Eșecul de a trăi profunzimea vieții ne naște dorința și alipirea pentru cele de la periferia ei

Eșecul nostru de a trăi profunzimea vieții noastre ne naște dorința și alipirea pentru toate cele de la periferia vieții.

Nu ne mai săturăm de cele materiale. Nu respirăm, ci fumăm. Nu gustăm, ci mâncăm. Nu vedem, ci privim. Nu ne îndrăgostim, ci ne desfrânăm. Nu ascultăm, ci tăcem cu indiferență. Nu jucăm hora, ci ne clătinăm trupul. Nu ne rugăm, ci spunem cuvinte. Nu lucrăm, ci muncim. Nu ne căsătorim, ci semnăm niște contracte. Nu suntem bucuroși, ci suntem puși pe poante. Nu iubim, ci socializăm. Nu ne pocăim, ci ne „mărturisim”. Nu îndrăznim, ci judecăm. Vorbim despre Dumnezeu, dar nu trăim cele dumnezeiești.

Și totuși, acolo unde zici că toate merg spre pierzare, că ți-ai pierdut viața, vine o clipă, o scânteie, o rază de umilință și de simțire, iar inima ta începe să bată din nou.

Este atunci când pășești pe drum singur, prin ploaie, fără umbrelă și te desfeți de aceasta. Este atunci când vezi un om și-i spui „Bună ziua!”. Este atunci când vezi un cunoscut și nu te mulțumești cu o strângere de mână, ci-l îmbrățișezi. Este atunci când săruți mâinile unui bolnav de cancer. Este atunci când nu te temi să spui „te iubesc” omului de lângă tine, prietenului tău, colegului tău, părinților tăi, copilului tău. Este atunci când îndrăznești și plângi pentru greșeala ta. Este atunci când arunci toate neputințele tale pe fereastră și cânți. Este atunci când cele mici au căpătat sens în viața ta și când te-ai eliberat de cele pe care ți le închipui ca fiind mari.

Profunzimea vieții, sensul vieții este Însăși Viața, iar nu cele de la periferia ei.

Arhim. Pavel Papadopulos

Citiți și:
Dumnezeu trebuie căutat în însăși realitatea cea tainică a vieții. Și mai ales în adâncul inimii tale
Povestire cu tâlc: «Bătrânul şi judecata vieţii»

yogaesoteric
26 noiembrie 2022