Fonduri de miliarde de dolari fraudate în Irak

de George Preda

Timp de aproape un an, Federal Reserve a pompat 12 miliarde de dolari în Irak. Din aceştia, 20 de milioane de dolari proveneau din active irakiene, blocate în băncile americane încă din perioada războiului din Golf din 1990. Alte câteva miliarde de dolari proveneau din vânzarea petrolului irakian, venituri care se aflau sub controlul ONU. Restul erau pur şi simplu bani proveniţi din taxele plătite de contribuabilii americani.

În SUA, aceste sume au fost gestionate iniţial de un organism special creat pentru „a veghea ca banii să fie utilizaţi în beneficiul poporului irakian”,  Fondul de Dezvoltare pentru Irak. Odată ce banii au ajuns la Bagdad, ei au trecut sub controlul unui jucător cu totul nou: Autoritatea Coaliţiei Provizorii (Coalition Provisional Authority, CPA).

CPA a fost creată în pripă de Pentagon, imediat după invadarea Irakului, pentru a servi drept guvern interimar. Pe 9 mai 2003, preşedintele Bush l-a numit de urgenţă pe Paul Bremer director al CPA. Pe lângă cele 12 miliarde de dolari trimise în 2003 în Irak, Congresul american i-a mai acordat lui Bremer în 2004 încă 1,6 miliarde de dolari.

Membrii Congresului nici măcar nu discutaseră despre crearea CPA, cu atât mai puţin să autorizeze existenţa acestuia, deşi ar fi trebuit să o facă, dat fiind faptul că agenţia era finanţată din banii plătitorilor de taxe. Ei s-au justificat, spunând că au crezut că CPA este o agenţie guvernamentală şi de aceea nu era nevoie de aprobarea lor.
 
CPA a fost creată printr-un abuz de autoritate, un fel de edict dat peste cadrul legislativ american obişnuit. Mai mult, operaţiunile sale financiare nu erau contabilizate de nimeni, deşi era vorba de sume uriaşe de bani. Frauda era de proporţii şi implica participarea unor oficiali din administraţia americană şi din Pentagon, a unor contractori americani şi a unor irakeni care îşi trădaseră ţara.

Prin mâinile CPA au trecut mai mult de 23 de miliarde de dolari, aici fiind incluşi banii pompaţi iniţial de Federal Reserve, dar şi alte miliarde de dolari proveniţi din afacerile cu petrol.  

Abuzurile au fost frapante. Halliburton decontase spre exemplu de la CPA hrană pentru 42.000 de soldaţi, când în realitate făcuse cheltuieli doar pentru 14.000. Din cei 8206 de supervizori declaraţi de CPA, doar 602 lucrau efectiv, restul erau angajaţi fantomă şi pentru ei se plăteau salarii şi alte cheltuieli doar pe hârtie, pentru a justifica scurgerile de fonduri. 

Acestea au fost însă doar precedentele uneia dintre cele mai mari fraude realizate vreodată în istoria SUA, cazul Custer Battles. Aceasta este o companie americană fondată în 2001 de un fost militar şi un fost agent CIA. În 2003 firma a obţinut mai multe contracte mari în Irak, printre acestea fiind cel de asigurare a securităţii aeroportului din Bagdad.  Afacerile lor s-au extins astfel încât au ajuns să aibă peste 1000 de angajaţi trimişi în Irak.

Mai multe organizaţii au atras atenţia asupra fraudelor de la Custer Battles şi au dat în judecată compania pentru supraevaluarea contractelor şi deturnare de fonduri. Administraţia Bush nu doar că a refuzat iniţial să demareze o anchetă, dar a făcut apoi tot posibilul să blocheze procesul şi să muşamalizeze lucrurile. Contractul fusese încheiat în termeni vagi, astfel încât nimeni să nu poată fi tras la răspundere, dar contradicţiile au început să se ţină lanţ. Pe de-o parte, administraţia a argumentat că firma Custer Battles nu poate fi găsită vinovată de fraudarea guvernului SUA, pentru că CPA nu face parte din guvernul SUA (deşi în Congres se spusese iniţial că nu e nevoie de aprobarea acestuia pentru crearea CPA, pentru că e o agenţie guvernamentală). Pe de altă parte, Custer Battles şi-a construit apărarea susţinând exact contrariul, şi anume că acţiunile sale au avut totala aprobare a guvernului.

Apoi a ieşit la iveală cazul firmei North Star care fusese contractată de CPA pentru servicii de contabilitate. Însă în această firmă nu exista angajat niciun contabil acreditat. Firma North Star era o firmă fantomă. North Star deţinea o căsuţă poştală în Bahamas şi era înregistrată în acte cu această adresă, ca fiind o companie de afaceri internaţionale (International Bussiness Company, IBC). Numele poate suna pompos şi dă impresia de firmă serioasă, de anvergură, însă în realitate aceste IBC sunt un fel de sac fără fund, în care poate intra orice, nu au director şi nici personal şi realizează operaţiuni mai mult pe hârtie. O altă particularitate a lor este că nu au obligaţia să publice declaraţii financiare şi nici să dezvăluie identitatea patronilor. Registrele contabile ale unui IBC, în cazul în care ele există, pot fi ţinute oriunde în lume, dar nimeni nu are acces la ele. Astfel de firme sunt deci soluţia ideală pentru a realiza deturnări de fonduri şi spălări de bani.

Bizar este faptul că Pentagonul a ales tocmai o astfel de companie să vegheze asupra contabilizării miliardelor de dolari (din banii poporului irakian şi poporului american) rulaţi în Irak.

Una dintre ultimele acţiuni oficiale realizate de Bremer înainte de a pleca din Bagdad a fost crearea unui cadru legislativ care oferă imunitate faţă de orice formă de judecată sau detenţie pentru cei care fac parte din forţele de ocupaţie din Irak sau acţionează în numele acestora. Printre ei se numără şi contractorii. 

Jurnalistul independent Matt Taibbi scria pe acest subiect: „ceea ce administraţia Bush a creat în Irak este o formă de capitalism pervertit. Veniturile sunt strânse de stat cu forţa, iar profiturile, obscen de mari, sunt  manipulate de o birocraţie guvernamentală necontabilizată. Ceea ce se petrece în Irak depăşeşte orice limită şi nu este vorba de ineficienţă. Este o culme a fraudei.”

Citiţi şi:

Blackwater, cea mai mare armată de mercenari din lume

Scandalul «reconstrucţiei» Afganistanului
 
24 noiembrie 2008
yogaesoteric