Femeile care şi-au trezit genialitatea aduc mesajul unei epoci noi, pline de înţelepciune (I)
de Alexandra David
Când arunci o privire în istorie, pare că domeniul geniilor aparţine mai cu seamă bărbaţilor. Marile invenţii şi descoperiri, fascinantele opere de artă, grandioasele realizări politice şi religioase sunt toate marcate de contribuţiile unor nume masculine. Să fie oare geniul o calitate specifică sexului solar? Femeile geniale sunt mult mai puţine şi când auzim de ele ne întrebăm dacă aparţin într-adevăr acestei categorii. Oare de ce?
A fi geniu înseamnă să nu poţi trăi decât dacă dai naştere unei opere pe care o simţi crescând în tine clipă de clipă. Fără odihnă, fără răgaz, geniul îşi descoperă o creativitate nesfârşită. Orele nenumărate pe care le petrece lucrând şi răbdarea care face parte din fiinţa lui arată că geniul trăieşte unit cu creaţia sa: nu poate fără aceasta. Găseşte într-o clipă cele mai simple şi ingenioase soluţii la probleme care frământă omenirea întreagă şi are toate talentele necesare desăvârşirii operei sale.
Iniţiaţii spun că o fiinţă genială are trezit corpul subtil supramental – VIJNANAMAYA KOSHA – sfera ideilor pure, ce există în stare latentă în fiecare dintre noi.
Un geniu marchează epoca în care trăieşte. Prin contribuţia sa, nimic din ceea ce îi urmează nu mai poate rămâne la fel cum a fost.
Orice om poate ajunge la aceste performanţe, dacă face eforturile adecvate. Evident, a fi femeie nu are de ce să reprezinte un impediment. Şi totuşi, de ce sunt atât de puţine genii femei?
O observaţie la îndemână este aceea că femeile dau viaţă. Această ipostază deloc neglijabilă din viaţa unei femei o face mai puţin interesată să creeze o altă operă în afară de copilul său. I-a dat viaţă, i s-a dedicat cu toată energia, i-a insuflat tot ceea ce a crezut că este mai bun. Din acest punct de vedere, orice mamă adevărată are vocaţie de geniu.
Sigur că au importanţă şi calităţile cu care a venit înzestrat copilul pe care femeia îl creşte. Iar dacă acesta se dovedeşte a fi la rândul lui un om adevărat, împlinirea pe care o cunoaşte mama nu are asemănare. Iar binele pe care fiul îl face lumii este pe măsură, deşi contribuţia ei rămâne anonimă.
Însă există şi genii femei care creează opere. Cu discreţia şi delicateţea specifică, lucrarea lor marchează lumea întreagă.
Maria Magdalena, iubita secretă a lui Iisus?
„Când l-am văzut pe Iisus şi ochii noştri s-au întâlnit, am înţeles că noi am fost predestinaţi unul altuia.” – spune manuscrisul Mariei Magdalena, un text transmis prin channeling unei femei-medium, pe care îl poţi citi în întregime pe internet. Sună SF, dar conţine unele idei vechiculate şi de alţi cercetători ai acestui personaj enigmatic. În evangheliile canonice, Maria Magdalena este menţionată ca prima femeie vindecată de Iisus Hristos, pe care ea apoi l-a urmat. Tot ea este cea căreia Iisus i s-a arătat prima oară după Înviere. Legenda ei este spectaculoasă, pentru că se credea că era prostituată – adică o expresie a păcatului însuşi – şi a atins apoi o treaptă superioară de sfinţenie.
Unii experţi o numesc chiar apostola apostolorum – apostola apostolilor, pentru că ea a fost împreună cu Iisus în timpul predicilor lui, a fost martoră la moartea şi la învierea lui şi le-a transmis şi celorlalţi învăţătura. De altfel, ea a fost prima care a înţeles că Iisus a înviat. Din această perspectivă, se poate spune că Maria Magdalena a adus o contribuţie esenţială la întemeierea creştinismului.
Există şi o evanghelie apocrifă care îi este atribuită ei. Manuscrisul a fost găsit în 1896, lângă localitatea Nag Hammadi, în Egipt. Ulterior, două copii în limba greacă a acestui document au fost descoperite în nordul aceleiaşi ţări. Cercetătorii au stabilit că Evanghelia după Maria Magdalena a fost redactată în jurul anului 160 d.H.
Enigmatica femeie a revenit în atenţia publicului cu ocazia lansării romanului Codul lui Da Vinci, al lui Dan Brown. Acesta îndrăzneşte să afirme că personajul aflat în dreapta lui Iisus în tabloul Cina cea de taină, pictat de Leonardo da Vinci, despre care se credea până acum că este feciorelnicul apostol Ioan, este nimeni altcineva decât Maria Magdalena. Mai spune şi că ea era căsătorită cu Iisus şi că au avut un copil, din care îşi revendică originea dinastia Merovingiană.
Cu prilejul acelei Cine de taină, Iisus ar fi numit-o pe Maria Magdalena garant al Noului Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii. Această decizie nu a fost agreată de unii dintre ceilalţi apostoli, mai ales de Petru, care ar fi fabricat apoi povestea în care se spune că ea era prostituată.
E foarte greu să fii sigur în privinţa documentelor care ne-au parvenit din acele vremuri. Multe dintre ele nu sunt complete, iar cele din care nu lipseşte nimic au fost copiate de multe ori de-a lungul timpului. Unii dintre cei care copiau făceau şi comentarii personale, pe care următorii copişti le includeau în text ca atare. Apoi, au mai fost şi sinodurile bisericeşti. Motivele pentru care unele pasaje erau înlăturate au fost marcate de multe ori de interese politice şi economice.
Dacă ar fi să ne luăm după manuscrisul transmis recent prin channeling, Maria Magdalena era iniţiată în secretele Egiptului, în Alchimia lui Horus şi în Cultul Magiei Sexuale al lui Isis (toate acestea au la bază principiul continenţei sexuale). Purta o anumită brăţară de aur, la fel ca toate celelalte femei care aparţineau ordinului Magiei Sexuale. În ochii evreilor contemporani, aceasta însemna: „prostituată” – şi aşa a ajuns să fie considerată şi în Evanghelii.
Nici pe vremea aceea oamenii de rând nu înţelegeau că sexualitatea poate fi sacră, chiar dacă existau temple speciale pentru aceasta. Manuscrisul susţine că tehnicile secrete sexuale pe care Maria Magdalena le-ar fi practicat împreună cu Iisus l-ar fi ajutat să-şi îndeplinească Opera. Biserica a vrut să priveze femeile de aceste învăţături, luându-le astfel puterea. Geniul Mariei Magdalena este controversat, dar poartă recunoaşterea lui Iisus – de altfel, singura care contează.
O altă evanghelie apocrifă, cea după Filip, spune că Maria Magdalena era discipola favorită a lui Iisus. Dacă El a ales-o pentru a-i apărea prima oară după Înviere, dacă ea a înţeles măreţia situaţiei şi ne-a transmis-o apoi nouă tuturor, mai are rost să ne întrebăm dacă era o fiinţă genială sau nu?
„Mama” – discipola lui Aurobindo, mamă a tuturor
Pe numele ei adevărat Mirra Alfassa, cea supranumită mai târziu Mama s-a născut la Paris, în 1878. Tatăl ei a fost turc, iar mama egipteancă – amândoi evrei. Încă de la vârsta de 5 ani, ea realizează că nu aparţine acestei lumi şi începe practica spirituală aşa cum crede de cuviinţă.
Începe să intre în stări de extaz în timp ce stă, pur şi simplu, la masă, spre disperarea familiei care nu o înţelege. La vârsta de 12 ani deja călătoreşte în afara corpului fizic. La 16 ani se înscrie la Şcoala de Arte Frumoase, unde primeşte numele de „Sfinxul”, cu care şi-a semnat ulterior expoziţiile. Între 19 şi 20 de ani atinge uniunea continuă şi conştientă cu DUMNEZEU, fără ajutorul vreunui maestru sau al unei cărţi.
La puţin timp după aceasta, descoperă RAJA YOGA lui Vivekananda, care o ajută să facă progrese şi mai mari. Aceste realizări spirituale n-o împiedică să ducă şi o viaţă socială normală. La 19 ani se căsătoreşte şi are un fiu, Andre.
Face parte din cercul artiştilor vremii şi este prietenă cu Rodin şi Manet. În acea perioadă descoperă Bhagavad Gita şi se îndrăgosteşte iremediabil de KRISHNA. Începe să-i apară în vis o imagine a unei figuri masculine asiatice. Ea crede că este zeul, dar peste câţiva ani se dovedeşte a fi chiar ghidul ei spiritual, Sri Aurobindo.
În 1908, Alfassa divorţează şi îşi concentrează energia în direcţia căutărilor spirituale. Împreună cu fratele său, Matteo, înfiinţează un grup spiritual numit Ideea cea nouă, în cadrul căruia se întâlnesc în fiecare marţi seara persoane interesate de fenomene psihice şi misticism. În paralel, fondează un grup numit Gândirea feminină unită, din care face parte şi Alexandra David-Neel, cu care este prietenă apropiată.
În 1912, organizează încă un grup de circa 20 de persoane, numit Cosmic, al cărui scop este dobândirea cunoaşterii de sine şi a autocontrolului. În 1910 are o experienţă de trezire a conştiinţei, în care realizează că Voinţa Divină se află în centrul fiinţei sale şi de atunci nu mai este interesată de nicio dorinţă personală, ci doar să urmeze această Voinţă.
În perioada aceasta îl cunoaşte pe cel de-al doilea soţ al său, Paul Richard. Acesta călătorise în India şi îl cunoscuse pe Sri Aurobindo, cu care corespondează. În 1914, Alfassa şi Paul fac prima lor călătorie împreună în India, unde îl întâlnesc pe maestru. Alfassa îl recunoaşte drept acela ce îi apărea în viziuni şi despre care credea că este KRISHNA. În acel moment, mintea ei se opreşte complet şi rămâne câteva zile într-o stare de conştiinţă cosmică.
În timpul Primului Război Mondial se refugiază în Japonia, unde îl întâlneşte pe poetul Rabindranath Tagore. O prietenă japoneză scrie despre ea: „A venit să înveţe limba şi să se integreze printre noi. Dar am avut noi atât de multe de învăţat din felul ei de a fi, fermecător şi imprevizibil.” În cele din urmă, se întoarce la Pondicherry, unde se află Aurobindo şi se stabileşte acolo, în 1920. După ce maestrul se retrage, în noiembrie 1926, ea fondează un ashram împreună cu alţi câţiva discipoli apropiaţi de-ai lui şi devine liderul acestei comunităţi, poziţie pe care şi-o păstrează până la moarte. Sri Aurobindo credea că ea este un avatar al Supremei SHAKTI, şi o onora ca atare.
Se spune că Mirra era încurajată de Aurobindo să poarte sari-uri, motiv pentru care strânsese vreo 500. Când cineva îi oferă 100.000 de rupii pentru unul dintre ele, ea le vinde pe toate, cu tot cu ornamente, strângând astfel fonduri pentru ashramul care avea dificultăţi financiare după moartea ghidului spiritual. Ea continuă lucrarea lui Aurobindo, înfiinţând Auroville, un oraş în care „oamenii să poată trăi departe de rivalităţile naţionale, de convenţiile sociale, de morala pervertită şi de religiile vrăjmaşe”.
Cei 1.500 de oameni care trăiesc azi în Auroville locuiesc în căsuţe pe care le-au construit singuri, gătesc cu ajutorul energiei solare şi încearcă să dea un nou înţeles conceptului de comunitate. Aşezarea lor este un laborator, iar ei sunt pionierii evoluţiei umane. În Auroville nu există un sistem de legi, poliţie sau primar. Viaţa este în întregime ecologică, iar televiziunea şi discotecile lipsesc cu desăvârşire. Mulţi cred că de aici va porni regenerarea umanităţii.
„Mama”, aşa cum i-a rămas numele, a murit în anul 1973, lăsând în urmă o operă impresionantă, care conţine zeci de cărţi cu mărturia experienţelor ei şi diferite subiecte spirituale. A fost Mirra Alfassa o femeie genială? Nimeni nu poate susţine contrariul. Ea are girul unei fiinţe cu un înalt nivel spiritual, iar mărturie stă opera ei ce continuă să transforme lumea.
Lilian Silburn, misterioasa cunoscătoare a învăţăturilor secrete
Şivaismul din Caşmir n-ar fi ajuns atât de uşor la îndemâna noastră fără traducerile inegalabilei Lilian Silburn, o franţuzoaică a cărei prezenţă în lume rămâne de o discreţie aproape frustrantă. Nu se ştie mai nimic despre viaţa ei personală, dar opera sa dovedeşte că era un geniu. A tradus şi comentat imnurile lui Abhinavagupta, a tradus VIJNANA BHAIRAVA TANTRA şi a scris o lucrare de referinţă despre energia KUNDALINI. Teza ei de doctorat, susţinută în 1948, se numeşte Instantaneu şi cauză. Discontinuitatea gândirii filosofice în India, şi este o incursiune plină de bun-simţ în Vede, Brahmane, Upanişade şi budism. În toate scrierile sale dovedeşte că nu este doar o erudită – de multe ori vorbeşte din propria experienţă.
Se pare că ghidul ei spiritual a fost un anume Radhamohan Adhauliya, care nu era câtuşi de puţin şivait, ci sufit. Ea era hindusă şi cu toate acestea a primit învăţătura de la acest ghid spiritual foarte ortodox în ramura sa. Modul în care ea a integrat cele două tradiţii, la care s-a adăugat şi influenţa şivaită, continuă şi în prezent prin aspiranții spirituali pe care i-a coordonat până în anul 1993, când a părăsit planul fizic.
A condus mulţi ani Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică din Paris. De-a lungul timpului, a devenit recunoscută în Occident ca cea mai mare autoritate în materie de şivaism caşmirian, domeniu în care a publicat nenumărate studii şi articole.
Cartea ei cea mai importantă, KUNDALINI, energia din adâncuri, poate fi preluată gratuit de pe internet. Nu există referinţe despre autoare, există în schimb multe pasaje din experienţa ei. Este o carte care îţi poate transforma viaţa. Dacă iei în considerare că Lilian Silburn este cea care a scos la lumină pentru Occident una dintre cele mai înalte tradiţii spirituale ale planetei, care este şivaismul din Caşmir, poţi fi convins că a fost o femeie genială.
(va urma)
Articol preluat din revista YOGA Magazin
Citiţi şi:
Ajna Chakra – aspecte psihologice
Geniile citesc gândurile lui Dumnezeu
Intuiţiile geniale apar în stări modificate de conştiinţă
yogaesoteric
7 ianuarie 2014
