Gazul ca o pradă

Ca să înțelegeți cât de oablă e situația, o să ne îndreptăm azi ochii către piața de gaze, care tocmai ce a fost liberalizată. Și-a fost atât de bine liberalizată încât, în ciuda minimului istoric al cotației gazelor, tarifele au rămas la fel. Ca să înțelegeți sarabanda, o să facem puțină istorie.

După prima tentativă de liberalizare a prețului la gaze, prețul pentru populație crescuse atât de mult încât PSD – aflat atunci la guvernare – a hotărât plafonarea prețului la 68 lei pe MWh. Teoretic acest preț urma să fie menținut până în 2022, dar meseriașii de la PNL, după ce au preluat guvernarea, au invocat necesitatea liberalizării imediate pe motiv că gospodăriile plătesc mai mult. Teoretic chestiunea părea logică, dar, așa cum ne-au obișnuit liberalii, ascundea o mare ticăloșie. Realitatea pe care o știm e că pe piața de distribuție avem de-a face cu două monopoluri care și-au împărțit țara și care fac ce vor pe feudele lor. Într-adevăr, mai sunt mici distribuitori, însă „concurența” mestecată de liberali nu-și face efectul, mai ales în condițiile în care coloșii din piață impun trendul general al prețurilor și a te duce prea mult sub prețul de listă echivalează cu o prostie fără margini.

Din punct de vedere practic, veți înțelege imediat cum este situaţia dacă veți urmări fenomenul de la origine la consumatorul final. La momentul de față, prețul pe MWh la Viena e de 6,382 EUR, adică spre 32 lei. Cel mai bun preț de piața liberalizată a gazului e de 65 lei, adică dublu. Iar acest preț nu e oferit de marii mahări ai distribuției, ci de firme mici de care n-a auzit nimeni. De la acest preț, prețul final plătit de clientul casnic aproape se dublează din nou prin adăugarea tuturor tarifelor reglementate ajungând la 126 lei! Atenție, e vorba despre cea mai bună ofertă de piață, ofertă care nu-i deranjează pe giganții monopoliști ai distribuției naționale.

Iată realitatea unui capitalism sălbatic practicat pe spatele consumatorului român: acesta plătește de patru ori mai mult decât prețul de la bursă al gazului. Într-adevăr, a plăti prețul de-acolo e imposibil în condițiile în care mai este necesar să fie plătite ceva tarife pentru transport și distribuție. Realitatea ne arată că, în condițiile de la noi, aceste tarife care ar fi fost necesar să nu depășească un procent infim din prețul gazelor, ajung să cvadrupleze prețul. Capitalism, eficiență, piață liberă!

În condițiile actuale, chiar și cu tarifele reglementate – care, repet, sunt jaf la drumul mare având ca efect strict rotunjirea profiturilor companiilor distribuitoare – prețul la consumatorul final ar fi fost necesar să scadă cu cel puțin 25%. Asta însă nu s-a petrecut. Și nici nu se va petrece întrucât marii monopoliști sunt într-o foame teribilă. Imaginați-vă că, pentru a nu le bubui bomba gazelor în față, liberalii au făcut toate eforturile posibile pentru a pune presiune pe marii distribuitori în vederea scăderii prețului gazelor. N-au obținut decât o anorexică scădere cu 10%, dar și asta garantată doar până în 31.12.2020.

Chestiunea e cât se poate de limpede: lupii distribuției vă vor sufoca în cel mai scurt timp. Dacă acum, la minimele istorice, tarifele rămân la fel, imaginați-vă ce jale va fi pe piață atunci când vor crește prețurile. Dacă se vor menține năravurile din piață, o creștere cu 25% a cotației gazului pe bursa de la Viena – care nu e greu de obținut – va avea ca efect un preț de cel puțin 180 lei/MWh la consumatorul final. Părerea mea e însă că jucătorii din piață vor adopta tactica lupului hămesit, mărind prețurile atunci când cotațiile cresc la Viena și uitând să le micșoreze când ele scad. De altfel, nimeni nu le poate impune nimic, astfel încât într-un an vom vedea gazul la peste 200 lei/MWh la consumatorul final! Notați-vă ceea ce v-am spus aici și veți vedea că am ochit-o mai bine decât orice Nostradamus!

Poate vă întrebați în condițiile actuale cam care ar fi „prețul corect” pe care ar fi necesar să-l plătiți. Din punctul meu de vedere, fără binefacerile UE și fără parazitarea extracției de către așa-zișii investitori străini, prețul la consumator n-ar avea voie să depășească 15 lei/MWh. Știu, e șocant. Cum adică să plătim la jumătate din prețul de pe bursă? E simplu. Prețul de-acolo e pentru cei care n-au nicio „lețcaie” de gaz în țara lor. Noi avem rezerve imense care, din păcate, ne sunt exploatate de către alții. Imaginați-vă că fiecare MWh de gaz costă, la extracție, undeva sub 3 lei. De-aici până la aragazul vostru ajunge să valoreze 126 de lei, adică de peste patruzeci de ori mai mult! Banii ăștia sunt încasați de șmecherii care parazitează statul român și care, pompos, sunt numiți investitori strategici. Strategici or fi ei, dar în niciun caz investitori, ci tâlhari.

Poate înțelegeți acum „de ce România e altfel”. Birurile private ne cocoșează, oameni buni!

Autor: Dan Diaconu

Citiţi şi:
Ilie Șerbănescu despre marele jaf al gazului românesc de la Marea Neagră: «Din gazul de la Marea Neagră izvorăște obligația ieșirii din UE»
Gazul românesc – emblema trădării naționale

yogaesoteric
6 octombrie 2020