Dumnezeu îl iubeşte şi pe cel păcătos

Un om mersese în pădure după lemne. Obosit de muncă, s-a aşezat sub un stejar mare să se odihnească şi, privind la crengile stejarului, a văzut o mulţime de ghinde mari. Omul s-a gândit în sinea lui: „Ar fi fost mai bine dacă în stejar ar fi crescut dovleci”. Abia ce îi venise acest gând şi deodată o ghindă a căzut şi l-a lovit tare în frunte. Atunci omul a zis: „Am greşit, Doamne, cu judecata mea, bine ai făcut ca în stejar să crească ghinde, iar nu dovleci. Dacă aceasta ar fi fost un dovleac, m-ar fi omorât cu greutatea sa”.

Astfel, adeseori noi judecăm făpturile lui Dumnezeu în loc să ne abandonăm în faţa Voii Lui. Cine se predă pe sine Voii Lui sfinte, acela află odihnă, dar cine îşi chinuie conştiinţa să priceapă toate câte sunt, acela este neiscusit în viaţa spirituală. Ca să cunoască Voia lui Dumnezeu, este necesar să se supună ei, şi atunci Domnul îl va povăţui prin harul Său şi viaţa îi va fi uşoară. Chiar dacă acel om ar fi bolnav sau nenorocit, va fi bucuros în sufletul lui pentru că e sănătos la suflet, Îl „vede” cu conştiinţa sa pe Domnul şi îl iubeşte în smerenia duhului, iar din pricina iubirii Lui uită lumea şi chiar dacă îşi aduce aminte de ea, iubirea lui Dumnezeu îl învaţă să se roage pentru lume, şi aceasta până la lacrimi.

Atât de plăcută este calea Domnului pentru spiritul nostru. Atât de aproape de noi este Domnul şi atât de mult ne iubeşte. Această iubire o înţelegem nu cu raţiunea noastră, ci prin milostivirea lui Dumnezeu de la harul Duhului Sfânt. Poate cineva va spune: „Aşa ceva se petrece numai cu sfinţii”, dar Dumnezeu iubeşte şi pe cel păcătos şi-i arată compasiunea Sa; numai să se întoarcă sufletul de pe căile greşite şi Domnul îl primeşte cu mare bucurie în braţele Sale şi-l duce la Tatăl, şi atunci se bucură de el tot cerul.

Citiţi şi:

Compasiunea este totodată iubirea atotmilostivă a lui DUMNEZEU

Cum să-l iubeşti pe DUMNEZEU

yogaesoteric
10 octombrie 2020