Europa se pregătește de război. Unele indicii recente sugerează că președintele Trump va demara arestarea lui Hillary Clinton și a aliaților ei

… din cadrul „Statului din umbră” în vara anului 2019

Într-un uluitor nou raport al Serviciului Rusesc de Informații Externe (SVR) se afirmă că semnarea de către cancelarul german Angela Merkel și de către președintele francez Emmanuel Macron a tratatului bilateral ce legiferează crearea unei armate a Uniunii Europene se datorează temerii crescânde a acestora de reacția pe care ar putea să o aibă populația țărilor lor la arestarea de către președintele american Donald Trump a lui Hillary Clinton și a aliaților acesteia care fac parte din „Statul din umbră” – acțiune care, conform analiștilor SVR, ar începe până la finalul verii 2019. În realitate, această „armată comunitară” este menită să apere regimurile radicale de stânga, socialiste, pe care aceștia le reprezintă și care sunt acum amenințate de naționaliști-populiști.

Aceste informații se corelează într-un mod semnificativ cu amânarea misterioasă, de către Departamentul de Justiție american, loial lui Trump, a sentinței finale în cazul lui Carl Ferrer, până în luna iulie 2019. Carl Ferrer este martorul-cheie împotriva lui Hillary Clinton și a principalului sponsor al campaniei prezidențiale a acesteia din anul 2016, James Larkin. Acesta din urmă, împreună cu asociatul său Michael Lacey – și el pus sub acuzare – sunt proprietarii rău-famatului website Backpage, unde erau încurajate prostituția (inclusiv cu minori) și traficul de persoane, și a cărui activitate a fost blocată de FBI. Profiturile ilegale obținute de pe acest website erau „spălate” prin intermediul firmei de avocatură Perkins Coie, care a reprezentat-o pe Clinton în timpul campaniei prezidențiale. Această companie deturna, la rândul ei, acești bani pentru finanțarea companiei britanice de spioni care a fabricat dosarul Trump-Rusia. Totuși, din acești bani, 2,9 milioane de dolari nu au mai fost „spălați”, căci aceștia au fost descoperiți într-un cont bancar până atunci ținut secret, ai cărui titulari erau oficiali Backpage și reprezentanți ai companiei Perkins Coie, contul fiind blocat și banii confiscați pe 15 ianuarie 2019, prin ordinul Curții Federale Americane. 

În raportul SVR se mai menționează:
În timpul alegerilor prezidențiale din anul 2016, SVR a adunat numeroase documentații și dovezi care atestă faptul că Hillary Clinton și regimul Obama au pus la cale un complot prin care să-l compromită pe Donald Trump – planul de bază al acestui complot implicând deturnarea a milioane de dolari către firma de avocatură Perkins Coie și apoi către compania de consultanță politică din Washington D.C. Fusion GPS. Fusion GPS a direcționat apoi acești bani către fostul agent al agenției de spionaj al Marii Britanii (MI6) Christopher Steele, pentru ca acesta să fabrice dosarul Trump-Rusia – a cărui menire a fost aceea (după cum a declarat Steele sub jurământ, într-un tribunal din Londra) – de a-i oferi lui Hillary Clinton un temei pe baza căruia să poată da vina pentru pierderea alegerilor pe Trump.

După ce Steele a încheiat fabricarea dosarului Trump-Russia pentru Hillary Clinton, acesta l-a predat apoi lui Michael Sussman, avocat în cadrul firmei Perkins Coie și fost avocat în cadrul Departamentului de Justiție american, cât și prieten apropiat al avocatului FBI, James Baker, care se află și el sub investigație penală pentru infracțiuni ce vizau compromiterea lui Trump.

Toate aceste intrigi au fost urzite în anul 2016 de mașinăria de compromiteri a lui Hillary Clinton, aceasta reușind, în cele din urmă, să determine FBI-ul să muște din gogoașa cum că Donald Trump și Rusia ar fi urmărit să falsifice alegerile prezidențiale din SUA în anul 2016.

Între lunile iulie și octombrie 2016, unii avocați, emisari și apologeți ai lui Hillary Clinton au făcut mai bine de șase propuneri pe lângă unii oficiali americani, urmărind să se folosească astfel de legăturile lor politice în tentativa de a pune dovezi suspecte în mâinile agenților de contraspionaj ai FBI.

Niciuna dintre aceste propuneri oficiale nu aveau temei; totuși, pe măsură ce alegerile se apropiau, persoana de contact din FBI pe care aceștia o alegeau se afla pe un rang tot mai înalt al ierarhiei interne a organizației.

Modul acesta de a proceda este un caz clasic de „saturare informațională”, prin care se „injectează” o serie întreagă de documente compromițătoare referitoare la un oponent politic într-o organizație de contraspionaj – care ar fi trebuit să sesizeze că se punea astfel la cale un truc politic murdar.

Michael Sussmann, de la firma Perkins Coie – care a reprezentat-o atât pe Hillary Clinton în timpul campaniei prezidențiale, cât și Partidul Democrat – s-a prezentat personal pentru a vărsa în poala avocatului principal al FBI, James Baker, tot gunoiul referitor la Trump ce fusese adunat cu atâta trudă.

Michael Sussmann

Firma lui Sussmann a plătit compania de consultanță politică a lui Glenn Simpson, Fusion GPS, pentru ca aceasta să-l angajeze pe fostul agent secret britanic Christopher Steele, ce urma să fabrice de la zero acum rău-famatul dosar în care se „arăta” că Trump ar fi complotat cu regimul de la Moscova în timpul alegerilor din anul 2016.

Dosarul lui Steele era deja la FBI când Sussmann a făcut o mișcare adițională – a îmbogățit dosarul cu unele dovezi cibernetice, susținând că acestea ar evidenția și mai mult legătura dintre campania republicanilor și președintele rus Vladimir Putin. Potrivit lui Baker, unele dintre aceste dovezi i-ar fi fost predate pe o cheiță USB.

Relatarea amănunțită a lui Baker ilustrează modul în care o „pilă” politică – Sussmann și Baker se cunoșteau – a fost utilizată pentru a „deversa” documentație anti-Trump în mâinile nu foarte lucide ale liderilor FBI.

Raportul continuă:
Până la finele anului 2017, președintele Trump și forțele loiale acestuia și-au dat seama de acest vast complot al lui Hillary Clinton – ceea ce a dus, în luna octombrie 2017, la demersul Biroului Juridic Electoral (CLC) de a depune o plângere la Comisia Electorală Federală, detaliind infracțiunile pe care le comiseseră Clinton și aliații ei – însă, în mod misterios, după 16 luni de la această acțiune, Comisia nu a oferit încă un verdict în acest caz.

De altfel, avem de-a face cu un caz foarte clar – întrucât niciunul dintre detaliile acestui complot nu sunt puse la îndoială, având în spate mii de documente, relatări ale martorilor și mai multe înfățișări în fața unui Mare Juriu. Analiștii de contraspionaj ai SVR afirmă că motivul pentru care Comisia Electorală Federală – a cărei conducere îi este loială lui Trump – nu s-a pronunțat încă în acest caz este faptul că între timp cazul s-a transformat într-o investigație penală federală – ceea ce s-a adeverit în luna martie 2018, atunci când s-a anunțat că procurorul general al statului Utah, John Huber, urma să investigheze acest caz. Prima măsură pe care acesta a luat-o, la mai puțin de două săptămâni de la începerea investigației, pe 6 aprilie 2018, a fost să ordone FBI-ului să pună sub sechestru website-ul Backpage, arestându-i totodată pe toți oficialii acestuia.

În raportul SVR se mai menționează:
Este important să menționăm că website-ul Backpage a fost creat de James Larkin și de asociatul său Michael Lacey, aceștia fiind totodată fondatorii imperiului media Village Voice Media – pe care l-au vândut brusc în anul 2012, alegând să păstreze doar website-ul Backpage, care le aducea o șeptime din venituri. După aceasta, Larkin a devenit unul dintre principalii sponsori ai campaniei lui Hillary Clinton și al Partidului Democrat. Atât Larkin, cât și Lacey au fost însă luați prin surprindere când directorul Backpage, Carl Ferrer, a oferit procuraturii unele dovezi încriminatoare la adresa celor doi, în speranța unei sentințe reduse.

Unul dintre cele mai stranii „acte de justiție” din istoria modernă a Americii a fost punerea sub sechestru de către procurorul general al statului Utah, John Huber, a website-ului despre care se crede că a fost utilizat pentru trafic de persoane și arestarea fără cauțiune atât a lui James Larkin, cât și a lui Michael Lacey; tot de neînțeles până de curând a fost aducerea lui Carl Ferrer în fața a trei instanțe statale americane pentru a pleda vinovat la unele acuzații locale, a căror însumare ar duce la o condamnare de cinci ani închisoare, din care acesta ar executa doar aproximativ o treime. Ferrer a fost apoi imediat eliberat după plata unei cauțiuni de un milion de dolari, iar sentința finală în ceea ce-l privește a fost apoi amânată de mai multe ori, fiind acum programată pentru luna iulie 2019, oficialitățile menționând că amânarea s-a realizat „în interesul justiției”. Niciuna dintre aceste măsuri nu a fost ușor explicabilă până pe 15 ianuarie 2019, când un ordin puțin luat în seamă a fost publicat de Curtea de Justiție a statului Arizona. Prin acesta se instituia confiscarea de către guvernul SUA a mai multor milioane de dolari din unele conturi până nu demult secrete ale lui James Larkin și ale lui Michael Lacey – cel mai important dintre acestea fiind contul secret al cărui co-titular era firma de avocatură Perkins Coie, care l-a plătit pe fostul spion MI6 Christopher Steele ca să fabrice dosarul Trump-Rusia.

Dându-și seama că arestarea viitoare a lui Hillary Clinton și a aliaților ei echivalează cu prăbușirea simultană a mass-mediei oficiale, aceasta din urmă s-a dedat chiar la unele tactici de tip facecrimes împotriva Președintelui Trump [facecrimes sau „infracțiuni săvârșite prin intermediul expresiilor faciale” sunt tipice romanului distopic al lui George Orwell, 1984, sensul acestora în roman fiind acela că unele expresii faciale ale membrilor populației puteau fi interpretate ca fiind subversive sau dezaprobatoare față de regimul politic totalitar aflat la conducere]. Un exemplu semnificativ de astfel de tactici ne-a fost oferit de curând, când un adolescent și familia acestuia au început să primească amenințări cu moartea după ce lorzii mass-media de stângă au decis că acesta nu îl privise cum se cuvine pe un nativ american – un bărbat de 64 de ani despre care mass-media oficială spune că este veteran și erou al Războiului din Vietnam. Realitatea este însă că acesta nu a participat niciodată în acest război – deși a făcut mulți bani din pretinsa sa prezență acolo. Dosarul de armată al acestuia ne dezvăluie faptul că bărbatul era adeseori beat și că dispărea adeseori din unitate fără permisie – ceea ce ne ajută să înțelegem lesne de ce Trump i-a spus secretarei de presă Sarah Sanders să nu-și mai bată capul cu comunicatele de presă, căci acești radicali de stânga nu ar recunoaște adevărul nici dacă acesta i-ar lovi în cap.

Citiți și:

Actualizare Benjamin Fulford (7 ianuarie 2019) – Tribunalele militare încep executarea cabaliștilor

Noi adevăruri senzaționale ies la iveală pe arena internațională a luptei înflăcărate dintre forțele binelui și cele ale răului


 

yogaesoteric
8 martie 2019

Also available in: English