Florin Manole: „Călin Georgescu, un pericol pentru PSD și România” – Valerian Stan: De pe insula bogaților, în Ferentari (și invers): Duplicitatea unui ministru-activist pocăit

Ministrul PSD Florin Manole a declarat zilele acestea că fostul candidat prezidențial Călin Georgescu e un pericol nu doar pentru PSD, ci și pentru România.

Curios, n-am auzit niciodată așa ceva de la PSD, partid cu capete mai luminate politic și voci mai autorizate decât dl Manole.

Așa că n-are rost să intru pe fondul chestiunii. Mă voi referi în schimb la altceva ce-am vrut să scriu mai demult despre acest activist pentru drepturile romilor.

Mi se pare fascinant cum se evaporă principiile înalte de luptă pentru drepturile omului atunci când intri în cercul select al avioanelor private plătite pe spinarea altora. Cazul zborului de lux spre Mykonos nu ne-a arătat doar slăbiciunea unui demnitar pentru privilegiile exclusiviste, ci a scos la iveală o ironie amară, care ar fi cazul să-l lase fără replică pe cel promovat drept apărător al comunităților marginalizate.

Când presa a deconspirat zborul privat de tip charter, reacția inițială a viteazului ministru a fost o sfidare pură îmbrăcată în bășcălie de cartier de la tribuna Parlamentului. „Unde ați fi vrut să se țină întâlnirea, în Ferentari?”, ne arunca superior dl ministru, trădând exact mentalitatea plină de prejudecăți pe care, în mod oficial, pretinde că o combate. Folosirea Ferentariului ca o sperietoare sau ca un simbol peiorativ al sărăciei și degradării este o insultă directă adusă locuitorilor săi – o zonă pe care stereotipurile o asociază masiv cu comunitatea romă.

Pentru un om care și-a clădit întreaga carieră publică pozând în activist pentru drepturile romilor, o asemenea remarcă nu este doar o scăpare diplomatică, ci o gafă care îl descalifică profesional și moral. Cum poți pretinde că reprezinți interesele celor vulnerabili, când tu însuți folosești numele unui cartier defavorizat pe post de poantă ieftină pentru a-ți justifica escapada de lux dintr-o insulă a milionarilor?

Episodul în sine – o tovărășie extrem de dubioasă între politicieni, afaceriști controversați și judecători de rang înalt – mirosea a privilegii de rețea. Însă aroganța ministrului a ținut până când realitatea a devenit de neocolit. Doar după ce până și orbii au văzut caracterul inacceptabil al situației și presiunea publică a amenințat imaginea Guvernului, „curajul” a lăsat loc spășirii calculate.

Brusc, discursul de superioritate s-a transformat într-o recunoaștere amară a greșelii. O căință tardivă, venită nu din vreun reflex etic sau din conștientizarea gafelor sale cu tentă discriminatorie, ci din simplul calcul politic că aroganța nu mai dă bine la electorat.

Din păcate, rămânem cu aceeași rețetă toxică: luăm alegătorii și minoritățile la mișto, iar când ne prind, ne punem cenușă în cap sperând că memoria colectivă e scurtă.

Felul acesta de duplicitate a principiilor, care se demască mai ales prin asemenea gafe, îmi e foarte familiar din cei peste 25 de ani de activism (autentic) de drepturile omului.

Autor: Valerian Stan

Citiţi şi:
Valerian Stan: 27 de ani în apărarea drepturilor omului. Niciodată nu mi-am imaginat că România ar putea ajunge aici. E pur și simplu de necrezut!
Toni Neacșu spulberă noul dosar al președintelui Călin Georgescu. „Se pot face dosare din orice, important e să vedem finalitate măcar la unul dintre ele”

yogaesoteric
11 noiembrie 2026