Generalul Iulian Vlad și minciunile din memorii (I)

 

Generalul Iulian Vlad

Opinia publică din România, și cu atât mai mult cunoscătorii evenimentelor din decembrie 1989, au conștientizat faptul că starea actuală a României a fost direct influențată de direcția spre care a fost împinsă România în acel sfârșit de epocă istorică a României. Publicarea unei părți a memoriilor generalului Iulian Vlad, ultimul șef al Securității României Socialiste, în nr. 2 al suplimentului Cotidianul pe anul 2017, nu a rămas neobservată, iar istoricii, jurnaliștii și politologii au pus lupa pe filmele și textele rămase de pe urma răposatului general. Jurnalistul Marius Albin Marinescu l-a rugat pe profesorul universitar Corvin Lupu să își spună părerea despre conținutul acestor memorii, controversate, așa cum a fost întreaga personalitate a generalului Iulian Vlad, ca să nu mai vorbim de instituția Securității în ansamblul ei, care a fost de multă vreme deconspirată ca un instrument al oprimării poporului român.

Marius Albin Marinescu: Domnule profesor, aș începe discuția noastră întrebându-vă ce părere aveți despre apariția postumă a memoriilor generalului Vlad și faptul că ele nu au fost transmise direct, ci prin intermediul fostului său șef de cabinet, generalul (r) Aurel Rogojan. În același timp, o să vă rog să fiți de acord să intervin în expunerea dumneavoastră, în scopul clarificării pentru opinia publică a unor detalii clarificatoare, încercând să mă fac „avocatul diavolului”, respectiv al eventualelor puncte de vedere controversate, diferite de cele ale dumneavoastră.

Corvin Lupu: De acord, cu atât mai mult cu cât despre problemele pe care le discutăm noi s-au lansat o mulțime de variante, de păreri opuse, susținute de părțile implicate în evenimente cu multă determinare, existând interese mari de ascundere a adevărului, a crimelor, a trădării, a jafului sistematic al țării, petrecut după 22 decembrie 1989. Mulți dintre cei implicați și vinovați sunt încă în viață, sunt influenți în servicii, în politică, în armată, sau sunt foarte bogați. De asemenea, urmașii multora dintre actorii evenimentelor interesați să ascundă adevărul, care au decedat în cei 28 de ani trecuți, dețin poziții importante în politica și în economia României și apără în continuare tezele mincinoase privitoare la decembrie 1989. Să nu mai vorbim de armata de profitori din asociațiile de revoluționari/„revoluționari”, care încasează de 28 de ani indemnizații grase, au primit scutire totală de impozite, terenuri intravilane și extravilane, locuri de veci, spații comerciale, scutiri de taxe școlare și universitare pentru copii și alte privilegii. Totul pentru susținerea minciunii privitoare la evenimentele care au constituit baza și falsul suport al regimului politic din România, care a evoluat spre statutul actual de colonie a Occidentului.

Nu este foarte obișnuit ca istoricii să se adreseze opiniei publice. De regulă, istoricii își prezintă concluziile cercetărilor în cărți și în studii de specialitate. Operând cu concluzii privitoare la evenimente istorice de o importanță cu totul deosebită, cum sunt cele din decembrie 1989, rădăcini ale construcției unei întregi epoci, mi-am asumat să comunic și opiniei publice rezultatele la care am ajuns. Fac aceasta cu atât mai mult cu cât la aceste evenimente se referă multe persoane de diverse profesii, mulți fiind interesați, alții implicați politic sau care au slujit instituții militare interesate să ascundă modul în care au fost aceste persoane și instituții implicate în evenimente etc.

Corvin Lupu

Rezultatul este menținerea confuziilor la nivelul opiniei publice, fapt care afectează gândirea necesară evitării repetării unor mari erori, afectează viziunea societății față de interesele profunde ale României și ale etniei române, afectează viziunea societății asupra instituțiilor statului, afectează conștiința societății că în decembrie 1989 a avut loc o agresiune internațională împotriva României, având ca miză acapararea economiei și resurselor țării noastre, și toate acestea la un loc deformează grav imaginea din mințile multor români. De aceea am ales să fac ceea ce majoritatea colegilor mei de breaslă nu fac. Majoritatea istoricilor cercetează, scriu concluziile la care au ajuns, pun cărțile în biblioteci și librării și nu intră în dialog cu opinia publică, cu persoanele de alte profesii. Eu nu m-am izolat în turnul de fildeș în care stau unii colegi ai mei.

M.A.M.: Eu cred că este bine ce faceți și pot să vă spun că mesajele dumneavoastră privitoare la diverse evenimente istorice sunt așteptate cu interes de cititorii noștri din întreaga țară. Mulți doresc să vi se adreseze și cer relații despre cărțile dumneavoastră și despre persoana dumneavoastră.
La doar câteva zile după înmormântarea fostului general Iulian Vlad, fostul său șef de cabinet, Aurel Rogojan, a publicat o broșură intitulată Generalul Iulian Vlad – vinovatul de serviciu, în care susține că ar fi transcrierile unor lungi înregistrări ale unui interviu memorialistic cu fostul șef al D.S.S. Mi-ați spus că le-ați văzut. Ce părere aveți despre această broșură?

C.L.: Este regretabil că în 28 de ani generalul Iulian Vlad nu și-a scris memoriile, în ciuda faptului că societatea românească aștepta de la el clarificări ale evenimentelor la care a fost principal actor și, în calitatea lui de cel mai informat om din România, avea și o datorie morală să o facă. Dar, eu cred că s-a temut de adevărul pe care îl aștepta societatea românească. Este un adevăr prea crud și prea murdar. Or, generalul Vlad și comandanții fostei Securități au încercat și mai încearcă să-l prezinte într-o lumină favorabilă lor și fostei instituții a Securității, în ansamblul ei. Multă vreme am crezut că dorește să-și lase memoriile nepotului său cel mare, care a studiat Relații internaționale, să le publice el. Nu m-am așteptat să i le dea unui om de calitatea lui Aurel Rogojan.

Din relatările publice ale lui Vlad, din timpul vieții, făcute doar în perioada anilor 2015-2017, când a ieșit din „bârlog” ca urmare a apariției cărții mele Trădarea Securității în decembrie 1989. Secrete ale intervenției străine împotriva României, a rezultat că Securitatea a acționat doar foarte curat, și-a făcut datoria conștiincios, moral și uman, iar grozăviile care s-au produs și nenorocirile care s-au abătut asupra României se datorează integral Armatei, lui Ceaușescu, unor forțe nevăzute, pe care a-tot-știutoarea Securitate nu le poate preciza, iar Securitatea și securiștii au fost niște victime inocente ale noii puteri, pe care, de fapt, în realitate, ei au creat-o, au susținut-o și au adus-o la putere!

Dintr-o mare eroare de strategie a rezerviștilor din fosta Securitate, grupați în asociația lor, în frunte cu generalul Vlad (președinte de onoare), col. Teodorescu (președinte executiv și director al revistei Vitralii) și generalul Aurel Rogojan (portavoce a generalului Vlad), dar și alții pe care nu-i mai numesc, acest model de promovare a imaginii Securității este susținut cu tărie. Când este vorba despre laudele care se aduc activității fostei Securități, preopinenții deconspiră foste secrete fără reținere, iar când sunt aspecte care nu convin conducerii fostei Securități, ei invocă obligativitatea respectării secretului profesional. Dar, ei nu mai au obligațiile legale de păstrare a secretului, pe care și le asumă voit și le impun și la nivelul lucrătorilor de rând din fosta Securitate, prin asociația menționată mai sus a rezerviștilor și cadrelor în retragere. Din punct de vedere legal, Securitatea a fost desființată, chiar dacă majoritatea fostelor ei cadre și-au continuat activitatea în alte structuri informative. Securitatea fiind înfierată ca instituție „proscrisă” și desființată prin lege, foștii ofițeri nu au mai fost legați de obligații legale, cu excepția celor care au intrat în noile servicii de informații și care au obligația legală de a păstra secretul despre aceste noi servicii secrete.

Aurel Rogojan și Iulian Vlad

Dacă în primii ani după evenimente românii au putut fi manipulați total privitor la chestiunea evenimentelor din decembrie 1989, astăzi, mulți dintre ei s-au deșteptat și nu mai pot fi adormiți cu minciuni ieftine.

M.A.M.: Ați pomenit revista Vitralii – lumini și umbre. Ați făcut și dumneavoastră parte din consiliul ei de conducere…

C.L.: Da, am făcut parte vreo șase ani. Revista s-a născut cu aprobarea și cu sprijinul S.R.I.; director era dl. Maior, cu care am colaborat și care a susținut dezvoltarea unor componente de Studii de Securitate din facultatea pe care am condus-o eu. Redactor șef a fost istoricul Cristian Troncotă, colegul meu de la U.L.B.S. Dar, la început, proiectul la care ne-am angajat noi, când am fost rugați să ne implicăm la Vitralii – lumini și umbre, mai întâi gl. Troncotă, apoi eu, prevedea că vom aborda atât „luminile”, cât și „umbrele” activității fostei Securități. Așa s-a discutat și la S.R.I. Directorul revistei, col. Filip Teodorescu, promova doar luminile și cenzura toate umbrele, revista evoluând spre a deveni glorificatoarea activității fostei Securități.

În același timp, se ascundea nucleul vital de activități foarte dăunătoare României. Mă refer la colaborarea trădătoare cu servicii secrete străine, la defectarea a peste 30 de ofițeri care au trădat și au trecut în slujba străinilor (majoritatea în perioada în care Securitatea a fost condusă efectiv de generalul Iulian Vlad, respectiv 1977-1987, ca adjunct militar al D.S.S., în condițiile în care șefii au fost activiști politici, iar din 1987 în 1989 ca șef al D.S.S.).

Mă refer de asemenea la încălcarea regulamentelor și ordinelor interne, la sabotarea conducerii de partid a țării, la racordarea Securității la proiectele de înlăturare a conducătorului țării, pe care ei aveau obligația legală și militară să îl apere, la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu și permisiunea de pătrundere în România a zeci de mii de agenți străini care au acționat nestingheriți, la contribuția decisivă la declanșarea revoltelor populare din Timișoara, București și din alte orașe (prin intermediul agenturii Securității), la abandonarea pazei unor clădiri strategice ale statului (sediul C.C. al P.C.R., Televiziunea Română, Radio România, unele sedii ale puterii din teritoriu etc.), la arestarea conducătorului statului pe care ei trebuiau să îl apere și la predarea lui în mâinile asasinilor săi, care erau militari din trupele speciale ale țării, instruiți să omoare inamici, nu să-i ucidă pe proprii conducători.

Mă mai refer și la jaful banilor țării ascunși în conturile I.C.E. Dunărea, ale Bancorex și în conturile celor peste 330 de directori de credit, toți ofițeri de securitate, la poliția politică practicată, la asasinate etc. Am spus destul. Dacă încercăm să detaliem activitățile dăunătoare desfășurate de o parte din fosta Securitate, va trebui să ne întindem pe pagini întregi.

Așa că, directorul revistei, col. Filip Teodorescu, ne-a îndepărtat pe amândoi din colegiul revistei și a rămas un grup care promovează luminile și ascunde umbrele, sau prezintă doar umbrele fostului Partid Comunist și ale Armatei României, așa cum le văd dumnealor. De asemenea, revista combate cu vehemență instituția Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, care are prin lege și menirea să deconspire Securitatea ca și instituție care a promovat poliția politică. Ei susțin că au dreptul și obligația să-și apere onoarea și reputația profesională, dar după ce Securitatea a fost „scuturată” bine de cercetători, nu prea rămâne nici onoare și nici reputație.

M.A.M.: Dar, Aurel Rogojan nu este la revistă?

C.L.: Nu, nu este. La început, generalul Iulian Vlad a susținut să fiu și eu invitat să lucrez la revistă. Știa că Rogojan nu este agreat. Ulterior, l-a propus și pe generalul Rogojan, dar col. Teodorescu s-a opus. Nu l-a primit nici după plecarea mea și a dlui Troncotă. Poate acuma, după ce a luptat conștiincios să contrazică istoricii neconvenabili fostei Securități, va fi primit și el în colectiv. Nu știu însă ce părere vor avea ceilalți generali de acolo și comanda S.R.I.-ului.

M.A.M.: Dar cu Cristian Troncotă ce au avut? Întreb pentru că dumnealui a vorbit la televiziuni favorabil despre fosta Securitate.

C.L.: Uneori a vorbit favorabil, dar a și publicat cercetări privitoare la istoria Securității regimului trecut, inclusiv cărțile Torționarii și Duplicitarii, care deranjează nu numai prin titluri, dar și prin unele afirmații din cuprinsul lor.

M.A.M.: Să revenim la memoriile generalului Vlad.

C.L.: Cum arătam, gl. Vlad nu și-a scris memoriile în timpul vieții, a prezentat public unele clișee din activitatea sa din timpul evenimentelor din decembrie 1989 și a realizat împreună cu Aurel Rogojan o serie de casete cuprinzând mărturisiri, cu mențiunea să fie prezentate doar după moartea sa.

M.A.M.: I-o fi fost teamă de reacțiile opinie publice, sau de obligația de a oferi clarificări? Sau i-a fost teamă să nu-l dea cineva în judecată?

C.L.: Nu știu precis, am unele supoziții, mă abțin să le precizez, deocamdată, dar, din alt punct de vedere, cunoscându-l bine pe generalul Iulian Vlad, pot să spun că a fost o decizie în spiritul propriu al unora dintre șefii Securității, de a lucra în subteran, de a nu ieși la lumină, de a lăsa pe alții în față, de a influența indirect liniile de gândire. Apoi, Aurel Rogojan nu este un om în care să ai încredere. El folosește deținerea dreptului de a publica memoriile generalului Vlad pentru a-și vărsa propriile mizerii, punându-le în gura generalului Vlad. Câteva asemenea chestiuni sunt absolut certe și eu am să vă dovedesc că Rogojan a falsificat memoriile lui Vlad.

M.A.M.: La ce vă referiți?

C.L.: Mă refer la afirmațiile calomnioase la adresa generalului Troncotă și, mai ales la adresa mea, care nu sunt cuvintele generalului Vlad, ci compoziții ale lui Aurel Rogojan. Am să vă arăt cum a ciuntit Rogojan declarațiile scrise ale generalului Vlad. Vă dau probe pe care le poate verifica oricine. Nu trebuie să fie istoric. Eu am citit atent.

M.A.M.: Păi dacă l-ați da în judecată, ar trebui să facă dovada că mortul ar fi spus ceea ce spune el și l-ați pune la plată! Are pensie nesimțită, poate să plătească…

C.L.: Da, dar nu cred că voi aloca timp și nervi ca să mă judec cu Aurel Rogojan. Eu i-am dat o dată o replică în ziarul Cotidianul, care l-a supărat tare… După care a continuat să arunce cu mizerii. În fine…, i-a reproșat și lui Cornel Nistorescu de ce mi-a publicat replica, a făcut și alte demersuri crezând că nu se află etc. Deocamdată nu am dispoziție să-i cer socoteală. În fond, sunt doar calomnii prin care vrea să arunce noroi, să-mi afecteze credibilitatea.

Citiți partea a doua a articolului

Citiți și:

Manipularea mediatică şi loviturile de stat. Cazul pseudo-revoluţiei române

Dezvăluiri făcute de Iulian Vlad, fostul șef al Securității: Ideologul Revoluției din 1989 a fost Silviu Brucan

 

yogaesoteric
8 decembrie 2018