Gabriel ANDREESCU: Campania impotriva MISA are caracterul campaniilor comuniste din anii 1940
EDITORIAL – Joi, 1 aprilie 2004
Propun sa separam tema Gregorian Bivolaru de cazul MISA. Pe Gregorian Bivolaru l-am cunoscut la mijlocul anilor ’70. Am facut cu el doi ani de Hatha Yoga la Clubul studentilor de langa Politehnica. L-am vizitat de cateva ori si acasa. Puteai gasi la el literatura Yoga, atat de rara pe atunci. Detinea de asemenea si carti de Tantra, reviste sexy, pe care le folosea pentru exercitii. In micul sau apartament am intalnit aproape de fiecare data si un securist. Aceasta arata ca activitatile yoghinului erau supravegheate cu o atentie exceptionala de Securitate. Dupa terminarea facultatii am rupt orice legatura cu Bivolaru. Am auzit vag de arestarea lui pentru activitati mistice, detinerea de materiale pronografice si, apoi, de internarea intr-un spital psihiatric. Prezentarea lui Bivolaru ca fost detinut de drept comun este indecenta.
Despre Gregorian Bivolaru am auzit din nou dupa revolutie: despre crearea MISA, succesul ei, dar si lucruri antipatice. Bivolaru ar fi raspandit vestea ca a evadat din inchisoare folosind „puterile lui miraculoase”. Mai tarziu, membrii MISA se vor concentra pentru evitarea ciocnirii unui meteorit care tocmai se apropia de Pamant. Am descoperit apoi propaganda lui anti-francmasona. Un apetit ieftin pentru batalii obscure. Ce avea asta cu Yoga? Nu avea nimic. In sfarsit, sarbatorirea zilei lui de nastere de catre fideli intr-o devotiune colectiva mi s-a parut si ea discutabila. Toate acestea nu mi-l fac pe Gregorian Bivolaru un personaj simpatic. Felul in care interpreteaza el Yoga poate fi subiectul unor discutii ori critici publice.
Dar asta nu pune in discutie dreptul lui de a fi initiat si de a fi activat in MISA. Actiuni si intoxicari relativ la MISA au loc de zece ani. Insa interventia Parchetului, jandarmilor si Servicului Roman de Informatii din aceste zile nu a atins niciodata asemenea proportii.
Ea este una dintre cele mai grave incalcari ale democratiei de dupa mineriade incoace. Am vazut in aceste zile ca la zece ani de la caderea regimului comunist, nimeni nu poate fi in siguranta. Urmasii fostilor securisti pot lovi cu aceeasi forta astazi, in 2004, cum o faceau pe vremea meditatiei transcedentale. Brutalitatea actiunii inceputa la 18 martie a depasit tot ceea ce era imaginabil. Peste 300 de jandarmi insotiti de procurori au atacat simultan 16 imobile in care se aflau membri MISA. Au spart usile si geamurile in ciuda faptului ca intrarea in cladiri se putea face fara obstacole. I-au lovit si trantit pe cei gasiti in imobile si i-au tintuit la pamant sub amenintarea armelor. Obtinerea semnaturilor pe declaratiile dictate de procuror s-a facut amenintandu-se rezidentii cu bataia. Au fost ridicate bunuri personale fara consemnarea in Procesul Verbal de perchezitie a tuturor obiectele ridicate. Dupa retinere, aparatorii au fost impiedicati sa ia legatura cu clientii lor.
Tot ce este insirat mai sus constituie negarea celor mai elementare reguli din Codul de procedura penala. Dar brutalitatea nu a fost totul. Una dintre cele mai respingatoare actiuni a constat in filmarea de catre personalul de interventie a celor gasiti sumar imbracati si punerea persoanelor cercetate in situatii penibile. Imaginile au fost apoi trimise presei si folosite in actiuni de manipulare a opiniei publice. Seringa unei doctorite a fost aratata pe post, sugerandu-se ca aceasta se drogheaza. Iata si un alt caz expus in plangerea sa de victima (P.N.E): „In jurul orei 9 dimineata in timp ce ma aflam la toaleta… Nici nu am apucat sa ma ridic de pe WC, ca m-am trezit cu trupe de jandarmi mascati si inarmati care au deschis brusc usa la baie. M-au ridicat de pe toaleta fara sa-mi permita sa-mi trag chilotii si cu „pantalonii in vine”, m-au dus cu forta in zona de birouri, in tot acest timp fiind filmata de cameramanul care insotea Procurorul. M-au fortat sa ma intind pe jos cu mainile la spate, in continuare nepermitandu-mi-se sa imi trag chilotii si continuand sa ma filmeze. Alaturi de mine fusese deja culcat si soferul firmei, I.M….” Imaginile cu cei doi au fost trimise apoi la televiziune.
Mass media si mai mult decat ori cine, televiziunile, au fost folosite intens pentru intoxicarea opiniei publice. Au facut-o directionate dar s-a vazut, deseori, cu placerea haituirii vanatului. Multe imagini, in primul rand fotografiile unor persoane gasite in arhiva MISA erau protejate prin lege. Comentariile au facut din yoghini si din Bivolaru niste monstri. Sustinerea – si asta falsa – ca Bivolaru a fost dus la Politie de catre un grup de persoane era o invitatie clara facuta populatiei sa actioneze. Imaginile obsesive cu atacul trupelor de jandarmi intercalate cu declaratiile incendiare impotriva MISA nu-si pot gasi comparatie decat cu campaniile lansate de comunisti la sfarsitul anilor ’40.
Ce era imputabil, in fond, membrilor MISA? Yoga? Folosirea de catre unii a urinoterapiei? Penibil. Eventual folosirea sexului in Tantra Yoga, de catre unii dintre ei? O chestiune privata. Nici una dintre imaginile deocheate de pe post nu intrece in exhibitionismul sexual ce se intampla zi de zi pe ecranele romanesti. Faptul ca au fost arestate trei persoane pentru delicte minore (daca se vor dovedi) demonstreaza cel mult ridicolul acuzelor. In sfarsit, povestea uluitoare prin care Gregorian Bivolaru a fost arestat, ca a incercat sa treaca „pe sens invers” granita la unguri pare sa trateze pe spectatori drept cretini.
Mai multi ziaristi din presa scrisa au luat distanta fata de ce se intampla dupa ce grotescul intregii povesti devenise evident. Intersectarea „cazului Bivolaru”, cu fuga politicianului PSD, Gabriel Bivolaru, a inceput sa trezeasca lumea la realitate. Ne aflam probabil de abia la mijlocul evenimentelor. Marti, demonstratia a circa 1000 de membri MISA cu lozinci: „Salvati libertatea de constiinta!” si „Nu calomniei!” a aratat ca astazi oamenii nu mai sunt doar miei pentru sacrificat de Paste. Totul arata grotesc, confuz si inexplicabil. Suficient de multi au perceput ca ne aflam in fata unui spectacol pus la cale de altii. Care, o spune Rodica Culcer in articolul ei din ultimul numar al revistei „22”: „Traim, de fapt un imens show Big Brother – dar nu acela de la Prima TV, ci acela imaginat de George Orwell in romanul „1984” „.
