Valerian Stan: 27 de ani în apărarea drepturilor omului. Niciodată nu mi-am imaginat că România ar putea ajunge aici. E pur și simplu de necrezut!

Timp de 27 de ani, între 1993 și 2020, am fost, printre altele, activist pentru drepturile omului în cadrul a două dintre cele mai importante organizații de profil din România: APADOR-CH și Fundația Centrul de Resurse Juridice.

Ambele organizații au beneficiat, de-a lungul timpului, inclusiv de finanțări provenite din structuri asociate lui George Soros. Le-am considerat legitime și acceptabile până în momentul în care am început să percep o implicare politică și ideologică tot mai pronunțată a miliardarului american de partea stângii radicale din Statele Unite; iar oameni ai lui la noi (precum Monica Macovei și alții) să aducă în organizații, și nu doar, ideologia lui.

Pentru mine, acela a fost momentul unei despărțiri de principiu. Am ales să plec din spații profesionale în care apărarea drepturilor și libertăților fundamentale începea să fie subordonată unor opțiuni ideologice profund străine convingerilor mele. Pe site-ul meu personal se găsesc și alte detalii privind această experiență.

În toți acești 27 de ani, am urmărit îndeaproape evoluția drepturilor omului în România, inevitabil legată de dinamicile politice, de evoluția regimului constituțional și de funcționarea instituțiilor statului.

Au existat progrese și reculuri, perioade de speranță și episoade de gravă dezamăgire. Uneori, dezechilibrele au fost severe. Alteori, derapajele instituționale au pus serios la încercare încrederea în democrație și în statul de drept.

Și totuși, nici eu, nici acei foști colegi – deloc numeroși – cu care am împărtășit o autentică comuniune de valori nu ne-am fi imaginat că România ar putea ajunge în situația pe care o trăim după 6 decembrie 2024.

Anularea scrutinului prezidențial și absența, până astăzi, a unor explicații publice – serioase, nu șabloane care insultă orice inteligență – au deschis, în opinia mea, una dintre cele mai grave crize de încredere în ordinea constituțională românească. Iar mai nou suntem martorii unei represiuni abominabile (și am proprietatea termenilor) la care este supus omul care a câștigat un tur de scrutin anulat fără explicații credibile.

E neverosimil, iar asta uimește efectiv o lume întreagă, că România nu numai că nu mai poate fi calificată ca fiind societate democratică și stat de drept, dar începe să fie decăzută și în clasamentele statelor dictaturi.

După Revoluție, democrația românească a fost departe de a fi ireproșabilă. Dimpotrivă, experiența mea profesională mi-a oferit suficiente prilejuri să-i cunosc slăbiciunile, contradicțiile și, uneori, abuzurile.

Dar tocmai această experiență mă face să privesc cu profundă îngrijorare la ceea ce se petrece astăzi.

E pur și simplu de necrezut!

Autor: Valerian Stan

Citiţi şi:
Valerian Stan: Magistrați în robă, robi ai răului
Petre Caluian, Mario Nawfal, Florian Philippot, Robert Malone condamnă la unison umilirea programatică a lui Călin Georgescu. Nicolas Dupont-Aignan: Unul dintre cele mai mari scandaluri ale secolului XXI

yogaesoteric
29 octombrie 2026