Graba ne scurtează viaţa

După cum ştim cu toţii, trăim într-o continuă mișcare şi toate se petrec foarte repede, atât de repede că uneori nici nu ne dăm seama când trec anii. Nu mai realizăm ce este bine şi ce nu, alegerile noastre sunt pripite, condiţionate întotdeauna de aşa-zisele priorităţi. În asemenea viteză, nu mai suntem capabili să ne dăm seama dacă ceea ce numim „priorităţi” constituie cu adevărat priorităţi pentru noi.

Suntem într-o continuă schimbare

Da, ne schimbăm mereu, noi cei de azi nu mai suntem cei de ieri, iar aceasta ne forțează permanent să ne adaptăm pasul. Ne grăbim când mâncăm, ne grăbim când lucrăm, ne grăbim când suntem cu familia. Ne sărutăm copiii în fugă şi le vorbim în grabă. Nimic nu ne mai poate opri, de parcă am fi în maraton.

Dar toate astea unde credeţi că ne vor duce, în final? Ne fac să ne îndepărtăm încet-încet de menirea noastră şi ajungem să ne trăim viaţa între două decizii luate în pripă, fără să ne întrebăm dacă acest ritm este sau nu în armonie cu ființa noastră profundă.
Bineînţeles că nu este şi această fugă continuă ne va distruge sufletele. Ne neglijăm complet sentimentele şi punem preţ pe lucruri, pe bani, pe funcţii, uitând să apreciem o floare sau un răsărit de soare.

Toată această tevatură ne va micşora din măreţia cu care am fost înzestraţi, tot ce ne-a fost dăruit se ascunde în spatele unei vieţi lipsite de sens şi apoi ne întrebăm de ce apar atâtea boli, mai cu seamă cele psihice.

Când se trece dincolo de pragul de adaptare la acest ritm nebunesc, sufletul îşi cere drepturile şi ne impune să reducem viteza cu care ne trăim viaţa. Dacă nu înţelegem de bunăvoie, intervin blocajele şi apoi bolile.

Cu cât ne grăbim mai mult, cu atât ne îndreptăm spre sfârşit

În momentul în care conştientizăm că partea materială trebuie să rămână pe plan secundar şi că trebuie să acordăm atenţie sufletului nostru, Sinelui nostru superior, începem procesul de transformare. Important este să ne dăm seama că nu mai putem continua în ritmul acesta trepidant şi că este necesar să încetinim pasul, acordând prioritate laturii spirituale a vieții.

O dată realizat acest prim pas, toate se transformă. Până şi modul în care respirăm. Percepţiile noastre asupra vieţii se transformă şi ele, deciziile pe care le vom lua vor fi cele mai bune, adică în concordanţă cu voinţa Sinelui nostru. Abia atunci suntem pe drumul cel bun şi abia atunci ne dăm seama că şi timpul devine cu mult mai valoros.

Reducând viteza, treptat vom ajunge să ne trăim viaţa în ritmul său natural, într-o stare de armonie şi culoare, în acord cu întregul univers. Nu ne mai grăbim spre moarte, trăim clipa cu tot ce are mai valoros în ea.

Creatorul a decis ca fiecare să aibă ritmul său propriu. Fiecare dintre noi avem o viaţă pe care suntem chemați să o trăim plenar, să oferim cu generozitate tot ceea ce avem noi mai de preţ, de la inteligenţă până la compasiune, de la iubire până la devotament. Greșim atunci când ne irosim timpul care ne-a fost pus la dispoziţie; el este necesar să fie folosit într-un mod creativ, spre binele şi armonia întregii creaţii.

Aşadar, să nu ne mai grăbim spre sfârşit, să oprim timpul pentru a ne putea bucura de fiecare clipă prezentă şi să dăm universului tot ce este mai bun şi mai frumos în noi!

Citiți și:

Zece sfaturi înţelepte şi totodată pline de bun-simţ pentru a evita confruntarea cu stresul şi cu tensiunile de tot felul

O poveste cu tâlc la care merită să reflectaţi fiecare dintre voi

Despre trezirea spirituală – interviu cu Eckhart Tolle (1)

yogaesoteric
2 noiembrie 2017