Fatima, mister şi profeţie din secolul al XX-lea. Filmul evenimentelor și dezvăluirea secretelor încredințate copiilor (II)

Citiți prima parte a articolului

Viziunea iadului (prima parte a secretului de la Fatima)

„Spunând aceste ultime cuvinte – va scrie după aceea sora Lucia – Sfânta Fecioară Maria a desfăcut din nou mâinile ca în cele două luni trecute. Reflexia a părut să pătrundă pământul şi am văzut ca o mare de foc în care erau cufundaţi diavolii şi sufletele, ca şi cum ar fi fost din jar transparent şi negru sau bronzat de formă umană, care pluteau în incendiu ridicate de flăcările care ieşeau din ele însele împreună cu nori de fum căzând din toate părţile – asemenea căderii scânteilor în marile incendii – fără greutate nici echilibru, între strigătele şi gemetele de durere şi disperare care terorizau şi făceau să tremure de frică. Diavolii se distingeau prin forma oribilă şi respingătoare de animale înspăimântătoare şi necunoscute, dar transparente ca nişte cărbuni negri.”

Viziunea durează numai o clipă, în timpul căreia Lucia emite un plânset, numai un „ah!”. Şi în scrierile sale va nota că dacă n-ar fi existat promisiunea Sfintei Fecioare Maria de a-i duce în cer, vizionarii ar fi murit de emoţie şi de frică.

Noile pedepse, al Doilea Război Mondial, consacrarea Rusiei (a doua parte a secretului de la Fatima)

Înspăimântaţi, şi ca şi cum ar cere ajutor, păstoraşii îşi ridică ochii spre Sfânta Fecioară Maria.

Maria: „Aţi văzut iadul, unde merg sufletele sărmanilor păcătoşi. Pentru a le mântui, Dumnezeu vrea să stabilească în lume evlavia către inima mea neprihănită. Dacă veţi face ceea ce vă voi spune, multe suflete se vor mântui şi vor avea pace. Războiul urmează să se termine, dar dacă nu vor înceta să-l ofenseze pe Dumnezeu, în domnia lui Pius al XI-lea va începe un altul mai rău. Când, veţi vedea o noapte luminată de o lumină necunoscută, să ştiţi că este marele semnal pe care vi-l dă Dumnezeu despre faptul că urmează să pedepsească lumea pentru delictele sale, prin intermediul războiului, al foametei şi al persecuţiilor împotriva Bisericii şi a Sfântului Părinte. Pentru a împiedica toate acestea, am venit să cer consacrarea Rusiei la inima mea neprihănită şi comuniunea reparatoare în primele sâmbete din lună. Dacă veţi asculta cererile mele, Rusia se va converti şi veţi avea pace; altminteri, va răspândi erorile sale în lume, promovând războaie şi persecuţii împotriva Bisericii; cei buni vor fi martirizaţi, Sfântul Părinte va trebui să sufere mult, diferite naţiuni vor fi eliminate; dar în sfârşit inima mea neprihănită va triumfa. Sfântul Părinte îmi va consacra Rusia care se va converti şi va fi acordat lumii câtva timp de pace. În Portugalia se va păstra mereu dogma credinţei…”.

Viziunea martiriului creştinilor şi a uciderii Papei (a treia parte a secretului de la Fatima)

În acest moment, apariţia le arată copiilor scena crucială a secretului, cea a Papei care este ucis. „Am văzut … un episcop îmbrăcat în alb – scrie sora Lucia – am avut presentimentul că era Sfântul Părinte. Diferiţi alţi episcopi, preoţi, călugări şi călugăriţe urcau un munte abrupt, în vârful căruia era o mare Cruce din trunchiuri necioplite ca şi cum era din stejar cu coajă: Sfântul Părinte, înainte de a ajunge acolo, a trecut printr-un mare oraş pe jumătate în ruină şi pe jumătate tremurând cu pas şovăitor, lovit de durere şi de suferinţă, se ruga pentru sufletele cadavrelor pe care le întâlnea pe drum; ajuns în vârful muntelui, prosternat în genunchi la picioarele marii Cruci a fost ucis de un grup de soldaţi care au tras mai multe gloanţe şi săgeţi…”

Maria:
Asta să n-o spuneţi nimănui. Lui Francisc puteţi să-i spuneţi.

După câteva clipe adaugă: Când recitaţi rozariul, după fiecare mister spuneţi: „O, Iisuse, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acele care au mai mare nevoie de mila ta”.

Lucia: Nu mai vreţi nimic de la mine?
Maria: Nu, astăzi nu mai vreau nimic.

„Şi ca de obicei – scrie Lucia în memoriile sale – a început să se înalţe spre răsărit, până când a dispărut în distanţa imensă a firmamentului.”

19 august, a patra apariţie

În ziua de 13 august vizionarii nu pot să fie prezenţi la Cova de Iria, pentru că sunt luaţi împotriva voinţei lor, cu o stratagemă, de administratul din Ourèm, care încearcă să le smulgă secretul. Copiii rămân neclintiţi, în pofida faptului că administratorul decide să-i închidă pentru o noapte în închisoare. La ora obişnuită a apariţiei, la Cova de Iria se aude un tunet, după care urmează un fulger, şi sutele de persoane venite observă un mic nor alb plutind câteva minute deasupra stejarului.

După şase zile, la 19 august, Lucia este cu Francisc şi un alt verişor, Joao, într-o localitate numită Valinhos, o proprietate a unuia dintre unchii săi, când, la patru după-amiază, încep să se producă variaţiile atmosferice care preced apariţiile Sfintei Fecioare Maria la Cova de Iria: o neaşteptată coborâre a temperaturii şi o întunecare a soarelui. Lucia simţind că se petrece ceva, trimite să fie chemată în grabă Iacint, care ajunge la timp pentru a o vedea pe Sfânta Fecioară Maria.

Valinhos

Lucia: Ce vreţi de la mine?
Maria: Vreau să continuaţi să mergeţi la Cova de Iria în ziua de 13 şi să continuaţi să recitaţi rozariul în fiecare zi. În ultima lună voi face minunea pentru ca toţi să creadă.

Lucia: Ce vreţi să se facă cu banii pe care poporul îi lasă la Cova de Iria?
Maria: Faceţi două busole (tip de lectici folosite în acea perioadă în Portugalia în procesiunile pentru a aduna ofrandele): una du-o tu cu Iacinta şi alte două fetiţe îmbrăcate în alb, iar cealaltă s-o ducă Francisc cu alţi trei copii. Banii din busole sunt pentru sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria a Rozariului şi ceea ce mai rămâne foloseşte pentru o capelă pe care mi-o vor face.

Lucia: Aş vrea să vă cer vindecarea câtorva bolnavi.
Maria: Da, pe unii îi voi vindeca în acest an.
Şi luând o mină mai tristă, adaugă: Rugaţi-vă, rugaţi-vă mult şi faceţi jertfe pentru păcătoşi, pentru că multe suflete merg în iad pentru că nu este cine să se jertfească şi să se roage pentru ele.

La sfârşitul apariţiei, vizionarii taie ramurile copacului pe care tocmai se aşezase Sfânta Fecioară Maria şi le duc acasă. Ramurile răspândeau parfum.

13 septembrie 1917, a cincea apariţie

De data aceasta numărul celor prezenţi oscilează între 15 şi 20 de mii de persoane, care pot să observe obişnuitele fenomene atmosferice care preced apariţia precum scăderea neaşteptată a temperaturii şi întunecarea soarelui. Îndeosebi, de această dată, este observat un glob luminos care se mişcă lent pe cer de la răsărit spre apus, iar pe la sfârşitul apariţiei, în sens contrar.

Maria:
Continuaţi să recitaţi rozariul pentru a obţine sfârşitul războiului. În octombrie vor veni şi Domnul nostru, Sfânta Fecioară Maria Îndurerată şi cea de pe muntele Carmel, sfântul Iosif cu Pruncul Isus, pentru a binecuvânta lumea. Dumnezeu este mulţumit de jertfele voastre, dar nu vrea ca să dormiţi cu funia, purtaţi-o numai în timpul zilei.

Apariţia face referinţă aici la un soi de ciliciu pe care cei trei păstoraşi şi-l făcuseră tăind o bucată de funie aspră găsită pe câmp. Şi-au dat seama că funia legată la brâu provoca durere şi începuseră s-o poarte zi şi noapte oferind acea suferinţă pentru sufletele păcătoşilor.

Lucia: Mi-au cerut să vă cer multe lucruri: vindecarea bolnavilor, a unui surdomut.
Maria: Da, voi vindeca pe unii, pe alţii nu. În octombrie voi face o minune pentru ca toţi să creadă.

13 octombrie 1917, a şasea şi ultima apariţie

La ultima întâlnire cu Sfânta Fecioară Maria la Cova de Iria vin şaptezeci de mii de persoane din toată Portugalia. Mulţi sunt credincioşi evlavioşi faţă de Maria, mulţi alţii necredincioşi, alţii sunt acolo pentru a demasca presupusa înşelătorie. Există şi jurnalişti sceptici, trimişi de cotidianele respective. În ziua aceea plouă torenţial şi mulţimea este constrânsă să înainteze în mijlocul apei şi noroiului. Ca şi celelalte dăţi, vizionarii observă reflexia de lumină şi apoi pe Sfânta Fecioară Maria în stejar. Puţin mai înainte Lucia ceruse ca să se închidă umbrelele.

Lucia: Ce vreţi de la mine?
Maria: Vreau să-ţi spun să se facă în acest loc o capelă în cinstea mea, că eu sunt Regina Rozariului, să continui mereu să reciţi rozariul în fiecare zi. Războiul se va termina şi militarii se vor întoarce în curând la casele lor.

Capela de la Fatima construită la locul aparițiilor

Lucia: Eu aveam multe lucruri să vă cer. Dacă vindecaţi câţiva bolnavi şi dacă veţi converti câţiva păcătoşi…
Maria: Pe unii da, pe alţii nu; este nevoie să se căiască, să ceară iertare de păcatele lor. Şi adăugă, luând o mină mai tristă: să nu-l mai ofenseze pe Dumnezeu Domnul nostru care este deja foarte ofensat.

„Apoi, desfăcând mâinile – povesteşte sora Lucia – Sfânta Fecioară Maria a făcut ca lumina ce emana din ea să se reflecte asupra Soarelui, şi în timp ce se înălţa, reflexia luminii sale continua să se proiecteze asupra Soarelui.” Vizionara în acel moment exclamă: „Priviţi Soarele!”. Ploaia căzuse tot timpul apariţiei, dar în momentul în care Lucia invită lumea să privească în sus, norii se deschid, lăsând să se vadă soarele ca un imens disc de argint, care străluceşte cu o intensitate nemaivăzută vreodată, dar nu-i orbeşte pe cei care îl privesc. Imensa minge de foc începe să se rotească, aproape să danseze trecând rapid prin faţa privirilor înmărmurite ale celor prezenţi. Apoi marginile sale devin roşu-aprins şi astrul pare să se îndepărteze, ca un vârtej, răspândind flăcări roşii de foc. Această lumină se reflectă pe sol, pe plante, pe copaci, pe înseşi feţele persoanelor şi pe haine, asumând tonalităţi scânteietoare şi culori diferite. Animat de trei ori de o mişcare nebună, globul de foc pare să se prăbuşească în zigzag peste mulţimea terorizată. Totul durează circa zece minute, aşa cum vor prezenta martorii foarte numeroşi şi cum povestesc cronicile din acea epocă. În sfârşit Soarele se întoarce la punctul de unde se prăbuşise şi îşi reia aceeaşi strălucire de fiecare zi.

Ciclul apariţiilor s-a terminat cu minunea promisă de Sfânta Fecioară Maria. Multe persoane observă că hainele lor, care erau îmbibate de ploaie, s-au uscat dintr-o dată. Minunea soarelui a fost observată şi de numeroşi martori care erau la o distanţă considerabilă de locul apariţiilor.

Citiți și:

Cel de-al treilea secret revelat de Fecioara Maria la Fatima dezvăluit

Profeţiile ce au fost făcute de Fecioara Maria la Fatima se profilează la orizont în viitorul apropiat (prima parte)

Programul planetar de acţiune urgentă NU APOCALIPSA

yogaesoteric
12 ianuarie 2018