Gen. (r) SRI Aurel Rogojan: Un caz dramatic din România înscrie în analele crimelor împotriva umanităţii o nouă armă: «biocidul genocid»

Între 60.000 şi 80.000 se estimează a fi numărul semenilor noştri morţi cu zile, al vieţilor curmate mai devreme, în ultimii ani, pentru că oamenii care s-au internat în spitale pentru a se trata de o boală au fost contaminaţi mortal de virusul politicii din sistemul sănătăţii publice. Cifrele au fost avansate de analişti care lucrează cu datele statistice privind rata şi cauzele mortalităţii în spitale sau intervenite post spitalizare.
Concluziile aparţin, deopotrivă, experţilor autohtoni şi străini. Este vorba, din nou, despre aceeaşi ameţitoare cifră de 60.000, ba chiar mai mult, indusă de media în opinia publică internaţională şi preluată în rechizitoriul de condamnare la moarte pentru genocid, în 25 decembrie 1985, a preşedintelui Republicii Socialiste România.

Cine, cum şi de ce a instrumentat genocidul imputat lui Nicolae Ceauşescu şi a decis execuţia acestuia înaintea simulacrului de proces se ştie, chiar dacă oficial adevărul nu a fost spus. Este evident cine au fost şi sunt, dar mai cu seamă ce fac profitorii de pe urma loviturii de stat. Trag tunuri după tunuri patrimoniului şi bugetului public, într-o nesfârşită sarabandă a celor mai scandaloase crime, pe care frăţia mafiei cu politica, spionajul şi putreziciunea din justiţie le acoperă pe bandă rulantă.

Dispariţia lui Dan Condrea are precedente în cazurile Codruţ Marta, Mihai Erbaşu, Florin Anghelescu, Dumitru Tinu, Mihai Ionescu şi probabil şi altele necunoscute. Deşi mult diferite între ele, toate cazurile menţionate au ca numitor comun informaţiile liant între politică şi bani, ponturile marilor afaceri criminale, corupţia la vârful clasei politice şi jocul de-a hoţii şi vardiştii interpretat de toţi cei chemaţi să impună legea. Dacă au ce!

Scandalul monopolului deţinut de Hexi Pharma în industria devalizării bugetului sănătăţii publice este, de departe, cel mai grav prin consecinţele estimate în vieţi omeneşti. Un adevărat genocid împotriva unui segment de populaţie, probabil inutil în economia guvernărilor dezumanizate, care au transformat reformarea domeniului sănătăţii în hoţie şi demagogie politică.

Dar nimic nu este întâmplător! Trăian Băsescu, Miron Mitrea şi alţii care au mai pus umărul la subminarea infrastructurii feroviare a României au erbicidat căile feroviare cu cantităţi industriale de apă, un ministru de la Agricultură, Gheorghe Flutur, a patentat combaterea gripei aviare cu apă chioară, piaţa produselor deratizante şi insecticidelor achiziţionate de municipalităţi este monopolizată politic de falsificatori.
Putea oare să scape Sănătatea, cel mai important buget al asigurărilor sociale, după pensii, de jumuleala politică?!

Secretele din spatele scandalului Hexi Pharma sunt secretele lui Polichinelle. O vastă conspiraţie a tăcerii complice şi criminale a acoperit doar ochii, şi aşa legaţi, ai Justiţiei. În rest, totul se vedea, totul se ştia.
Mâna politică a spălat mâna afaceriştilor veroşi, scoşi în faţă ca manechine cu înaltă protecţie, pentru a gestiona devalizările patrimoniului şi bugetului Sănătăţii, un minister la conducerea căruia s-au perindat, fără să conducă efectiv, 25 de miniştri în 26 ani.

Această dinamică nu este un joc al întâmplării, ci o consecinţă netă a jocurilor de interese, multe şi mai puternice din zonele externe, pentru care în politica mondială a sănătăţii România este doar o nişă, iar populaţia şi bolnavii o statistică pentru evaluarea profitului. Nu-i nicio taină. Tehnocraţia din cancelariile de la Bruxelles semnează state de plată multiple. Unul oficial şi altele la monopolurile mondiale ale câtorva industrii, între care şi cea a medicamentelor şi serviciilor medicale. Acolo afacerile se fac la scară europeană. La Hexi Pharma, cu 40 de plicuri lunar, că atât valorează probitatea politrucilor din administraţia sănătăţii publice şi nu se ştie, dar se poate intui valoarea conturilor secrete ale protectorilor politici. Într-un an, 60.000-80.000 de vieţi oferite morţii în schimbul a 480 de plicuri.

Ucigaşi involuntari?! Respectând proporţiile, acest experiment genocidar al biocidului contrafăcut cu ce diferă de crimele împotriva umanităţii săvârşite de odioasele dictaturi?

Foştii şefi ai Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate sunt implicaţi în cauze penale grele. Foşti şefuleţi din umbra lor şi de pe la casele de sănătate sectoriale locuiesc în mici cvartale private, unde să nu ne mirăm dacă străzile vor primi chiar numele unora dintre ei. Nu întâmplător, DNA Codruţa se face iar că lucrează la dosarele foştilor preşedinţi Vasile Ciurtea şi Irinel Popescu, plus alţi şapte suspecţi. Numai şapte?!

Cum vor gestiona autorităţile criza dispariţiei interfeţei Dan Condrea? Anticipez, execrabil! Tonul l-a dat, înainte de dispariţie, chiar preşedintele României prin poziţionările sale clar partizane din cadrul declaraţiei de presă de la sfârșitul lunii mai.
Apoi ar fi cazul ca onor Consiliul Superior al Magistraturii şi Inspecţia Judiciară să evalueze ieşirea publică a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în chestiunea filajului care nu ar fi fost motivat de speţa Hexi Pharma. Chiar cu atâta uşurinţă jigniţi inteligenţa unui întreg popor, domnule procuror general? Pentru dezvăluirile pe care le avea de făcut, Dan Condrea trebuia protejat cel puţin cât traseul preşedintelui ţării, a cărei populaţie scade cu cel puţin 60.000 de locuitori din cauza biocidului genocid.

Când lipsesc informaţiile necesare descifrării necunoscutelor bine ascunse ale unor astfel de evenimente, calea spre adevăr este cea inversă. Răspunsul la întrebarea cui foloseşte, pe cine apără dispariţia lui Condrea ar trebui să fie punctul de plecare al investigaţiilor de fond.

Abordarea simplist-tehnicistă a cazului, şi aceasta compromisă parţial prin maniera de acţiune în câmpul de identificare şi prelevare a urmelor materiale, va soluţiona, mai prost sau mai puţin bine, un dosar al unei morţi suspecte, dar nu va elucida niciodată fondul. Cine a dat pe mâna Hexi Pharma, iniţial o afacere de familie, un monopol? Cine sunt protectorii şi profitorii? Tatăl dispărutului are o istorie. Nici el nu mai este. Va fi solicitat Sorin Oprescu să-şi uşureze propria condiţionare penală, cooperând la refacerea istoricului Hexi Pharma?

În şirul de afirmaţii prost venite din partea preşedintelui K.W. Iohannis, când a fost însă întrebat despre afirmaţiile preşedintelui Senatului privind o conexiune a Hexi Pharma cu un serviciu secret, inteligenţa i-a redevenit sclipitoare, învederându-i lui C.P. Tăriceanu, deloc voalat, că tocmai s-a autodenunţat de săvârşirea infracţiunilor de omisiune de sesizare, tăinuire, complicitate, favorizare etc. etc. Bun penalist, preşedintele nostru!

Nu negăm jocul întâmplării, dar circumstanţele evenimentului estompează şi trec în plan secund rata probabilităţii acestuia. Monica Macovei are dubii. Aceleaşi pe care le-am avut şi noi. S-au înlocuit probe şi falsificat rezultate de ADN şi în banalele cauze de stabilire a paternităţii. Dar când miza în această speţă este a mafiei internaţionale a pieţei farmaceutice, pentru care România este o nişă, iar locuitorii ei o statistică în estimarea profitului, să nu sperăm că vom avea satisfacţia relevării adevărului în întreaga sa hidoşenie criminală.

Corul cântăreţilor din Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii Serviciului Român de Informaţii nu se putea să nu iasă în faţă, chiar din prima. Cine oare nu observă şi poate lăsa nesancţionată maniera pompieristică în care intervine de fiecare dată această Comisie? În loc să se asigure, preventiv, că Serviciul îşi exercită corect, complet şi competent atribuţiile conferite prin lege, intervine la stingerea unora dintre efectele cazurilor scandaloase în care structura controlată este sau se lasă prinsă şi ca urmare a condiţionărilor şi incompetenţei politico-administrative cu care este exercitată supravegherea parlamentară.

Vicepreşedintele Comisiei, domnul deputat (PNL) Octavian Marius Popa, ne-a anticipat, deja, rezultatul: „Eu cred că trebuie să primim nişte răspunsuri, că altfel fiecare dintre noi ne putem gândi la orice – că s-a sinucis sau că a fost o crimă, un asasinat, cine ar fi putut să organizeze aşa ceva, o întrebare de ce nu a fost arestat sau dacă nu a fost arestat, de ce nu era supravegheat atent. Nu ştiu dacă vom putea primi noi informaţia (…) E foarte posibil ca datorită modificărilor şi schimbărilor apărute, SRI să nu mai fie parte a acestei acţiuni şi să ne răspundă scurt şi sec: nu am fost noi vizaţi, întrucât CCR a luat anumite decizii şi întrucât Guvernul a dat anumite ordonanţe, nu am mai avut nicio implicare, ci erau alte servicii care făceau supravegherea la această anchetă. Eu cred că ar trebui să se sesizeze şi celelalte comisii”.

În timp ce vizionam relatările despre eveniment şi apreciind câteva intervenţii de reală onestitate profesională, nu puteam să nu descifrez că autorii lor sugerau şi demisia imediată a cel puţin trei înalţi responsabili de afacerile comunităţii naţionale de informaţii. Dar totul până aici. Mai departe…

Cerc închis, cerc vicios. Un caz dramatic din România înscrie în analele crimelor împotriva umanităţii o nouă armă, licenţiată cu peste 500 de brevete, pardon, informări secrete şi strict secrete: „biocidul genocid”.

Citiți și:

De ce nu a fost un accident?

Angajaţii din serviciile secrete sunt de şase ori mai mulţi ca pe timpul Securității lui Ceaușescu!

Un insidios genocid controlat: Peste 2,25 milioane decese au survenit în ultimii 10 ani tocmai datorită sistemului medical american

yogaesoteric
3 iulie 2016