George Simion, o mișcare deșteaptă

Liderul AUR a decis și a făcut public aceasta, ca europarlamentarul Cristian Terheș să deschidă lista partidului la alegerile europarlamentare. După cum se știe, deși AUR a avut un scor surprinzător de bun la legislative, nu a participat la europarlamentare. Iar retorica acestei formațiuni este deseori ancorată în raportarea României la UE. Să urmărim să privim mai departe. Dincolo de această mișcare politică.

AUR este în mod cert un partid de tip suveranist. Alcătuit din multe personalități animate de reale sentimente patriotice. Cu biografii clare sub acest aspect. Adversarii au urmărit să marginalizeze AUR. Și să-l stigmatizeze. Atât adversarii politici, cât și o serie întreagă de reprezentanți mai mult sau mai puțin legitimi ai societății civile. Culmea este că până și agenți ai serviciilor secrete oficiale sau aparținând statului subteran au insinuat în mod insistent, pervers, spun eu, că AUR în general și George Simion în special ar fi un produs al acestora. Lipsit de o ancoră în Uniunea Europeană și de alte conexiuni externe, AUR a putut deveni până la un punct ținta predilectă a neomarxiștilor, dar chiar și a unor oameni politici din lumea occidentală care, de bună credință fiind, s-au lăsat antrenați în fel de fel de supoziții anti-AUR. Vorbim despre un partid care devine din ce în ce mai relevant pe scena politică internă și care urmează, eu sunt absolut convins, să joace un rol important și în plan extern. Și iată cum.

În mod cert, AUR este al doilea partid cu priză electorală din România. Vine fix în urma PSD. În fiecare zi care trece, lasă PNL în urmă. Liberalii sunt din păcate în cădere liberă, pentru că au mers în trena lui Klaus Iohannis, pentru că s-au lăsat amăgiți de unele cântece de sirenă de la Bruxelles, pentru că au renunțat la substanța lor națională și cu adevărat liberală și, firește, nu în ultimul rând, pentru că au guvernat mizerabil. Oricât ar încerca persoane ca Rareș Bogdan să întoarcă până la alegeri acest parcurs, eșecul, cel puțin la viitoarele alegeri, este garantat. Dar în condițiile date, România este necesar să fie guvernată. Și nu oricum.

Nici PSD, deși a executat cu iscusință un dans duplicitar, fiind la putere și comportându-se deseori ca și când ar fi în opoziție, nu are resurse de creștere. Dimpotrivă. În curând, acest tip de joc va înceta. Din momentul în care PSD va avea un premier până la alegeri, rolurile se vor inversa. Liberalii vor fi cei care, încercând să recupereze teren, vor face un joc de opozanți din interior. Dar în timpul scurt care le-a mai rămas, vor fi prea puțin credibili. Cum precizam mai sus însă, România va fi necesar să fie guvernată și după 2024. Și nu oricum. Chiar dacă războiul din Ucraina se va încheia, multiplele crize și consecințele acestora își vor face efectele și după 2024. Singura șansă a României este ca, începând din 2025, să aibă un președinte animat de reale sentimente patriotice, frecventabil în ceea ce privește raporturile cu partenerii noștri euroatlantici și cu coloană vertebrală. Nu este însă suficient. Vom avea nevoie de un Guvern stabil. Un Executiv puternic și durabil presupune însă o coaliție. E limpede că în epicentrul viitoarei coaliții se vor plasa social-democrații. Aceștia vor avea nevoie nu numai de o majoritate solidă, realizată cu unul-doi parteneri politici, ci și de o relegitimare în fața electoratului sub aspectul unor mesaje de tip suveranist, până acum cvsi-absente. Ambele condiții sunt întrunite de AUR. AUR poate consolida o eventuală majoritate realizată în jurul PSD și poate contribui la relegitimarea în ochii cetățenilor României a social-democraților. Desigur, fără a împinge PSD-ul la o izolare în raport cu partenerii noștri euroatlantici.

O viitoare alianță PSD ‒ AUR este după opinia mea mai mult decât o necesitate. Este de neevitat. Până la sfârșitul anului viitor, AUR va fi necesar în acest scop să-și șlefuiască și să-și modereze o parte din retorica politică. Aducerea la vârf a lui Cristian Terheș, alianța încheiată cu PNȚCD au desigur în vedere acest obiectiv. Nu este însă suficient. Acum este rolul lui George Simion, în parteneriat cu Cristian Terheș, să prezinte opiniei publice un număr semnificativ de candidați pentru europarlamentare asemănători profilului politic al liderului țărănist, care a devenit lider AUR. Oameni care să știe să se bată în Parlamentul European în mod real și nu teatral, pentru interesele naționale ale acestei țări. Și care, în același timp, este nevoie să se manifeste ca europeni pur sânge.

Aducerea lui Terheș într-o poziție atât de importantă la vârful AUR este doar o mișcare deșteaptă dintre multe alte mișcări deștepte care este necesar să fie făcute. Până la alegeri este suficient timp pentru ca AUR să devină mai frecventabil în plan extern, iar PSD mai credibil în plan intern. Liberalii vor avea următoarea decadă electorală timp suficient să-și lingă rănile, să-și abandoneze trecutul apropiat, să se întoarcă la trecutul luminos pe care l-au avut și să-și recâștige electoratul pierdut.

Și ceea ce este și mai important, dacă PSD împreună cu AUR și probabil cu UDMR sau cu alte formațiuni politice mai mici va fi capabil să realizeze în jurul său o majoritate parlamentară de peste 60%, atunci și suveranitatea pierdută ar putea fi recuperată pe calea unei noi Constituții, atât de necesare. O Lege Fundamentală nouă și în niciun caz o Lege revizuită. Ocazie cu care ar mai putea fi rezolvate încă două proiecte de țară extrem de importante: reforma administrativă și o reformă reală a educației.

Autor: Sorin Roşca Stănescu

Citiți și:
Senatorul Sorin Lavric (AUR), verdict fără menajamente: Nu mai suntem un stat suveran, ci suntem un stat vasal, aflat în relație de suzeranitate față de alte puteri
AUR, Patria, parlamentarele și presa

yogaesoteric
11 mai 2023