Globaliștii ipocriți vor diversitate sexuală și uniformizare ideologică

Dragi progresiști și globaliști de pretutindeni, sunt de acord cu voi din prima secundă: diversitatea este normală. Ce plictisitor ar fi dacă toți am gândi la fel, am iubi la fel, am crede la fel și am defila la fel.

Uniformizarea forțată este coșmarul oricărui om liber. Și tocmai de aceea mă amuză enorm când văd cum voi, marii apărători ai diversității, prefaceți această lozincă într-un instrument perfect de uniformizare ideologică. Iar pe cei care refuză să se alinieze (suveraniștii, patrioții) îi declarați, cu aerul grav al unui tribunal revoluționar, „extremiști”.

Luați cazul din 15 iunie de la București. Un marș pașnic numit „Marșul Normalității”, condus de Diana Șoșoacă. Oamenii au ieșit cu cruci, icoane, steaguri tricolore și pancarte care spuneau, simplu, că familia tradițională și realitatea biologică nu sunt concepte opresive. Au mers prin capitală fără să spargă vitrine, fără să arunce cu sticle în jandarmi, fără să insulte pe nimeni. Doar și-au exprimat o părere. Dar pentru voi asta nu-i o manifestare a diversității. Ăsta-i extremism. De ce? Pentru că nu se potrivește cu manualul progresistului.

Am avut și Bucharest Pride, tot în capitală. Steaguri curcubeu, dansuri specifice manifestării (gusturile nu se discută), mesaje de tipul „dragostea e dragoste”, parade finanțate generos de corporații globale și susținute entuziast de ambasade și instituții europene. Asta, în schimb, a fost „diversitate”. Iar dacă îndrăznești să observi că cele două evenimente reprezintă viziuni fundamental opuse asupra omului, societății și realității, devii imediat „homofob”, „extremist de dreapta” sau „amenințare la adresa democrației”.

Ipocrizia și falsitatea se văd de pe Lună. Voi care vorbiți neîncetat despre „pluralism”, „incluziune” și „luptă împotriva uniformizării” sunteți de fapt campionii celei mai agresive uniformizări culturale din istoria recentă. Prin mass-media, prin școli, prin corporații, prin directive de la Bruxelles și prin fonduri de la fundații transnaționale (Soros și altele), promovați o singură versiune acceptabilă a realității: granițele sunt rele, națiunile sunt învechite, sexul este fluid, familia tradițională este opțională și opresivă, iar orice atașament față de identitatea culturală sau religioasă majoritară trebuie tratat cu suspiciune. Orice mică abatere de la biblia progresistă înseamnă „ură”.

Suveraniștii nu cer interzicerea Pride-ului, cât timp se manifestă în limitele decenței și ale bunului simț. Ei cer doar dreptul de a organiza un marș fără să fie numiți fasciști. Ei cred că un popor are dreptul să decidă cine intră în țara lui, ce valori transmite copiilor în școli și ce înseamnă „normal” în propria sa cultură. Pentru voi, asta este deja extremism. Pentru că amenință proiectul vostru preferat: dizolvarea treptată a națiunilor-stat într-o masă multiculturală globală, administrată de așa-zise elite care nu răspund în fața nimănui.

Iar aici apare cea mai mare ipocrizie. Voi tolerați extremismul real atunci când vine din direcția „corectă”. Toleranța voastră se extinde generos asupra ideologiilor care contestă biologia, asupra activismului care cere reeducare sexuală a copiilor sau asupra anumitor forme de radicalism religios non-creștin, pe care le justificați în numele „multiculturalismului”. Dar zero toleranță pentru un român care vrea ca România să rămână o țară cu majoritate românească, în spirit creștin și cu valori tradiționale. Respectivul devine instantaneu „pericol pentru democrație”.

Adevărata uniformizare nu o fac patrioții. Patrioții vor doar ca România să nu fie schimbată, împotriva voinței majorității, într-un laborator de experimente sociale globale. Voi, în schimb, vreți ca toate țările să adopte exact același set de politici pe gen, familie, imigrație și identitate. Și când cineva refuză, strigați „extremism!” ca și cum tocmai ați descoperit o mare conspirație. O infracțiune foarte evidentă, condamnabilă fără probe, fără apărător și fără drept de apel.

Iată deci întrebarea simplă pe care o puneți voi înșiși fără să vreți: dacă diversitatea este atât de prețioasă, de ce ea nu include și diversitatea de opinii? De ce un marș cu cruci și icoane este intolerabil, iar un marș care contestă însăși noțiunea de normalitate biologică este obligatoriu și numai bun de sărbătorit? De ce suveranitatea poporului este considerată un principiu sacru doar atunci când rezultatul coincide cu viziunea voastră, iar în clipa în care poporul alege altceva, devine brusc „populism periculos”?

Răspunsul este evident pentru oricine nu și-a băut propria propagandă: pentru că voi nu vreți diversitate. Voi vreți hegemonie (de preferat americană, dacă-i profitabilă sau europeană, dacă MAGA rămâne la Casa Albă). Iar patrioții și suveraniștii sunt pur și simplu oamenii care refuză să se supună.

Nu sunt extremiști. Sunt ultimii care mai cred că o națiune are dreptul să rămână ea însăși într-o lume care încearcă din răsputeri să o dizolve. Și asta, dragi progresiști, nu este extremism. Este rezistență firească la uniformizarea voastră grăbită, în stil neomarxist.

Autor: Adrian Onciu

Citiți și:
Satanista LGBT-istă de la Olimpiada din Franța repetă povestea, cu vrăjitorii și ocultisme în bisericile din Paris, aprobate de Arhidioceza Catolică. Credincioșii protestatari sunt arestați cu violență
Uriașul marș LGBT din Ierusalim a fost dirijat către Knesset, devenind o manifestație împotriva guvernului israelian

yogaesoteric
19 iunie 2026