Frica de a tăcea
Înțeleg frica de a vorbi. Chiar foarte bine pentru că o simt demult. Dar uneori frica de a tăcea este mai mare. În cartea Jurnalul fericirii, tatăl marelui Steinhardt îl îndeamnă să nu-și denunțe prietenii chiar dacă ar urma să meargă la închisoare. Pentru că, spune el, dacă o faci s-ar putea să ai zile mai bune dar nopți înfiorătoare, iar dacă ești corect și nu pactizezi cu sistemul, vei avea zile grele dar nopți liniștite.
Medicina nu este o știință exactă iar capacitatea ei de a da răspunsuri complete la cauze de boală și mai ales de a oferi tratamente este de multe ori limitată. De aceea orice faci în meseria asta este necesar să fie bazat pe dovezi extrem de solide și să te ferești cât mai mult de a face rău. Răul în medicină îl faci prin incompetență sau, și mai grav, prin tăcerea determinată de frică. Te vaccinezi sau nu te vaccinezi, este cam la fel când te întâlnești cu virusul. Adică te poți infecta în ambele situații, transmiți boala și poți dezvolta simptome specifice care e necesar să fie tratate.
Dacă ai cu ce, pentru că în România nu există tratamente disponibile nici acum. Și da, în celelalte țări europene aceste tratamente există și se dau bolnavilor vaccinați sau nu încă, de la primele simptome pentru că sunt depistați timpuriu printr-o campanie de testare agresivă și gratuită. Nu este corect să vaccinezi bolnavi cu istoric de boală recentă sau bolnavi infectați. De aceea este corect să se facă test înainte de vaccinare. Politica sanitară a României este o imensă minciună și aproape criminală prin incompetență și nesimțire atâta timp cât nu există testare gratuită în masă și izolarea pacienților pozitivi (indiferent dacă sunt vaccinați sau nu), dar mai ales prin lăsarea bolnavilor fără acces la tratamente eficiente. De aceea îi atenționez pe apostolii vaccinării: vedeți că dacă vă îmbolnăviți și voi veți avea nevoie de tratament.
Nu mai credeți minciunile propagate că toți veți face forme ușoare, pentru că nu e așa. Cunosc cel puțin două cazuri de medici vaccinați cu trei doze: unul a murit iar celălalt se zbate între viață și moarte. Și le cunosc și colegii mei, dar tac! Care dacă sunt atât de convinși de necesitatea vaccinării, ar fi cazul să fie la fel de fermi și în ceea ce privește nevoia legitimă de a oferi pacienților tratamente eficiente. Și îi invit să fie la fel de persuasivi și fermi. Pentru că altfel nu mai sunt corecți cu meseria pe care și-au ales-o și mai ales cu pacienții! Știu că mă repet dar o fac conștient până când situația se va îndrepta pentru că nu vreau să fiu complicele unui sistem criminal, mai ales pentru că sunt medic:
– există tratament specific cu anticorpi monoclonali în fazele inițiale ale bolii. Te faci bine în 24 de ore cu o singură perfuzie. România refuză să cumpere tratamentul.
– în faze mai grave există tratament cu un înalt grad de eficiență: Tocilizumab. România nu-l cumpără.
– în fazele incipiente, depistate prin testare masivă, este eficient Favipiravir (Ungaria și-a construit trei fabrici) iar România refuză accesul neîngrădit la acest medicament. La fel și cu Arbidol. Când vi se mai spune că nu există soluții pentru oamenii care mor, aveți curaj și ripostați. Pentru că aveți dreptate!
Autor: Dr. Lucian Duță, fost președinte al C.N.A.S
Citiți și:
‘Medicamente anti-covid indicate iniţial au fost retrase între timp. Decidenții au vrut ca pacienții să moară, nu să se facă bine’
Răzvan Constantinescu: Sunt medic. Nu port mască în afara activității profesionale și NU MĂ VACCINEZ!
yogaesoteric
2 aprilie 2022