Fugarul – rana de respingere

de Liliana Popa

„Ştii ce eşti? /
Eşti un manuscris al unei scrisori divine, /
Eşti oglinda care reflectă o faţă zeiască.
Acest univers nu este în afara ta. /
Priveşte în tine; /
Tot ceea ce vrei să fii /
Eşti.” 
– Rumi

Respingerea este o rană foarte profundă, deoarece cel care suferă din cauza ei se simte respins în fiinţa lui şi mai ales în dreptul lui de a exista. Cei care ne resping apar în viaţa noastră pentru a ne arăta cât de mult ne respingem pe noi înşine. Această rană apare foarte devreme în viaţa unei persoane – încă de la naştere sau chiar înainte de a se naşte. Un astfel de exemplu este copilul care nu este dorit sau copilul care are alt sex decât doreau părinţii. Din momentul în care bebeluşul începe să se simtă respins, începe să îşi creeze o mască de fugar. Corpul fizic este îngust şi contractat – ceea ce îl poate face să dispară mai uşor, sau să nu fie prea prezent sau prea vizibil într-un grup. Este un corp care nu vrea să ocupe prea mult spaţiu. Fugarul este o persoană care se îndoieşte de dreptul ei la existenţă şi aproape că lasă impresia că nu s-a încarnat în totalitate.

Fugarul preferă să nu se ataşeze de lucrurile materiale, căci acestea l-ar putea împiedica să fugă atunci când doreşte. Se întreabă ce caută pe această lume şi îi este greu să creadă că va putea fi fericit aici. În schimb îl atrage tot ceea ce ţine de spirit, precum şi domeniile intelectuale, dar nu este vorba de o autentică aspiraţie, cât de o tendinţă de evadare. Căci fugarul are tendinţa de a fugi în lumea lui. Lucru care explică de ce acest gen de copil este de obicei cuminte şi liniştit, nu creează probleme şi nu face mult zgomot.

Rana de respingere este trăită în legătură cu părintele de acelaşi sex. Acest părinte a contribuit la activarea rănii deja existente. Părintele de acelaşi sex are rolul de a ne învăţa să iubim, să ne iubim şi să dăruim iubire. Părintele de sex opus ne învaţă să ne lăsăm iubiţi şi să primim iubirea. Dacă ai această rană se explică dificultăţile pe care le ai în a te accepta şi a te iubi.

Fugarul se crede nul, fără valoare şi e convins că ceea ce face el este lipsit de valoare. De aceea este posibil să încerce prin orice mijloace să fie perfect, pentru a se valoriza în ochii lui şi în ochii celorlalţi. Caută perfecţiunea în tot ceea ce face, deoarece crede că, dacă face o greşeală, va fi judecat. Iar a fi judecat este echivalent cu a fi respins. Nu poate vedea faptul că este mai bun decât alţii în anumite domenii. Îi este greu să creadă că cineva îl poate alege ca prieten, ca partener sau că oamenii pot să îl iubească cu adevărat.  

Când i se acordă prea multă atenţie, îşi pierde mijloacele, îi este teamă că ocupă prea mult spaţiu. Iar dacă foloseşte prea mult spaţiu crede că deranjează. Iar a deranja, înseamnă pentru el că va fi respins de persoana sau persoanele pe care crede că le incomodează, că le deranjează.

Temerile fugarului, care îl împiedică să comunice clar şi să-şi exprime cererile, sunt următoarele: teama de a nu fi interesant, de a fi considerat nul sau fără valoare, de a fi neînţeles şi teama că celălalt îl ascultă din obligaţie sau din politeţe. În acele situaţii, rănile sunt cele care preiau controlul acţiunilor realizate. Cea mai mare teamă a fugarului este panica. Imediat ce crede că e pe cale să intre în panică într-o situaţie anume, prima lui reacţie va fi aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Boli sau indipoziţii care se pot manifesta la un fugar: diaree, aritmie, cancer, probleme respiratorii, alergii, vărsături, ameţeli, comă, agorafobie, hipoglicemie sau diabet, depresii sau sindrom maniaco-depresiv, psihoze.

Rana de respingere este pe cale de vindecare atunci când persoana respectivă se va afirma tot mai mult şi va îndrăzni să ocupe locul care i se cuvine. Mai mult, dacă i se pare că cineva a uitat de existenţa ei, se poate simţi foarte bine aşa cum e. Va trăi mult mai puţine situaţii în care îi va fi frică că intră în panică.

În spatele măştii de fugar se ascunde o persoană capabilă să facă foarte multe lucruri, cu o bună rezistenţă la muncă, descurcăreaţă, dotată cu o mare capacitate de a crea, de a inventa, de a imagina; cu aptitudini speciale de a lucra sigură; eficientă, se gândeşte la detalii; reacţionează repede; ştie să facă exact ce trebuie în caz de urgenţă; nu are nevoie de ceilalţi cu orice preţ; poate foarte bine să se retragă şi să fie fericită singură.

Extras din cartea – „Cele cinci răni care ne împiedică să fim noi înşine”, de Lise Bourbeau

Reveniţi la articolul principal: «Măştile» pe care ni le construim ne împiedică să fim noi înşine.

yogaesoteric
octombrie 2009

Also available in: Français