Eliberează-ne pe noi de rău: Arhiepiscopul Viganò – Considerații despre Marea Resetare și Noua Ordine Mondială (III)

Citiți a doua parte a articolului

Rădăcinile ideologice partajate ale ecumenismului

Dacă nu înțelegem că rădăcinile ideologice ale ecumenismului sunt legate în mod intrinsec de ezoterismul masonic luciferic, nu putem înțelege veriga care unește deviațiile doctrinare ale Vaticanului II de planul Noii Ordini Mondiale. Revoluția din 1968 a fost un exemplu trist al acestor ambiții pacifiste și ecumeniste, în care „Era Vărsătorului” a fost celebrată de musicalul Hair (1969) și apoi de John Lennon cu Imagine (1971):

„Imaginați-vă că nu există rai. Este ușor dacă încerci. / Nu există iad sub noi. Deasupra noastră doar cerul. / Imaginează-ți toți oamenii, trăind pentru azi. / Imaginează-ți că nu există țări. Nu e greu de făcut. / Nimic pentru care să ucizi sau să mori, și nici religie. / Imaginează-ți toți oamenii, trăind viața în pace. / Puteți spune că sunt un visător, dar nu sunt singurul. / Sper că într-o zi ni te vei alătura și tu, iar lumea va fi una. / Imaginează-ți că nu există posesiuni. Mă întreb dacă tu poți. / Nu e nevoie de lăcomie sau de foame, o frăție a oamenilor. / Imaginează-ți toți oamenii, împărțind toată lumea.”

Acest manifest al nihilismului masonic poate fi considerat imnul globalismului și al noii religii universale: nu este o coincidență faptul că a fost folosit ca temă muzicală pentru Jocurile Olimpice din 2012 de la Londra și, mai recent, pentru cele de la Tokyo. Un suflet care nu este dus pe căi greșite nu poate simți decât oroare în fața acestor cuvinte blasfemiatoare.

Același aspect este valabil și pentru cuvintele din cântecul nu mai puțin blasfemiator al lui Lennon, God (1970): „Dumnezeu este un concept prin care ne măsurăm durerea. […] / Eu cred doar în mine.”

Înțeleg că pentru mulți este dureros să accepte faptul că ierarhia s-ar fi lăsat înșelată de dușmanii săi, făcându-și propriile cereri în chestiuni care ating sufletul Bisericii. Este cert că au existat prelați masoni care au reușit să introducă ideile lor în Conciliu, deghizându-le, dar în deplină cunoștință de cauză că ele vor duce inexorabil la realizarea acelei demolări a Religiei care este premisa pentru instaurarea Noii Ere în care Domnul nostru este alungat din societate pentru a-l primi pe Antihrist.

Se poate înțelege atunci indulgența cu ochiul liber acordată francmasoneriei de multe personalități catolice – mă gândesc la cardinalii Martini și Ravasi, printre mulți alții – și opoziția lor față de excomunicările pe care Papii le-au reînnoit împotriva sectei. Se înțelege, de asemenea, motivul entuziasmului Lojilor masonice la alegerea lui Bergoglio și, invers, ura lor prost ascunsă față de Benedict al XVI-lea, considerat ca fiind kathèkon [„cel care reține” (cf. 2 Tes 6,7)] care este eliminat.

De asemenea, amintesc, cu o oarecare jenă, că anumite declarații ale lui Ratzinger sugerează o încercare de a „creștina” proiectul globalist, fără a-l condamna ca fiind anticristic și anticreștin: „Lăsați-l pe Pruncul din Betleem să vă ia de mână! Nu vă temeți; puneți-vă încrederea în el! Puterea dătătoare de viață a luminii sale este un stimulent pentru construirea unei noi ordini mondiale.”

Aceste cuvinte confirmă, din păcate, erorile gândirii hegeliene, care l-a influențat pe profesorul de la Tubingen până la tron. Cu siguranță că lipsa de luare de poziție a Suveranului Pontif i-a permis să fie considerat într-un fel un aliat al planului globalist, dacă președintele italian Giorgio Napolitano a putut afirma în discursul de sfârșit de an 2006 adresat poporului italian: „Există o armonie între Papa Benedict și mine în ceea ce privește susținerea unei Noi Ordini Mondiale” (31 decembrie 2006).

Pe de altă parte, procesul hegelian de teză-antiteză-sinteză are un ecou în motto-ul alchimiei, Solve et Coagula, care a fost adoptat de francmasonerie și de ezoterismul luciferic. Este motto-ul care apare pe stema lui Baphomet, idolul infernal adorat de cele mai înalte niveluri ale sectei masonice, după cum recunosc membrii săi cei mai autoritari. În eseul său Lucifer Rising, Philip Jones precizează că dialectica hegeliană „combină o formă de creștinism ca teză cu un spiritualism păgân ca antiteză, rezultatul fiind o sinteză foarte asemănătoare cu religiile tainice babiloniene”.

Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin

Ecumenismul este una dintre temele cheie ale gândirii globaliste. Acest aspect este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizației Națiunilor Unite: „Este necesar să ne îndreptăm cât mai repede posibil spre un guvern mondial unic, o religie mondială unică și un lider mondial unic.” Înaintea lui, unul dintre susținătorii Ligii Națiunilor, Arthur Balfour, a creat „Societatea Sintetică”, care avea ca scop crearea „unei singure religii mondiale”.

Pierre Theilard de Chardin însuși, iezuit eretic condamnat de Sfântul Oficiu și astăzi un teolog celebru al progresismului, a considerat Națiunile Unite ca fiind „întruchiparea instituțională progresistă a filozofiei sale”, exprimându-și speranța că „o convergență generală a religiilor asupra unui Hristos universal care le împlinește pe toate…. mi se pare a fi singura convertire posibilă a lumii și singura formă în care poate fi concepută o religie a viitorului”, pentru a „reduce decalajul dintre panteism și creștinism, scoțând ceea ce s-ar putea numi sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului”.

Nu va scăpa din vedere faptul că pachamama și atribuirea de conotații mariane Mamei Pământ transformă aceste concepte ale lui Theilard de Chardin într-o realitate tulburătoare.

Și asta nu e tot: Robert Muller, teoreticianul guvernării mondiale, care este și discipol al teosofistei Alice A. Bailey, declară: „Teilhard de Chardin l-a influențat pe tovarășul său [părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a deținut funcții importante la ONU], care, la rândul său, și-a inspirat colegii, iar aceștia, la rândul lor, au inițiat un bogat proces de gândire globală și pe termen lung în cadrul Națiunilor Unite, care a afectat multe națiuni și oameni din întreaga lume. Am fost profund influențat de Teilhard.”

În cartea sa Viitorul omului, Teilhard scrie: „Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume pan-organizată”. Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care a avut ca scop „orientarea copiilor noștri către cetățenia globală, credințele centrate pe pământ, valorile socialiste și mentalitatea colectivă, care devin o cerință pentru forța de muncă a secolului XXI” (New Man Magazine). Și dacă o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre inspiratorii săi, descoperim că aceasta a fost o discipolă a Mișcării Teozofice fondată de Helena Blavatsky, o luciferică declarată.

Pentru a înțelege corect caracterul lui Blavatsky, iată câteva citate din scrierile ei: „Lucifer reprezintă Viața, Gândirea, Progresul, Civilizația, Libertatea, Independența… Lucifer este Logosul, Șarpele, Salvatorul.”

Și, aproape anticipând pachamama: „Fecioara Celestă devine astfel, în același timp, Mama Zeilor și a Demonilor, pentru că ea este Divinitatea binefăcătoare mereu iubitoare… Dar în antichitate și în realitate numele [acestui zeu] este Lucifer. Lucifer este Lumina divină și pământească, în același timp Duhul Sfânt și Satana în același moment”.

Și nu în ultimul rând: „Satana este zeul planetei noastre și singurul zeu.”

Alice A. Bailey a fost cea care a fondat Lucifer Publishing Company, care este acum cunoscută sub numele de Lucis Publishing Company, strâns legată de Lucis Trust, fostul Lucifer Trust, recunoscut ca ONG de către Națiunile Unite. Dacă adăugăm la acest morman de divagații infernale cuvintele lui David Spangler, directorul Proiectului Inițiativei Planetare al Națiunilor Unite, vom realiza cât de teribilă este amenințarea care planează asupra noastră, a tuturor:

„Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială dacă nu va îndeplini un act de închinare la Lucifer. Nimeni nu va intra în Noua Eră dacă nu va primi o inițiere luciferică.” (Reflections on the Christ, Findhorn, 1978)

Alice A. Bailey scrie despre New Age: „Realizările științei, cuceririle națiunilor și cuceririle de teritorii sunt tot atâtea indicii ale metodei Epocii Peștilor [epoca lui Hristos], cu idealismul, militantismul și separatismul său în toate domeniile – religios, politic și economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii și a înțelegerii a sosit, iar noua educație a Epocii Vărsătorului [epoca lui Antihrist] să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.”

Astăzi vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în World Core Curriculum au fost adoptate de aproape toate națiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului și toate celelalte forme de îndoctrinare. Acest aspect este confirmat de fostul director al OMS, Dr. Brock Chisholm, care explică ce ar dori să realizeze politica educațională a ONU: „Pentru a realiza un guvern mondial, este necesar să se înlăture din conștiința oamenilor individualismul, fidelitatea față de tradițiile familiale, patriotismul național și dogmele religioase” (cf. Christian World Report, martie 1991, vol. 3).

Iată încă o dată filonul roșu care îi leagă nu numai pe Klaus Schwab de Hélder Câmara, dar și pe Robert Muller și Alice A. Bailey de Pierre Theilhard de Chardin și Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna în cheie globalistă și sub inspirația rău-voitoare a gândirii luciferiene. O analiză în profunzime a acestor aspecte tulburătoare va permite să se facă lumină asupra adevărului și să se dezvăluie complicitățile și trădările nu puținilor oameni ai Bisericii care sunt înrobiți de inamic.

Răspunsul nostru la criza de autoritate

Corupția autorității este de așa natură încât este foarte dificil – cel puțin din punct de vedere uman – de a emite o ipoteză de ieșire pașnică. În decursul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate prin forță. Este greu de crezut că dictatura sanitară instaurată în ultimele luni poate fi combătută altfel, întrucât toate puterile statului, toate mijloacele de informare, toate instituțiile publice și private internaționale, toți potentații economici și financiari sunt complici la această crimă.

În fața acestui scenariu sumbru de corupție și conflict de interese, este indispensabil ca toți cei care nu sunt aserviți planului globalist să se unească într-un front compact și coerent, pentru a-și apăra drepturile naturale și religioase, sănătatea lor și a celor dragi, libertatea și bunurile lor.

Acolo unde autoritatea nu-și îndeplinește îndatoririle și chiar trădează scopul pentru care a fost instituită, nesupunerea nu este doar legală, ci și obligatorie: nesupunere non-violentă, cel puțin deocamdată, dar hotărâtă și curajoasă. Nesupunere față de dictatele nelegitime și tiranice ale autorității ecleziastice, ori de câte ori aceasta se dovedește a fi complice la planul infernal al Noii Ordini Mondiale.

Concluzie

Permiteți-mi să închei această reflecție cu un scurt gând spiritual.

Tot ceea ce știm, descoperim și înțelegem despre conspirația globală care se desfășoară în prezent ne arată o realitate extraordinară care este în același timp și clară și bine definită: există două tabere, cea a lui Dumnezeu și cea a Satanei, cea a copiilor Luminii și cea a copiilor întunericului. Nu este posibil să ne împăcăm cu Dușmanul și nici nu este posibil să slujim la doi stăpâni (Mt 6, 24). Cuvintele Domnului nostru să fie gravate în conștiința noastră: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea și cine nu adună cu Mine, risipește” (Mt 12, 30).

Speranța de a construi un guvern mondial în care Regalitatea Dumnezeiască a lui Iisus Hristos este scoasă în afara legii este o nebunie și o blasfemie, și nimeni care are un astfel de plan nu va reuși vreodată. Acolo unde domnește Hristos, domnesc pacea, armonia și dreptatea; acolo unde nu domnește Hristos, Satana este un tiran.

Să luăm bine în considerare acest aspect, ori de câte ori suntem puși să alegem dacă să facem înțelegeri cu adversarul în numele unei false coexistențe pașnice! Și să se gândească bine la aceasta și acei prelați și lideri civili care cred că complicitatea lor afectează doar problemele economice sau de sănătate, prefăcându-se că nu știu ce se ascunde în spatele a toate acestea.

Să ne întoarcem la Hristos, Hristos care este Regele inimilor, al familiilor, al societăților și al națiunilor. Să-L proclamăm pe El ca Rege al nostru și pe Maria Preacurata ca Regină a noastră. Numai așa poate fi înfrânt proiectul ticălos al Noii Ordini Mondiale. Numai în acest fel Sfânta Biserică poate fi purificată de trădători și renegați. Și fie ca Dumnezeu să asculte rugăciunea noastră.

Arhiepiscop Carlo Maria Viganò

Citiți și:
Arhiepiscopul catolic Carlo Maria Viganò despre cum a ajuns (Anti)Biserica Catolică a Papei Francisc să fie slujitoarea Noii Ordini Mondiale (I)
Vaticanul Roșu: Papa cere folosirea pandemiei de covid pentru impunerea unei Noi Ordini Mondiale
Economistului Antonio Martino în Il Giornale: ‘Papa Francisc este un marxist argentinian’

 

yogaesoteric
23 iunie 2022