Frica de a înfrunta frica

„A fi neînfricat poate fi un dar, însă probabil cel mai preţios este curajul rezultat din cultivarea obiceiului de a nu lăsa frica să îţi dicteze acţiunile“, scria cunoscuta laureată cu Premiul Nobel pentru pace și activistă pentru democraţie din Myanmar, Aung San Suu Kyi, în eseul intitulat Eliberarea de frică.

Trăim o adevărată „eră a anxietăţii“, după spusele lui Robert Leahy, directorul Institutului American de Psihoterapie Cognitivă, care dezbate în cartea sa, Anxiety Free (Eliberat de anxietate), motivele pentru care s-a ajuns la o asemenea stare de fapt. Nivelul crescut de anxietate resimţit de multe ființe umane este cauzat în primul rând de sentimentul tot mai prezent de instabilitate în raport cu ceilalţi (a se vedea rata divorţurilor și implicarea scăzută în practici religioase).

Schimbarea frecventă a serviciului, însoţită de mutarea într-un alt oraș sau într-o altă ţară, predispoziţia oamenilor de a amâna momentul căsătoriei, creșterea nerealistă de cele mai multe ori a nivelului de așteptări în raport cu stilul de viaţă („Este neapărat necesar să am ultimul model de telefon mobil!“) și imaginea idealistă despre relaţiile cu cei din jur, așteptările privind perioada pensionării, toţi acești factori contribuie la întreţinerea stării de teamă, incertitudine, anxietate.

Diferenţa dintre frică și anxietate

Profesorul Joseph LeDoux de la Universitatea New York prezintă distincţia dintre frică şi anxietate. Identificând principalele cauze şi remedii pentru frică, autorul o diferenţiază de anxietate prin relaţia cu stimulul periculos şi prin strânsa legătură cu imaginaţia omului, explicând astfel și rolul anxietăţii în tulburările neurologice.

Frica este o reacţie rapidă, automată, la un stimul existent, care are potenţialul de a ne face rău. Anxietatea, în schimb, este o emoţie nefastă în care ameninţarea nu este prezentă, dar este anticipată. În timp ce frica se regăseşte în toate fiinţele vii şi a ajutat de-a lungul timpului la conservarea vieţii, anxietatea este specifică omului, acesta fiind capabil să anticipeze şi să-şi imagineze posibile scenarii în lipsa stimulilor.

Cum funcţionează frica

Frica apare la nivel psihic în mod inconştient, provocând în creier un fel de reacţie în lanţ. Elementul declanșator sau stimulul, care poate fi orice – o insectă, un hoţ, un accident sau chiar o scenă pe care persoana este necesar să țină un discurs –, este răspunzător pentru întregul proces. Până la finalul „lanţului“, acest stimul influenţează şi alte părţi ale organismului, conducând la efecte precum un ritm cardiac crescut sau o respiraţie sacadată.

În faţa unei ameninţări, oamenii şi animalele au trei variante de răspuns: încremenesc, fug sau luptă, așa cum arată Joe Navarro, specialist în comunicare nonverbală, în cartea Secretele comunicării nonverbale – Ghidul unui fost agent FBI pentru „citirea“ rapidă a oamenilor.

De cele mai multe ori, frica se învaţă

Frica este un mecanism de supravieţuire universal, iar unele dintre aspectele pe care le învăţăm în viaţă sunt cele privind situaţiile și evenimentele care reprezintă un pericol sau o ameninţare pentru noi. La nivel individual, acest tip de informaţii sunt de mai multe ori comunicate prin interacţiunea socială, potrivit lui Elizabeth Phelps, profesor de psihologie și știinţe neuronale din cadrul Universităţii New York. Frica poate fi învăţată prin experimentarea directă a unei ameninţări, dar poate fi, de asemenea, învăţată prin mijloace sociale, cum ar fi avertismente verbale sau alte observaţii.

Frica este un mecanism de supravieţuire universal

Interesant este că expresia fricilor învăţate social este asemănătoare cu expresia fricilor pe care oamenii le dobândesc prin experienţa directă. Pentru a evidenţia cum se petrece acest fenomen în rândul oamenilor, Elizabeth Phelps și colaboratorii săi au demonstrat că amigdala este critică pentru exprimarea fizică a unui răspuns de frică atât în cazul omului, cât și al animalelor. Mai mult decât atât, amigdala răspunde atunci când oamenii asimilează diferite informaţii prin intermediul învăţării condiţionate, ca în cazul celebrului experiment al lui Pavlov.

Cu alte cuvinte, învăţăm observând expresiile emoţionale ale celorlalţi, ceea ce demonstrează, de fapt, că acest tip de învăţare poate fi la fel de eficace ca învăţarea prin intermediul experienţelor directe. Aceasta se pare că este și explicaţia pentru care unii oameni dezvoltă fobii de anumite tipuri faţă de anumiţi stimuli, cum ar fi șerpii și păianjenii, fără să fi întâlnit vreodată oricare dintre aceste creaturi, așa cum evidenţiază Andrea Olsson de la Universitatea din Columbia, prin experimentele întreprinse alături de Elizabeth Phelps.

Cele mai frecvente fobii

Potrivit unei liste întocmite de publicaţia Live Science, primele cinci cele răspândite temeri ale occidentalilor sunt:

1. Frica de dentist. Nici nu este greu de înţeles. Până la urmă, cui îi face plăcere să meargă de bunăvoie la doctor? Dar de aici și până la a dezvolta adevărate fobii drumul este destul de lung. Și totuși, au fost identificate mai multe tipuri de fobii din sfera medicală, precum frica de spital (nosocomefobia), de injecţii (trypanofobia) sau repulsia doar la ideea de a merge la doctor (iatrofobie). Totuși, niciuna nu este așa de răspândită precum frica de stomatolog (odontofobia).
2. Frica de câini. Există oameni cărora le este teamă de aceste animale doar pentru că știu că pot mușca. La polul opus se află cei care au dezvoltat o adevărată fobie pentru câini (cynofobia), a cărei explicaţie este cât se poate de plauzibilă: persoana a fost, la un moment dat, mușcată de un câine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva.
3. Frica de zbor. Pentru cei 25 de milioane de americani cărora le este teamă să călătorească cu avionul, condiţiile de vreme prielnice pentru un zbor nu sunt motive destul de întemeiate pentru alegerea unui astfel de mijloc de transport. Totuși, nu toţi aviofobicii sunt la fel: unii se tem de zbor, mai exact de ideea prăbușirii, de gândul de a muri într-un accident de avion, iar alţii sunt claustrofobi (teama de spaţiul limitat și înghesuit din interiorul unui avion).
4. Frica de tunet și de fulger. Această temere, deși destul de des întâlnită în rândul americanilor, rămâne nemărturisită de cele mai multe ori întrucât oamenii se simt jenaţi.
5. Frica de întuneric. Este o temere des întâlnită în rândul copiilor, aceasta putând să devină fobie la vârstă adultă (nyctofobie), în cazul în care temerea a rămas netratată în copilărie.

Nu există frică, ci frici

Există diferite frici în funcţie de natura pericolului (obiectiv sau imaginar), tipul de manifestare (activă, pasivă), mecanismul producerii (biologic sau predominant social), statusul social al persoanelor ce resimt frica (poziţia socială a oamenilor), numărul celor cuprinşi de frică (persoane, colectivităţi), epoca istorică (Antichitate, Evul Mediu, modernitate sau contemporaneitate) şi, în fine, sistemul politic în care se manifestă frica (totalitarism, democraţie).

Frica socială

Caracterul social al fricii nu este dat de originea pericolului (din partea unui regim politic, organizaţii sau persoane politice), ci de faptul că frica este împărtășită în comun, se transmite de la o persoană la alta, cuprinde un număr mare de oameni (clase și categorii sociale, naţiuni), fiind o emoţie predominant nefastă ce apare ca reacţie la pericole iminente, reale sau fictive.

Fricile sociale sunt și în statistici. În anul 2009, în perioada 25 septembrie – 7 octombrie, Centrul de Sociologie Urbană și Regională (CURS) a realizat un studiu pentru a descrie evoluţia fricii în România, având ca repere sistemul comunist și sistemul politic actual. Dacă în perioada de dinainte de 1989, respectiv 1965 – 1989, temerile erau preponderent de ordin politic, în anul 2009 fricile sociale au fost induse prin ameninţări de natură economică (colapsul economic, adâncirea crizei economice, lipsa locurilor de muncă pentru tineri, inflaţie, toate acestea fiind identificate de 4 din 10 persoane intervievate), pericole iminente precum infracţionalitatea, violenţa stradală, corupţia (desemnate de 15% dintre persoanele intervievate) și temeri legate de factorii naturali (posibile catastrofe naturale și pierderea sănătăţii).

Datele sondajului CURS au condus, de asemenea, spre distribuţia fricilor sociale pe două categorii: diferenţele mari în ceea ce priveşte frica de şomaj a muncitorilor (două treimi dintre muncitorii intervievaţi au declarat că se tem că îşi vor pierde locul de muncă), comparativ cu persoanele cu studii superioare (aproape jumătate din totalul persoanelor din această categorie).

„Cultura fricii“ este indusă

Având în vedere sondajele făcute de-a lungul timpului atât în România, cât și în străinătate, întrebarea firească pe care fiecare o poate adresa este: de ce există atât de multe temeri în societatea actuală? Barry Glassner, profesor de sociologie la Universitatea din California de Sud, a încercat să dea un răspuns acestei întrebări în cartea Cultura fricii, scrisă în 1999. Autorul examinează și expune persoanele și organizaţiile care manipulează percepţiile americanilor și care culeg apoi roadele anxietăţilor create. Politicienii, grupurile de persuasiune și mass-media sunt ,,negustori de frică“, potrivit lui Barry Glassner.

Trei din patru americani, conform lui Glassner, se simt mai înspăimântaţi decât în urmă cu douăzeci de ani.

În cazul societăţii americane, sociologul descoperă că, în realitate, a crescut percepţia oamenilor privind pericolul, și nu nivelul actual de risc. Mai mult decât atât, autorul este de părere că în Statele Unite există oameni și organizaţii care, de fapt, profită de aceste temeri, motiv pentru care acestea sunt create și întreţinute.

În mod evident, situaţia nu este limitată la spaţiul american. Mass-media bombardează publicul cu povești și știri senzaționale, concepute pentru a crește ratingul. În comunicare, acest fenomen este cunoscut ca „teoria efectelor mass-media“. Anumite programe de televiziune, de exemplu, supravieţuiesc prin includerea elementului de senzaţional sau de teroare. Povestiri din lumea criminalităţii, drogurilor și dezastrelor se transmit pe majoritatea programelor de știri, pentru că acestea atrag publicul spectator.

Presa scrisă amintește de cele mai multe ori de cazuri în care ajustează datele statistice, exagerează evenimentele, accentuează partea emoţională, fapt ce trunchiază informaţia obiectivă și induce panică, frică în raport cu subiectele dezbătute, creând diferite temeri în rândul oamenilor.

Același aspect este valabil și în cazul propagandei politice și a grupurilor de persuasiune (advocacy). O practică destul de des întâlnită, indiferent de ţara la care ne raportăm, este cea folosită în propaganda politică. Dacă un politician știe, de exemplu, că poate obţine mai multe voturi prin finanţarea unui program de care beneficiază mamele adolescente, acesta va exagera problema sarcinilor la adolescente și va insufla frica privind ceea ce s-ar petrece în cazul în care este respins un astfel de program de finanţare.

Cum să învingi sentimentele de frică

Chiar dacă în unele cazuri frica este constructivă, ajutându-ne să fim mai conștienți de situaţii periculoase şi chiar să ne salvăm viaţa, de cele mai multe ori frica nu face altceva decât să ridice o barieră între împlinirea personală și cea profesională. Indiferent de natura fricii, fie că este la nivel personal (teama de a vorbi în public, teama de eșec, teama de succes etc.), fie la nivel social, identificată prin fenomene care ne afectează viaţa în funcţie de societatea în care trăim (colapsul economic, adâncirea crizei economice, lipsa locurilor de muncă pentru tineri, inflaţie etc.), starea psihică joacă un rol important.

De aceea se impune în mod esenţial o abordare echilibrată a vieţii printr-o mai bună cunoaștere a propriei ființe, a potenţialului personal și prin realizarea unei distincţii clare între situaţiile a căror reușită depinde doar de intervenţia noastră (un discurs bun în faţa unui public depinde de calităţile și pregătirea vorbitorului) sau de intervenţia unor factori externi (frica de șomaj).

Înlocuind frica cu entuziasmul contribuim la diminuarea acestei stări psihologice. Este foarte important să privim aspectele care ne înspăimântă ca pe niște provocări pe care le putem depăși, în loc să ne lăsăm copleșiţi de frică. Accentuarea curajului și părăsirea zonei de confort în care ne plasăm dintr-un fals sentiment de siguranţă asigură, de asemenea, îndepărtarea sentimentului de frică.

Oricât de mare ar fi frica resimţită, nu este cazul să renunţăm să luptăm. Puterea, curajul şi încrederea sunt trei calităţi pe care le dobândim în momentul în care hotărâm să nu ne mai ascundem de frică, ci să o înfruntăm.

Citiți și:
Un om care se lasă condus de frică poate accepta orice de la oricine
Comitetul consultativ britanic pentru știință recunoaște că a folosit frica pentru a controla oamenii
Col. Florin Șinca: Se induce o frică teribilă în popor. E un comunism de catifea. Pregătesc rezistența în munți. Vreau să mor în libertate!

 

yogaesoteric
25 noiembrie 2021