Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare

– Unii
parcă
se confruntă cu

tot felul de
suferinţe, toată viaţa…

– Este necesar să înţelegi că e ca un joc între tine şi Dumnezeu. În suferinţă se ascunde, de fapt, dragostea lui Dumnezeu faţă de tine. Şi atunci începi să găseşti un rost fiecărei suferinţe. Fără Dumnezeu, totul sfârşeşte într-un mare absurd. Şi cea mai mică suferinţă te doboară. Nu mai înţelegi nimic şi ajungi să-ţi pui capăt zilelor. Cu Dumnezeu, cea mai mare suferinţa e plină de sens şi e mereu urmată de bucurie.

 

Este necesar să nu uiţi niciodată că Dumnezeu te iubeşte şi te pune la încercare. Te încearcă, pentru că vrea să-ţi dea ceva. Dar cu un preţ! Este nevoie să meriţi darul, să te ridici spiritual la nivelul la care îl poţi primi. Nivelul următor al jocului. Oricum, darul este întotdeauna cu mult mai mare decât suferinţa prin care treci ca să ajungi la el.

Dumnezeu nu ne poate dărui oricât și oricând, că atunci ne-ar asfixia cu iubirea lui, ne-ar distruge fiinţa, nu ne-ar mai lăsa să înflorim liber. Dumnezeu, când ne iubeşte, ne pune la încercare, ca pe argint în topitoare. Pentru că vrea să scoată din noi esenţa cea mai pură.

– Ce ar
fi nevoie
să facem ca să fim fericiţi?

– Este nevoie să pornim în căutarea adevărului iubirii, cu toate forţele noastre. Să nu ne angajăm steril, de suprafaţă, ci să ne dăruim total, tuturor oamenilor şi, prin ei, lui Dumnezeu. Şi să o facem pe viaţă. Fericirea adevărată există. Şi există aici, pe pământ. Ea nu este decât o cale pe care înaintăm.

Doar în măsura în care ştim să dăruim, o să şi primim. Pentru că Dumnezeu ne lasă să suferim uneori, dar ne şi răsplăteşte cu asupra de măsură. Se joacă cu noi, ne face să vrem mai mult, să ne dorim mai mult, să devenim mai mult. Fericirea nu este un dat, o pleaşcă, o încremenire care pică pe tine. O fericire statică ne-ar strivi sub o plictiseală cumplită. Fericirea se munceşte, se câştigă în fiecare zi. Este un urcuş continuu, o dinamică ce se adaptează permanent nevoilor noastre.

Fericirea este devenire.

Pr. Pantelimon de la Oașa

Citiți și: 
Cum învaţă oamenii să-L recunoască pe Dumnezeu

Crede, așadar, că niciodată suferinţa ta nu poate întrece măsura. Dumnezeu veghează asupra fiecărui om 

Suferinţa trupului m-a obligat să îmi purific sufletul 

 
 

yogaesoteric

16 septembrie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More