apară în simultaneitate o satisfacție sublimă, inefabilă şi nuanțată. Uneori astfel de stări copleșitoare de fericire ni-l dezvăluie totodată pe Dumnezeu Tatăl, într-o tainică şi inexprimabilă intimitate, şi ne fac să ne dilatăm în nemărginire.

Stările de fericire îmbătătoare de natură mistică ne fac chiar să ne scufundăm într-o stare indescriptibilă de beatitudine macrocosmică. O astfel de stare de fericire dumnezeiască supremă ni se dezvăluie în simultaneitate ca fiind un mister copleșitor care ne revelează, de fiecare dată când apare, un tainic moment prezent fără de început şi fără de sfârşit ce este trăit acolo şi atunci, fără încetare, într-o stare uimitoare de transcendenţă, care ne face uneori să devenim tangenți cu starea de eternitate, dar şi cu realitatea graţiei nesfârşite a lui Dumnezeu Tatăl. Este necesar să reţinem că o asemenea stare de fericire dumnezeiască deplină, care ni se dezvăluie ca fiind nepieritoare şi fără obiect, poate fi atinsă doar la momentul potrivit, mai ales de către ființele umane care au avut adeseori experiența plenară şi profundă a Adevărului Ultim Dumnezeiesc.

În cazul fiinţelor umane care au avut revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, o astfel de experienţă înălţătoare face să fie descoperită, la momentul potrivit, revelaţia că, în realitatea ei tainică, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect este în veşnicie conţinută în Dumnezeu, iar totodată aceasta este prezentă, în stare potenţială, în fiecare dintre noi. Aceasta ne ajută să descoperim în felul acesta că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare este o energie subtilă sublimă ce poate fi atrasă şi acumulată din abundenţă în universul nostru lăuntric, căci ea este nesfârșită şi deja există în afara noastră de la începutul tuturor începuturilor.

Ființa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc descoperă mai apoi că experimentează fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect chiar în templul fiinţei sale. În cadrul unor astfel de experiențe, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect ni se dezvăluie ca fiind mereu prezentă, atât în noi înşine, în Microcosmosul fiinţei noastre, cât şi pretutindeni, în întregul Macrocosmos. Astfel, descoperim că ea există şi în afara noastră, iar în felul acesta, realizăm adevărul faptului că, în realitate, ea provine din împărăţia cea Enigmatică a lui Dumnezeu.

Am putea spune că, la modul general vorbind, există două feluri de ființe umane:

• cele care ar putea să fie fericite pe deplin atingând starea de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect, dacă ar cunoaşte Adevărul Ultim Dumnezeiesc şi care deocamdată nu sunt fericite;
• cele care caută, printr-o tatonare mai mult sau mai puțin adecvată, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect, fără a avea tocmai de aceea şanse să o găsească.

Întocmai aşa precum în fiecare dintre noi există, totuşi, o tainică „picătură” din Adevărul Ultim Dumnezeiesc, ce se află în stare potenţială, tot aşa în fiecare dintre noi există în stare potenţială o tainică „picătură” din fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect a lui Dumnezeu, care ni se revelează ulterior, la momentul potrivit, abia atunci când descoperim prin experienţă lăuntrică directă Adevărul Ultim Dumnezeiesc. Prin revelarea Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fiinţa umană descoperă apoi că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect care se află în sufletul ei, există în universul nostru lăuntric, în fiecare dintre noi în stare potenţială şi, analogic vorbind, aceasta poate fi comparabilă cu lumina cea tainică a stelelor. Cel care are revelaţia plenară a Adevărului Ultim Dumnezeiesc înţelege după aceea că îi este cu putinţă să descopere şi chiar să trăiască fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect în sine însuşi. În felul acesta, fiinţa umană realizează că îi este aproape imposibil să găsească o asemenea fericire în altă parte decât în ea însăşi, iar aceasta se petrece după ce a avut în prealabil revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc. În cazul fiinţei umane care a avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, ea descoperă ulterior că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect este o stare misterioasă, extaziantă de conştiinţă, care îmbrăţişează tot şi toate cele care există în veşnicie, la unison cu Dumnezeu, ce este înveşmântat în Eternitatea Sa.

În cazul fiinţei umane care a atins Adevărul Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect o inundă adeseori şi chiar i se dezvăluie că nu este doar ţelul, ci îi apare ca fiind şi o alternativă glorioasă a vieții. Fiinţa umană care are revelaţia plenară a Adevărului Ultim Dumnezeiesc ajunge ulterior să descopere fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect şi tocmai de aceea ea trăieşte fiind adeseori pur şi simplu îmbătată de această fericire dumnezeiască, ce nu are obiect, spre deosebire de celelalte stări, ca să spunem aşa, obişnuite, sau cu alte cuvinte, medii de fericire.

În cazul fiinţei umane care deja a avut revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect o îmbată şi, în felul acesta, fiinţa umană respectivă o descoperă ca fiind totodată o binemeritată recompensă dumnezeiască, şi nu doar un țel. În cazul fiinţei umane care a avut revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta atinge ulterior, uneori în mod spontan, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect care i se dezvăluie în anumite momente ale existenţei chiar şi atunci când nu este căutată. O asemenea fericire uluitor de nuanţată îi inundă într-un mod tainic universul lăuntric şi face să apară o stare de expansiune în nemărginire care dă naştere unui fenomen de tangenţă indescriptibilă cu infinitul. Atunci fiinţa umană experimentează din plin această stare paradiziacă şi în felul acesta este extaziată de ea, savurând-o cu nesaț în universul ei lăuntric.

Pentru fiinţa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, ulterior i se dezvăluie un mare secret al fericirii dumnezeieşti depline, nepieritoare şi fără obiect: fiinţa descoperă în felul acesta că acest fel de fericire implică o impecabilă armonie între natura noastră sufletească şi realitatea tainică a lui Dumnezeu Tatăl. Pentru ființa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc şi care ajunge apoi să trăiască fericirea dumnezeiască veritabilă, nepieritoare şi fără obiect, revelarea Adevărului Ultim în universul ei lăuntric îi apare ca fiind totodată izvorul cel enigmatic al fericirii dumnezeieşti depline, nepieritoare şi fără obiect. Pentru ființa umană care deja a avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect, pe care o trăieşte uneori spontan, i se dezvăluie într-un mod inexprimabil ca fiind tangentă cu mulţumirea dumnezeiască şi cu impecabila satisfacție dumnezeiască ce este deplină, profundă şi durabilă a Supremului Creator, Dumnezeu. Aceste Atribute Dumnezeieşti care există în Creaţie sunt mereu egale cu ele însele în eternitate şi ele îmbrăţişează fără încetare întreaga Creaţie.

În cazul fiinţei umane care are revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect pe care ajunge să o trăiască după aceea i se dezvăluie, totodată, ca fiind fericirea de a şti într-un mod inefabil ceea ce vrea Dumnezeu Tatăl clipă de clipă. Descoperind în felul acesta în mod intuitiv existenţa tainică a Voii lui Dumnezeu, fiinţa umană începe apoi să facă Voia Sa. Prin aprofundarea acestei experienţe inefabile, fiinţa ajunge apoi să vrea într-un mod total, profund şi frenetic tot ceea ce Dumnezeu vrea.

Prin revelarea Adevărului Ultim Dumnezeiesc, ființa umană descoperă ulterior, prin experienţă directă, ce este fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect. În cazul ființei umane care a avut deja revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă ulterior că adevărata fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect se află oricând la dispoziția sa și este complet gratuită.

În cazul fiinţei umane care a avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă, totodată, cu o neţărmurită uimire, că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect este în realitate adevărata plăcere sublimă, înălțătoare a înțelepților. În cazul ființei umane care deja a avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect pe care ulterior o descoperă i se revelează ca fiind un veşnic şi delicios fruct al Paradisului, care este regăsit de fiecare dată în ea însăşi.

În cazul fiinţei umane care a avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă apoi cu uimire, atunci când atinge starea de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect că, în realitate, fiecare ființă umană poartă în sine atât sămânța ei enigmatică, cât şi matricea propriei sale fericiri dumnezeieşti depline, nepieritoare şi fără obiect. Ființa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc descoperă după aceea că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect nu se află doar undeva în paradisurile din ceruri, ci ea există în simultaneitate ca o tainică sămânță chiar şi atunci când noi nu ne dăm seama de aceasta. Această tainică sămânță există în permanenţă în propriul nostru univers lăuntric.

Fiinţa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc descoperă după aceea că poate să fie cu adevărat fericită, într-un mod paradiziac, numai ființa umană care a atins fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect. În cazul fiinţei umane care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă după aceea că, atunci când atinge stări de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect, lăsându-se copleșită de ele, devine cu ușurință posibil, chiar dacă nu are mai nimic din punct de vedere material (confruntându-se inclusiv cu o mulțime de lipsuri) ca totuşi, în astfel de momente privilegiate, să simtă că în mod paradoxal reuşeşte să aibă în permanență totul (lăuntric vorbind).

Atingând chiar şi o singură dată această stare de fericire dumnezeiască deplină, ce ne apare ca fiind nepieritoare şi fără obiect, ne putem da seama că, dat fiind faptul că mai înainte fericirea paradiziacă deplină ne era inaccesibilă, analogic vorbind, noi ne asemănăm cu un astmatic cronic care, chiar dacă are oricând la dispoziție în exterior tot aerul ce îi este necesar plămânilor săi, el îl căută totuşi cu disperare pentru că, paradoxal, simte că totuşi aerul de care are stringent nevoie îi lipseşte.

În cazul fiinţei umane care are revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă după aceea că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect se află fără încetare la dispoziţia ei şi tocmai de aceea nu mai are nevoie să o caute, căci aceasta îl aşteaptă. Pentru fiinţa umană care are revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect este mereu la dispoziţia sa şi i se dezvăluie în mod spontan la momentul potrivit. În cazul fiinţei umane care are revelaţia Adevărului Ultim Dumnezeiesc, aceasta descoperă ulterior că fericirea dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect pe care o trăieşte i se dezvăluie ca fiind o misterioasă şi inexprimabilă Manifestare a lui Dumnezeu Tatăl care, analogic vorbind, este asemănătoare unor diamante foarte preţioase ce împodobesc întreaga Manifestare Dumnezeiască.

Totodată, ființa umană respectivă descoperă în unele cazuri cu stupoare că această fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect dispare ca prin farmec la cele mai mici erori, care fac să fie perturbată ori fac să dispară starea de armonie. În astfel de situații funeste, ființa umană simte, dacă este suficient de atentă şi lucidă, că îndoielile demoniace şi ezitările serioase, care îi slăbesc legătura cu Dumnezeu Tatăl, o alterează şi apoi o fac să dispară. Ea remarcă în unele situaţii că anumite greutăţi care se interpun în calea ei îi dăunează, într-o anumită măsură o urâţesc şi anumite prostii „monumentale” pe care le face o umbresc. Toate acestea apar destul de repede, mai ales atunci când nu mai trăim sau, altfel spus, nu mai aprofundăm deloc starea tainică de revelație a Adevărului Ultim Dumnezeiesc.

Ființa umană care are revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc descoperă după aceea că pentru a ajunge să trăiască periodic, din nou şi din nou, în paradiziacul tărâm în care la începuturi trăiau Adam şi Eva, este doar necesar să atingă starea de fericire dumnezeiască deplină şi fără obiect. În felul acesta, ea va avea revelația că, prin atingerea stării de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect, este totodată anulat prin intermediul stării copleșitoare de îndumnezeire, păcatul strămoşesc pe care l-au săvârşit Adam şi Eva atunci când au început să mănânce din fructul cel oprit al pomului cunoaşterii ce se afla în Paradis. În felul acesta ne putem da seama că atingerea acestei stări de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect înalţă într-un mod magic ființa umană şi o catapultează în starea paradiziacă ce a fost pierdută atunci, la începuturi. Aceasta este cu putință mai ales datorită faptului că apoi, în fiinţa umană, se revelează plenar şi profund realitatea tainică a Adevărului Ultim Dumnezeiesc.

Chiar dacă pentru unii dintre voi va fi poate dificil să înțelegeți toate acestea, „gramul de practică” ne ajută totuşi, mai ales atunci când ne aflăm în primele faze ale acestui proces, să intuim că această reinstaurare a ființei umane în starea paradiziacă, glorioasă (prin atingerea stărilor de fericire dumnezeiască deplină, nepieritoare şi fără obiect), stare care continuă să existe în mod latent în fiecare dintre noi, este totuşi realizabilă. Această nebănuită reinstaurare în starea paradiziacă, glorioasă este cu ușurință realizabilă mai ales pentru fiinţele umane care, în prealabil, au avut revelația Adevărului Ultim Dumnezeiesc.

Citiți și:
Modalități inițiatice simple de trezire și amplificare a stărilor de fericire spirituală (I)
Adevărul ultim dumnezeiesc

 

yogaesoteric
4 aprilie 2024