George Soros și puternica sa fundație de dezinformare în masă. Rețeaua din România (II)

Citiți prima parte a articolului

Mirel Palada, unul dintre miile de tineri est-europeni care au primit o bursă de la Fundația pentru o Societate Deschisă (OSF) a lui George Soros, a declarat că singura cerință a fost ca beneficiarii să se întoarcă acasă după ce își încheie studiile în străinătate. Când Palada și-a finalizat cursurile (1997-98) la Kalamazoo College din Michigan, s-a întors în România, a obținut un doctorat în sociologie și – printre alte ocupații – a fost secretar de presă pentru fostul prim-ministru român Victor Ponta.

„La vremea respectivă, Soros mi-a făcut o favoare. [El spera] să vadă favoarea returnată – că mă voi simți îndatorat și voi deveni unul dintre slujitorii săi.”

Astăzi, însă, Palada are sentimente amestecate în legătură cu oportunitatea pe care i-a oferit-o Soros.

Într-un interviu acordat DC News, el a apreciat „meticulozitatea lăudabilă” a lui Soros în construirea unei rețele influente din Europa de Est, dar a susținut că rețeaua acționează împotriva intereselor naționale ale României.

Soros a luat tineri novici, naivi, le-a arătat America, le-a plătit studiile, construind cu răbdare o rețea de oameni care să-i fie recunoscători – pe care să o poată folosi când le va veni vremea și vor deveni influenți.

„Slavă Domnului, nu fac parte din rețeaua lui Soros”, a spus Palada. „Fac parte dintre cei care își iubesc țara.”

Mulți români au simțăminte similare vizavi de Soros.

„Acest om și fundațiile și structurile pe care le-a înființat… din anii ’90 încoace… au favorizat răul în România”, a declarat liderul social-democrat (PSD) Liviu Dragnea în ianuarie 2016.

Senatul țării, controlat de PSD, a adoptat o lege în noiembrie [2017, n.n.], alăturându-se astfel unui număr de guverne din Europa de Est care urmăresc să limiteze influența lui Soros în afacerile lor interne. Legea impune organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) să raporteze în detaliu sursele lor de venit și le retrage eligibilitatea pentru finanțare din partea contribuabililor ca „servicii publice” dacă s-au implicat în activități de lobby politic în ultimii doi ani.

Partidele de opoziție și ONG-urile din România acuză PSD că folosește retorica anti-Soros ca „propagandă ieftină” de pe urma căreia să obțină beneficii politice. Deși aceasta reprezintă o preocupare legitimă, au acuzațiile un temei? A înființat Soros o rețea de ONG-uri românești pentru ca acestea să poată într-o bună zi să modeleze țara după propriile interese?

Amprenta lui Soros

Dictatorul comunist al României, Nicolae Ceaușescu și soția sa Elena, au murit prin împușcare în ziua de Crăciun a anului 1989. În ziua în care au fost înmormântați, pe 30 decembrie, pe treptele Hotelului Intercontinental din București s-a format primul ONG din România, Grupul pentru Dialog Social (GDS).

Mai puțin de o săptămână mai târziu, Soros a vizitat România și s-a întâlnit cu fondatorii GDS.

Printre aceștia se numărau profesori de renume, filosofi, jurnaliști, activiști și, mai ales, fostul editor al ziarului oficial al Partidului Comunist, Scînteia, Silviu Brucan. Istoricul Alex Mihai Stoenescu se referă la Brucan – un confident al premierului sovietic Mihail Gorbaciov – ca fiind „creierul” din spatele revoluției și al ascensiunii la putere a Frontului Salvării Naționale (FSN) după căderea lui Ceaușescu.

„Cred că am fost cu primul avion civil care a aterizat la București”, i-a spus Soros lui Robert Turcescu la o emisiune de televiziune din 2005. La scurt timp după aterizare, Soros s-a îndreptat spre sediul GDS – fosta clădire a Tineretului Comunist Român (pe care noul regim FSN a împrumutat-o grupului), unde s-a întâlnit cu Brucan și cu alți membri fondatori.

Cu toate acestea, în ciuda sintagmei din denumirea ONG-ului, intelectualii GDS au avut puține șanse de a declanșa un dialog social în rândul cetățenilor români de rând, de tip „blue collar”. Elita din rândurile organizației a privit consternată în mai 1990, când alegătorii români au votat pentru foștii comuniști FSN cu peste 80%, în primele alegeri post-Ceaușescu.

În luna următoare, însă, Soros și-a lansat propriul ONG în România, Fundația Soros, cu un buget inițial de aproape 1,5 milioane de dolari. Cel puțin până la sfârșitul anilor ’90, aceasta a rămas singurul ONG din țară care acorda granturi. Misiunea sa a devenit aceea de a dezvolta programe menite să suplinească lipsa inițiativelor civice și a alternativelor educaționale din țară.

În următorii patru ani, Fundația a colaborat cu Ministerul Educației din România pentru a introduce în școlile românești manuale scrise de membrii săi. Până la mijlocul anilor 1990, bugetul său anual a crescut la 10 milioane de dolari, iar grupul și-a extins misiunea cu scopul de a include inițiative în domeniul comunicării, culturii și sănătății.

În 1997, și-a schimbat numele în Fundația pentru o Societate Deschisă (FSD), reflectând numele noii Fundații pentru o Societate Deschisă (OSF) a lui Soros, cu sediul în SUA.

Deși angajații români ai FSD au căpătat reputația de a fi aroganți, se poate spune că FSD a realizat mai multe cu un buget mediu anual de 10-12 milioane de dolari decât a făcut Agenția Statelor Unite pentru Dezvoltare Internațională (USAID) cu 30-40 de milioane de dolari. USAID a căutat să democratizeze și să liberalizeze rapid țara postcomunistă; între timp, Soros a înțeles că, înainte ca o elită tânără, de gulere albe și liberală să poată ghida o țară spre tipul de societate deschisă pe care miliardarul o preferă, acea elită tânără, de gulere albe și liberală este necesar ca mai întâi să existe.

Pe lângă faptul că a sponsorizat studenți români să studieze în Europa de Vest și în SUA, Soros a fondat Universitatea Central Europeană (CEU) în orașul său natal, Budapesta, unde a atras studenți din toată Europa de Est, inclusiv din România. FSD a sponsorizat, de asemenea, sute de români pentru a participa la conferințe privind formarea și administrarea organizațiilor non-profit, atât în țară, cât și în străinătate.

Până la începutul secolului, bugetul FSD a atins un vârf de aproape 16 milioane de dolari. Fundația și-a transformat apoi programele în 12 ONG-uri separate, care au găsit surse suplimentare de finanțare occidentală pentru a suplimenta banii lui Soros – obiectivul lui Soros fiind acela de a le face în cele din urmă autonome. Misiunile și metodele lor au rămas însă aceleași, iar în 2000 s-a format o nouă organizație umbrelă, Soros Open Network – România (SON).

De la educație civică la acțiune politică

Pe măsură ce România se apropia de aderarea la Uniunea Europeană, sau de maturitatea democratică în ochii ONG-urilor lui Soros, rețeaua Soros a început să se implice în acțiuni de lobby politic mai evidente.

Roșia Montană a marcat cel mai important caz de activism politic direct la care Soros s-a alăturat în țară.

Compania canadiană de exploatare a aurului Gabriel Resources a încheiat un acord cu guvernul român în 2000 pentru a exploata mine în apropierea satului Roșia Montană din Munții Apuseni. Cu toate acestea, pe măsură ce vestea s-a răspândit în Occident, ONG-urile de stânga și jurnaliștii au năvălit în zonă cu intenția de a se opune, în ciuda faptului că majoritatea localnicilor susțineau exploatarea.

De exemplu, Fundația Charles Stewart Mott din Flint, Michigan, a vărsat milioane de dolari în cruciada ONG-urilor, inclusiv 426.800 de dolari în contul Parteneriatului pentru Mediu din România, prin intermediul German Marshall Fund din Statele Unite. O mare parte din această finanțare a fost destinată propagandei anti-miniere care-i viza pe românii aflați departe de zona Roșia Montană, însă, după ce petrecuseră patru decenii sub comunism, priveau deja cu scepticism proprietatea privată a marilor industrii.

Jurnalista-activistă Stephanie Roth a comparat proiectul cu exploatarea imperialistă și a numit Gabriel și o altă companie „vampiri ai zilelor moderne”. După încercările sale de a ucide „vampirii”, Roth a primit Premiul Goldman pentru mediu, în valoare de 125.000 de dolari, din partea Fondului Richard & Rhoda Goldman, cu sediul în San Francisco. Între timp, minerii din sat, pe care proiectul i-ar fi ajutat, trăiau cu aproximativ 300 de dolari pe lună.

Se pune întrebarea dacă ONG-urile au oferit vreo alternativă mai prietenoasă cu mediul înconjurător la exploatarea minieră a lui Gabriel Resourses, pentru a-i ajuta pe săteni. Iată ce a precizat un activist străin prin e-mail: „De ce ar fi necesar ca vreun ONG să vină cu proiecte alternative? Aceasta nu este treaba societății civile. Noi nu suntem o organizație umanitară, ci un ONG militant pentru mediu. Dacă întreaga comunitate este în favoarea proiectului, noi pur și simplu îl trecem pe lista dușmanilor noștri”.

În iunie 2006, Soros a promis că OSF va folosi „toate mijloacele legale și civice pentru a opri” mina și a continuat să susțină ONG-urile anti-mină cu milioane de dolari.

Poziționarea i-a adus lui Soros o oarecare simpatie din partea multora, atât din dreapta românească pro-naționalizare, cât și din stânga ecologistă. Presa a relatat pe larg că Soros, altruist și preocupat de mediu, deținea acțiuni la Gabriel Resources (Newmont Mining, deținută parțial de Soros, deținea aproximativ o cincime din companie). Deși orice câștig pe care Soros l-ar fi primit ar fi fost probabil nesemnificativ pentru el, românii săraci aveau puține puncte de comparație de unde să se inspire. În plus, pentru Soros, banii au fost întotdeauna un simplu mijloc de a atinge scopuri politice.

Între timp, mulți dintre colegii și aliații români ai lui Soros au dobândit o influență proeminentă în cadrul guvernului român, în special în urma alegerilor din 2004. Sandra Pralong și-a părăsit postul de director de comunicare la Newsweek în 1990 pentru a organiza și conduce Fundația Soros din România, devenind primul director executiv al acesteia. În 1999, în timp ce lucra în calitate de consilier al președintelui român Emil Constantinescu, ea a publicat prima sa carte – un omagiu adus mentorului lui Soros – intitulată în mod corespunzător: „Societatea deschisă a lui Popper după cincizeci de ani: The Continuing Relevance of Karl Popper”.

Primul președinte al GDS, Alin Teodorescu, a fost, de asemenea, președinte al Consiliului Fundației Soros România în perioada 1990-1996. Ulterior, el a devenit șeful de cabinet al premierului român Adrian Năstase (2000-2004), iar mai târziu a obținut un loc în Parlamentul României, în 2004.

Renate Weber a condus Consiliul în două perioade, între 1998 și 2007, și a avut un rol deosebit în activismul de la Roșia Montană. La victoria președintelui Traian Băsescu, prieten al ONG-urilor, în 2004, Weber a fost consilierul său constituțional și legislativ. În noiembrie 2007, odată cu intrarea țării în UE, a obținut un loc în Parlamentul European.

Marea Recesiune

De-a lungul carierei lui Soros, acesta a manifestat o teamă aproape schizofrenică față de extremismul politic – deși exclusiv față de extremismul de dreapta.

După ce România a intrat în UE, Soros și-a văzut viziunea pentru această țară în mare parte realizată. Dar când a izbucnit criza economică din 2008, PIB-ul României, cu cea mai rapidă creștere din Europa, a scăzut cu 20%. După ce o serie de partide au început să facă zgomot – deși au eșuat în mare parte la vot – Soros s-a temut că populismul ar putea anula investițiile sale de aproape două decenii. Așa că a mai cheltuit încă 100 de milioane de dolari pentru ONG-uri din regiune, justificând în Financial Times că sumele contribuie la combaterea îngrijorătoarei „ascensiuni a extremei drepte șoviniste și xenofobe”. De asemenea, el a îndemnat UE să susțină nu doar statele membre, ci să facă la fel și cu țările din afara UE, precum Ucraina.

„În perioada de criză, imposibilul devine posibil”, a declarat Soros pentru Newsweek, la începutul anului 2012. „Uniunea Europeană și-ar putea recăpăta strălucirea.” El a insistat că secretul pentru a evita dezastrul ar fi să nu lăsăm crizele să se irosească.

În ciuda donației sale generoase de la începutul crizei, Soros și-a redus finanțarea directă a FSD și a altor ONG-uri românești începând cu 2012. „A spus că acum suntem membri ai UE”, a declarat Gabriel Petrescu, șeful Fundației Serendinno din România, o filială a FSD. „Își îndeplinise misiunea de a deschide aceste țări.”

În 2013, Petrescu (pe atunci director executiv al FSD) a declarat că Soros plănuia să finanțeze direct organizația sa din România până în 2014, după care va primi fonduri OSF doar pe bază de proiect.

Totuși, pe lângă finanțarea directă de la OSF, Soros a direcționat milioane de euro ONG-urilor românești în mod indirect, prin intermediul Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (CEE). În 2001, Open Society Institute (OSI), împreună cu alte cinci filantropii liberale, și anume: Rockefeller Brothers Fund, Atlantic Philanthropies, Fundația Ford, precum și Fundația Charles Stewart Mott și German Marshall Fund din Statele Unite, menționate anterior, au creat CEE pentru a canaliza fonduri către ONG-urile din Europa Centrală și de Est.

Pe lângă cele 12 ONG-uri care au format inițial SON, zeci de ONG-uri românești au luat naștere din acestea, urmărind să schimbe cultura conservatoare, creștin-ortodoxă a României, prin promovarea valorilor sociale liberale.

Roxana Martin, o activistă LGBT care a primit o bursă Soros pentru a studia în Scoția în anii ’90, a declarat pentru Foreign Policy: „Mi-a schimbat perspectiva asupra învățământului, a societății. Și a fost prima dată când am părăsit România”. Ea a adăugat că „Toată lumea [care a beneficiat de o astfel de bursă] spune: «Oh, da, îmi amintesc de bursa mea Soros, de călătoria mea Soros».”

Soros a putut reduce implicarea sa directă în România pentru că a lăsat în urma sa o armată loială de soldați recunoscători, din societatea civilă.

Citiți continuarea articolului

Notă: Serialul despre implicarea lui George Soros în România a apărut pe capitalresearch.org, în decembrie 2017.

Citiți și:
Cum a fost acaparată România de rețeaua lui Soros
Un document arată implicarea principalei fundații a lui George Soros în alegerile din 2014 din România

 

yogaesoteric
9 mai 2022