Prof. dr. Vasile Astărăstoae: Editarea genomului – între panaceu, eugenie și transumanism (V)
Citiți partea precedentă a articolului
Încă de la început, s-a încercat „confiscarea” editării genomului” de către transumanism. În acest sens, merită a prezenta povestea a doi frați.
Scriitorul și filozoful mistic Aldous Leonard Huxley (1894-1963) a devenit cunoscut după ce a scris în 1931 și publicat în 1932 celebrul roman științific distopic Minunata lume nouă (Brave New World). Romanul este plasat într-un viitor, în anul 2540 în care, datorită științei, practic nimeni nu cunoaște violența sau dorința. Dar această lume nouă și curajoasă este și un loc steril, unde oamenii simt rareori dragoste, unde copiii sunt „decantați” în laboratoare și familiile nu mai există, unde fericirea este indusă chimic. Deși există o abundență de conforturi materiale în această lume fictivă, aspectele care oamenii în mod tradițional cred că definesc cel mai bine umanitatea și fac ca viața să merite trăită – dragostea, relațiile apropiate, familia, bucuria – au fost în mare măsură eliminate.
De când s-a publicat cartea, a existat o anxietate considerabilă legată de perspectiva creării unei societăți în care moștenirea genetică a ființelor umane ar putea fi manipulată. Editarea genelor a adus viitorul distopic al lui Huxley mult mai aproape, ceea ce înseamnă că implicațiile etice ale unei astfel de lumi se cuvine să fie luate în considerare.
Spre deosebire de fratele său Aldous, Sir Julian Sorell Huxley (1887-1975) era un ateu, optimist științific, care credea că noile tehnologii le-ar oferi oamenilor oportunități uimitoare de auto-îmbunătățire și creștere, inclusiv capacitatea de a ne direcționa evoluția ca specie. Atributele fizice și psihologice ale unei persoane, spunea el, nu vor mai fi supuse loterii capricioase ale naturii. În eseul său, din 1957, „Transhumanism” (un termen inventat de Julian Huxley), el și-a expus ideile, scriind că „specia umană poate, dacă dorește, să se transceandă pe sine – nu doar sporadic, o persoană aici într-un fel, o persoană acolo într-un alt fel, dar în întregime, ca umanitate”. Odată ce omul și-a pus stăpânire pe destinul biologic, el „s-ar afla în pragul unui nou tip de existență, la fel de diferită de a noastră pe cât este a noastră de cea a omului din Pekin”. Julian Huxley definea transumanismul drept acea situație în care „omul rămâne om, dar se depășește pe sine prin realizarea noilor posibilități ale naturii sale umane”.
Îmbunătățirea umană și tentația nemuriri sunt cel puțin la fel de vechi precum civilizația umană. Oamenii au urmărit să-și îmbunătățească capacitățile fizice și psihice de mii de ani, uneori cu succes alteori cu rezultate neconcludente, comice și chiar tragice. Demersurile umanității de a trece dincolo de limitele naturale se îndreaptă la cele mai vechi mituri și povești despre Prometeu, despre Daedalus și Icar, despre Ghilgameș, despre fântâna sau pomul vieții, despre tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. În primele capitole ale Genezei, Biblia descrie un incident al unei presupuse „îmbunătățirii” umane, când Adam și Eva au mâncat fructele din pomul cunoașterii binelui și a răului, deoarece șarpele le-a spus că îi va face „asemeni lui Dumnezeu”. Desigur, în timp ce Adam și Eva au dobândit o nouă conștientizare și auto-înțelegere, acțiunile lor au dus și la alungarea lor din paradis și la intrarea într-o lume mult mai grea, plină de durere, rușine și trudă.
Transumanismul este considerat drept proiectul de modificare a speciei umane. El are rădăcini în gândirea umanistă seculară, dar este mult mai radical – promovează aplicarea directă a medicinei și tehnologiei pentru a depăși limitele noastre biologice de bază.
Definiția lui Julien Huxley a fost schimbată radical în anii 1980. Declarația transumanistă – Asociația Mondială Transumanistă (The Transhumanist Declaration – World Transhumanist Association) din 1999 considera transumanismul drept:
1. Mișcarea intelectuală și culturală care afirmă posibilitatea și dezirabilitatea îmbunătățirii fundamentale a condiției umane prin dezvoltarea tehnologiilor pentru a elimina îmbătrânirea și pentru a spori considerabil capacitățile intelectuale, fizice și psihologice ale omului.
2. Studiul ramificațiilor, promisiunilor și potențialelor pericole ale tehnologiilor care ne vor permite să depășim limitările fundamentale ale omului.
Cu toate acestea, transumanismul este o mișcare vag definită, care s-a dezvoltat treptat în ultimele trei decenii. Promovează o abordare interdisciplinară pentru înțelegerea și evaluarea oportunităților de îmbunătățire a condiției umane și a organismului uman deschisă de progresul tehnologiei. Se acordă atenție atât tehnologiilor actuale, cum ar fi ingineria genetică și tehnologia informației, cât și celor anticipate viitoare, cum ar fi nanotehnologia moleculară și inteligența artificială. De aceea avem mai multe tipuri de abordări.
Ray Kurzweil, în lucrările sale Epoca mașinilor spirituale: Când computerele depășesc inteligența umană (The Age of Spiritual Machines: When Computers Exceed Human Intelligence) – 1999, Călătorie fantastică: Trăiește suficient pentru a trăi veșnic (Fantastic Voyage: Live Enough Enough to Live Forever) – 2004 și Singularitatea este aproape (The Singularity Is Near) – 2005, afirma că viitorul este al hibrizilor om / cyborg / inteligența artificială încât tehnologia ne va permite evadarea din biologia umană. Se proiectează o ruptură radicală față de umanitate și istoria umană, astfel încât formele superioare ale inteligenței mașinilor vor prelua și vor fi o forță independentă în univers, transcenzând condiția umană, inclusiv moștenirea evolutivă a unui trup biologic și făcând oamenii sa devină învechiți. Astfel, inteligența umană, care are ca rezultat controlul și modificarea naturii prin știință și tehnologie, devine parte a unui destin non-uman. În aceste cazuri, transumanismul se rupe de rădăcinile sale umaniste. După ce oamenii creează IA reală, scrie Kurzweil „materia și energia din vecinătatea noastră vor deveni infuzate cu inteligența, cunoașterea, creativitatea, frumusețea și inteligența emoțională (abilitatea de a iubi, de exemplu) a civilizației noastre om-mașină. Civilizația noastră se va extinde apoi în exterior, transformând toată materia și energia proastă pe care o întâlnim în materie și energie sublim inteligente – transcendente” (Singularitatea este aproape, 2005, p.389).
Kurzweil nu este singurul care crede că suntem în pragul unei ere în care ființele umane își vor putea direcționa propria evoluție. „Cred că acum asistăm la începutul unei schimbări de paradigmă în inginerie, științe și științe umaniste”, spune Natasha Vita-More, președintele consiliului de administrație al Humanity+, care împreună cu soțul ei, filosoful Max More, au ajutat la înființarea mișcării transumaniste în Statele Unite. În viitor, prezice Vita-More, trupurile noastre vor fi schimbate radical prin îmbunătățiri biologice și bazate pe mașini, dar viața noastră senzorială fundamentală – acea parte din noi care atinge, aude și vede lumea – va rămâne intactă. Cu toate acestea, ea își imaginează și ceva ce ea numește o proteză pentru întregul trup, care, împreună cu conștiința noastră încărcată într-un computer, va acționa ca o copie de rezervă sau o copie a noastră în cazul în care murim. „Acesta va fi o modalitate de a ne asigura supraviețuirea personală dacă se petrece ceva cu trupurile noastre”, (Vita-More, Natasha, Tehnoștiință, transumanism, telos (Technoscience, transhumanism, telos), în Nathalie Gontier, Andy Lock, and Chris Sinha (eds) Manualul Oxford al evoluției simbolice umane (The Oxford Handbook of Human Symbolic Evolution), Oxford Academic, 2021).
Pentru gerontologul Aubrey David Nicholas Jasper de Gray, autorul cărții Teoria radicalilor liberi mitocondriali ai îmbătrânirii (The Mitochondrial Free Radical Theory of Aging) și coautor al cărții Sfârșitul îmbătrânirii (Ending Aging), importante pentru transumanism sunt terapiile anti-îmbătrânire care este necesar să atingă „viteza de evadare a longevității” și care ne pot face chiar nemuritori.
Nick Bostrom este cel mai cunoscut etician care apără moralitatea și raționalitatea îmbunătățirii biotehnologice. Pentru el o valoare transumanistă de bază este „explorarea tărâmului post-uman”. „Gama de gânduri, sentimente, experiențe și activități care sunt accesibile organismelor umane constituie probabil doar o mică parte din ceea ce este posibil. Nu există niciun motiv să credem că modul de a fi uman este mai liber de limitările impuse de natura noastră biologică decât sunt modurile de a fi ale altor animale. Așa cum cimpanzeilor le lipsește capacitatea de a înțelege cum este să fii om, la fel ne lipsește capacitatea practică de a ne forma o înțelegere intuitivă realistă a ceea ce ar fi să fii post-uman. Putem concepe ființe care sunt mult mai inteligente decât noi, care pot citi cărți în câteva secunde, care sunt filosofi mult mai străluciți decât noi, care pot crea opere de artă, care, chiar dacă le-am putea înțelege doar la cel mai superficial nivel, ar fi să ne pară niște capodopere minunate. Ne putem imagina iubirea, care este mai puternică, mai pură și mai sigură decât a găzduit-o până acum orice ființă umană. Intuițiile noastre de zi cu zi despre valori sunt constrânse de îngustimea experienței noastre și de limitările puterilor noastre de imaginație. Ar fi necesar să lăsăm loc în gândirea noastră pentru posibilitatea ca, pe măsură ce ne dezvoltăm capacități mai mari, să ajungem să descoperim valori care ne vor părea ca fiind de un ordin mult mai înalt decât cele pe care le putem realiza ca ființe umane biologice neamplificate”.
Bostron afirma și moralitatea ingineriei genetice a liniei germinale umane. După ce acceptă că există riscul ca selecția genelor copiilor și acțiunea de a crea așa-numiții bebeluși de designer va corupe părinții, care vor ajunge să-și vadă copiii ca simple produse și vor evalua descendenții conform standardelor de control al calității (iar acest aspect va submina idealul etic al acceptării necondiționate a copiilor, indiferent de abilitățile și trăsăturile lor), el afirma că exista posibilitatea ca îmbunătățirile liniei germinale să conducă la mai multă dragoste și dedicare parentală. Unor mame și tați le poate fi mai ușor să iubească un copil care, datorită îmbunătățirilor, este strălucitor, frumos, sănătos și fericit. (Nick Bostrom, Îmbunătățiri genetice umane: O perspectivă transumanistă (Human Genetic Enhancements: A Transhumanist Perspective) (2003) Journal of Value Inquiry, Vol. 37, No. 4).
Chris Willmott publică progresele științifice în intervenții genetice plauzibile pentru evoluția dirijată a oamenilor. În evoluții separate, inovațiile electromecanice, inclusiv miniaturizarea componentelor și îmbunătățirile materialelor biocompatibile, au înregistrat progrese în interfețele creier-mașină (IMC), care potențează o dimensiune cibernetică, în care dispozitivele mecanice ar fi sub controlul direct al conștiinței. (Chris Willmott, Știința transumanismului: Suntem aproape? (The science of transhumanism: Are we nearly there?), Mètode Science Studies Journal, núm. 12, pp. 161-167, 2022).
Dezvoltarea interfețelor creier-mașină este un domeniu de interes activ pentru antreprenorul Elon Musk (Waldert S., Semnale neuronale invazive vs. non-invazive pentru interfețele creier-mașină: Va prevala una dintre ele? (Invasive vs. non-invasive neuronal signals for brain-machine interfaces: Will one prevail?), Frontiers in Neuroscience, 2016. 10, 295). Compania sa Neuralink este una dintre numeroasele organizații raportate a fi aproape de testele umane ale IMC. Miniaturizarea a fost o prioritate de top, cu firele în care electrozii pentru IMC Neuralink sunt împachetați aparent atât de mici încât este nevoie de un robot specializat pentru a-i poziționa în creierul primitorului, evitând în același timp deteriorarea vaselor de sânge. Criticii au susținut că cronologia promovată de Musk este nerealistă și că el nu ia suficientă notă de dificultățile fundamentale, cum ar fi arhitectura unică a creierului fiecărei persoane (Corbyn Z., Sunt implanturile cerebrale viitorul gândirii? (Are brain implants the future of thinking?), The Guardian 2019, septembrie 22).
În fine, James Hughes, în Cetățeanul Cyborg: De ce societățile democratice este necesar să răspundă la omul reproiectat al viitorului (Citizen Cyborg: Why Democratic Societies Must Respond to the Redesigned Human of the Future) (2004), imaginează o democrație armonioasă a celor îmbunătățiți și a celor ne- îmbunătățiți.
Susținătorii viziunii transumaniste sunt uniți de o singură idee – nu există motive pentru a ne abține de la îmbunătățirea performanțelor fizice, intelectuale și chiar a longevității.
Există o opoziție semnificativă științifică, filozofică, etică și religioasă față de transumanism. Mulți gânditori din diferite discipline și tradiții de credință se îngrijorează că schimbările radicale vor duce la ființe care nu mai sunt nici fizic, nici psihologic, nici spiritual oameni. Chiar și îmbunătățirile minore, spun criticii, pot ajunge să facă mai mult rău decât bine. De exemplu, susțin ei, celor cu îmbunătățiri le poate lipsi empatia și compasiunea pentru cei care nu au ales sau nu își permit aceste noi tehnologii. Transumanismul, spun ei, ar putea foarte bine să creeze un decalaj și mai mare între cei care au și cei care nu au și să conducă la noi tipuri de exploatare sau chiar sclavie. Opozanții viziunii transumaniste afirmă că omul nu se poate constitui într-un demiurg; evoluția care ne-a modelat de-a lungul mileniilor nu poate fi perturbată decât cu riscul de a ne pierde umanitatea. În notița anterioară, am arătat argumentele folosite de Nicholas Agar în Sfârșitul umanității: De ce ar fi necesar să respingem ameliorarea radicală (Humanity’s End: Why We Should Reject Radical Enhancement), (MIT Press, 2010) pentru a desființa viziunea roz pe care o vântură transumaniștii. În 2019, el adaugă argumentul fericirii. „Fericirea se găsește și în limite”, spune Agar. „Sunt aspecte pe care le prețuiesc și de care sunt mândru în viața mea, cum ar fi cartea mea recentă. Dar cum pot aprecia scrierea cărții mele dacă am fost îmbunătățit din punct de vedere cognitiv și să fac așa ceva devine mult mai ușor?”.
Mendez și Cook scriau în 2021 „Proiectul transumanist de remodelare a ființelor umane prin promovarea îmbunătățirii lor prin inovații tehnologice are o agendă largă. Genetica și etica sunt folosite pentru a evalua pretențiile programului transumanist de îmbunătățire umană. Se ajunge la concluzia că programul transumanist este susținut de un număr mare de ipoteze, mai degrabă decât de dovezi suficiente”. (Mendz GL, Cook M. Îmbunătățirea genetică transumanistă: Crearea unui „om nou” prin inovare tehnologică (Transhumanist Genetic Enhancement: Creation of a ‘New Man’ Through Technological Innovation), New Bioeth. 2021 iunie; 27, 105-126).
În contextul transumanismului, va accepta societatea pe cei care sunt sau vor alege să rămână „diferiți”? Vor mai putea oamenii să ia decizii autonome pe baza propriilor valori (cum ar fi a nu vrea să „se joace de-a Dumnezeu” sau a nu vrea să se amestece în natură după propria voință)? Riscă aceste persoane să fie excluse de la anumite beneficii sociale, asistență medicală sau instructivă/pregătire, dacă nu acceptă oferte de transformare? Într-un articol al lui Annas et al., modificarea genetică a liniei germinale este descrisă ca o „crimă împotriva umanității”, deoarece schimbă fundamentul speciei umane și, prin urmare, amenință drepturile omului (Annas GJ, Andrews LB, Isasi RM., Protejarea omului pe cale de dispariție: către un tratat internațional care să interzică clonarea și modificările ereditare (Protecting the endangered human: toward an international treaty prohibiting cloning and inheritable alterations), Am J Law Med. 2002; 28(2–3):151–78).
Scopul transumanismului nu este de a trata / preveni o afecțiune sau de ameliorare a durerii, ci de modificarea uneia sau mai multor gene pentru a le conferi proprietăți superioare și pentru a dota primitorul cu capacități noi și extraordinare. Ar fi necesar să ne dorim sau ar fi nevoie să ne facem griji pentru asta? Deși progresul științei și capacitatea noastră în viitorul apropiat de a vindeca sau chiar de a eradica boli genetice grave sunt binevenite, nu este cazul să cădem în viziunea nebună a transumanismului (Francis Galibert, Transumanismul: un proiect periculos și inacceptabil (Transhumanism: a dangerous and unacceptable project), Journal of Translational Science, ianuarie 2018).
Transumanismul face parte din setul mai larg de postumanisme începute în epoca Iluminismului, care au distrus conjuncția comună dintre persoană și om – adică a unei entități ale cărei demnitate și drepturi au fost bazate pe o noțiune de conștiință, care punea accent pe conștiința de sine, rațiune și capacitatea de a vorbi și de a acționa liber.
(va urma)
Autor: Prof. dr. Vasile Astărăstoae
Citiți și:
Resetarea medicinei sau resetarea omenirii prin nanotehnologie (I)
«Drepturile actuale, bizare ale omului acompaniază Omul Nou» – Interviu cu dr. Gregor Puppinck
Interviu profetic din 1958 cu Aldous Huxley: despre „dușmanii libertății”, pericolele tehnologizării și noile metode de control în „dictatura viitorului”
yogaesoteric
17 ianuarie 2023