Guy Mettan: Calea sigură către al Treilea Război Mondial

De data aceasta, marele Urs Rus este furios și când acesta este furios, lovește peste tot, fără încetare și fără reținere. Regimul ucrainean, încurajat de victoriile sale recente și de susținerea armată a Occidentului, învață acest adevăr elementar pe sacrificiul său. Rusia este acum în război și va trece prin asta indiferent de costuri. Și cum Occidentul, sub influență americană, nu intenționează să renunțe la încercarea de a „slăbi” inamicului rus până la implozia sa finală, zarurile sunt aruncate. Exagerarea până la extreme a devenit de neoprit, astfel încât putem vedea acum acest război în Ucraina ca pe o văpaie locală a unui incendiu generalizat, ca un pas spre un al Treilea Război Mondial în care Europa va fi din nou teatru și victimă.

Prezentarea câtorva aspecte

Este foarte dificil să se cuantifice ajutorul militar acordat Ucrainei, deoarece unele livrări nu sunt comunicate sau sunt efectuate în mod voluntar, fără voturi parlamentare sau dezbateri publice. De asemenea, este dificil să se facă distincția între armată și „ajutor umanitar” sau sprijin financiar pentru cheltuielile curente ale statului ucrainean. Dar, potrivit unor surse diferite, în opt luni de război Statele Unite au cheltuit 54 miliarde de dolari pe diferite ajutoare pentru Ucraina, din care jumătate pentru armament. La sfârșitul lunii august, a fost cuantificat un număr de 14 miliarde de arme. La asta se adaugă 30 miliarde de euro alocați de țările europene, dintre care cel puțin 10 miliarde s-au dus pe livrările de arme. Asta înseamnă mai mult de trei miliarde pe lună și aproape de cinci ori bugetul anual al armatei ucrainene în câteva luni! Nu există nicio îndoială că răspunsul Rusiei la sabotajul Nordstream și atacul asupra podului din Crimeea va crește și mai mult ritmul livrărilor militare către Kiev [1].

Alte mijloace de sprijin (furnizarea de informații, supravegherea radar și prin satelit, formarea trupelor, angajarea mercenarilor privați și a consilierilor militari) nu sunt incluse în această numărătoare. Aceste cifre astronomice ascund o altă realitate: calitatea și letalitatea armelor livrate sunt în continuă creștere. Deci putem vorbi cu adevărat despre co-beligeranță și implicarea directă a NATO într-un conflict care nu a fost niciodată declarat război în mod oficial, întrucât în Rusia încă este vorba de o „operațiune militară specială”, iar în Occident oamenii persistă în a pretinde că nu suntem în război pentru a nu fi nevoiți să consultăm parlamentele și să spunem adevărul poporului.

Reînarmarea masivă a Germaniei, odată cu decizia cancelarului Scholz de a aloca 100 miliarde de euro acestei sarcini în următorii ani, precum și trecerea armatelor suedeze și finlandeze, până în prezent neutre, în sfera NATO, toate acestea sunt semne ale acestui nou marș spre un război generalizat.

Un alt eveniment major este sabotarea conductelor Nordstream I și II. Această operațiune a fost atât un obiectiv tactic pe termen scurt – să distrugă oferta de gaze ieftine a Germaniei pentru a o lega de gazul american, cât și să reducă protestele crescânde ale opiniei publice europene și ale industriașilor germani care au început să ceară negocieri cu Rusia (încetarea utilizării conductelor face să pălească orice dorință de pace și restaurare a circuitelor economice) – și un obiectiv militar strategic: să despartă economia germană și europeană de Rusia, astfel încât să se constituie două blocuri economice complet independente, gata să ducă o luptă nemiloasă. Având în vedere un război generalizat, este într-adevăr vital să tăiem legăturile.

Fostul editor al cotidianului financiar Handelsblatt, Gabor Steingart, a vorbit despre acest aspect direct într-una dintre informările sale în Pioneer:

„Desfășurarea unui al Treilea Război Mondial nu este doar o chestiune militară. Este, în primul rând, o problemă economică, pentru că, fără consolidarea economiei în jurul marilor puteri și a blocurilor militare, un război eficient și durabil pe o perioadă lungă de timp este imposibil, așa cum am văzut cu dependența Germaniei de gazul natural rusesc. Cine vrea să facă războiul mondial mai ușor de gestionat este nevoie mai întâi să distrugă comerțul mondial. Independența economică este mai importantă decât alte miliarde pentru Bundeswehr. Din punct de vedere economic, pregătirile pentru a declanșa un al Treilea Război Mondial ușor de gestionat sunt în plină desfășurare”[2].

Este de prisos să mai adăugăm altceva.

Din aceeași perspectivă este necesar să înțelegem valul de sancțiuni economice care au lovit Rusia începând din februarie. Privite în mod obiectiv, ele au doar un efect foarte limitat asupra economiei ruse, cu o recesiune așteptată de -4,5% în loc de -12% cum spera NATO, aproape echivalentă cu cea pe care Franța a experimentat-o în 2020 odată cu pandemia de covid. Efectul, însă, a fost exact contrariul, iar veniturile din exporturile de petrol și gaze este posibil să aducă Rusiei 338 miliarde de dolari în acest an, o creștere de aproape 100 miliarde de euro comparativ cu 2021![3]

Acesta este motivul pentru care nu discutăm niciodată despre eficiența lor în mass-media noastră, care repetă în buclă placa Ursulei von der Leyen, conform căreia ar fi suficient doar să așteptăm, să avem răbdare. Scopul este de a forța companiile occidentale să oprească orice interacțiune cu Rusia, astfel încât acestea să poată fi mobilizate pe deplin în cazul unui război general.

În ceea ce privește atacul asupra podului din Crimeea, el urmează unei lungi serii de sabotaje, de bombardamente și execuții ale membrilor pro-ruși în republicile Donbass, pe teritoriul Rusiei sau atacurilor împotriva centralei nucleare de la Zaparoje. Scopul a fost oprirea livrărilor către armatele ruse din Crimeea și Kherson, în vederea obținerii unui avantaj în ofensiva generală ucraineană de la sud. Această tactică fusese deja folosită în august împotriva podurilor de peste Nipru înainte de ofensiva din septembrie asupra orașului Kherson.

Într-adevăr, după ce a câștigat în nord, în Harkov și în sud-vest, în Kherson, strategia Kievului urmărește logic să taie frontul rusesc în jumătate printr-un atac masiv asupra Melitopol și Mariupol, care ar conduce armata rusă la o ieșire completă. Dar eșecul atacului, redus la jumătate, urmat de un răspuns masiv al Rusiei, precum și angajarea treptată a trupelor rusești proaspete și retragerea capacităților de ascultare și transmitere ale armatei ucrainene fac această ofensivă mai puțin probabilă. Nu sunt sigur că armata rusă va fi din nou surprinsă.

În acest sens, este clar acum că Putin a făcut aceeași greșeală ca Stalin când acesta a atacat Finlanda în 1939. Finlanda era la acea vreme apropiată de Germania nazistă și aprovizionată cu armament de către aceasta. Armele și marina germană amenințau direct Sankt Petersburg, la fel ca și prezența NATO în Ucraina de astăzi în ochii Rusiei. Pentru Stalin, a fost un război preventiv înainte de marele război care a venit împotriva germanilor. Pentru a-i liniști pe sceptici, el a angajat trupe insuficiente, cărora finlandezii li s-au opus cu succes. Dându-și seama de greșeala sa, a ajuns să trimită noi forțe și a câștigat. Similar, Putin a trimis în teren o forță prea mică, iar operațiunea poliției s-a confruntat cu o rezistență neașteptată și cu obstacole care acum o forțează să ordone mobilizarea parțială și să se impună pentru a forța Ucraina să se predea.

Cu timpul ne vom da seama dacă acest model este corect. Dar dacă este relevant, există toate motivele să ne temem de consecințe. Într-adevăr, în 1940, Hitler a urmărit îndeaproape cursul războiului ruso-finlandez și a concluzionat că, indiferent dacă o Finlanda slabă și slab populată ar putea umili Uniunea Sovietică, puternica Germanie ar putea să o învingă dintr-o lovitură. Am văzut cât l-a costat. Astăzi se pare că adversarul strategic al Rusiei – Occidentul colectiv sub pavilion american – face aceeași greșeală ca Hitler. Belicismul său și propaganda sa exagerată, care prezintă victoria finală împotriva Rusiei ca pe o datorie morală și un fapt dat, fac să pară că Moscova poate fi învinsă. Cu sau fără arme nucleare, nu contează. Acest climat de triumfalism face ca un nou război generalizat să devină foarte probabil.

Aceasta este principala problemă a momentului. Fie că ucrainenii ar putea sau nu să apere mai multe sau mai puține teritorii, fie că ei au capacitatea de a scufunda nave de importanță majoră, cum ar fi „Moskva”, sau dacă vor bombarda infrastructuri simbolice rusești, cum ar fi „Nordstream” sau podul Crimeea, este de o importanță relativă. Ceea ce contează este concluzia pe care o trag sponsorii occidentali. Dacă ei continuă să creadă că pot învinge Rusia și o pot slăbi până la moarte, atunci această concepție greșită va declanșa un nou război mondial. Și Liz Truss, ex-premierul Marii Britanii, care a spus că era gata să apese butonul roșu, ar fi putut să o facă. La fel ca Vladimir Putin, dacă se simte forțat să o facă.

În discursul său de pe data de 30 septembrie, despre ceea ce abia a menționat Ucraina, Putin a arătat că a înțeles mesajul care i-a fost transmis prin supraînarmarea Ucrainei, sabotarea infrastructurii ruse și creșterea sancțiunilor și că, în ochii săi, conflictul s-a mutat într-o altă dimensiune, și anume un război al civilizației nemiloase împotriva Occidentului colectiv. Va supraviețui cine poate.

Timpul se scurge și totul pare să evolueze înspre un deznodământ fatal. Mai mult ca niciodată, este nevoie să apelăm la folosirea acestui cuvânt uitat odată cu ziua de 24 februarie : PACE [4].

Autor: Guy Metan, jurnalist și politician elvețian, membru al Partidului Popular Creștin Democrat din Elveția, director executiv și membru fondator al Clubului de presă de la Geneva

Note:
[1] A se vedea Connor Echols: Urmărirea celui mai mare transfer de arme din istoria SUA, 18 septembrie, 2022, www.responsiblestatecraft.org și Waffen, Kredite, Hilfsgüter: Welche Länder unterstützen die Ucraina am meisten? Tagesspiegel, [Arme, împrumuturi, ajutoare: Care țări sprijină mai mult Ucraina?], 31 august, 2022.
[2] Weltkrieg: Deci soll er führbar gemacht werden, Dienstag, 3 mai 2022.
[3] Cf Patrick Cockburn, Felul în care sancțiunile Occidentului asupra Rusiei lovesc ca un boomerang. Sancțiunile au eșuat complet, Counterpunch, 10 octombrie 2022.
[4] Sursa – https://arretsurinfo.ch/en-route-vers-la-troisieme-guerre-mondiale/ – 13 octombrie 2022

Citiți și:
Să fie clar! Războiul meu nu e cu Rusia, ci cu Occidentul!
Prețul războiului Occident vs. Rusia: 379 miliarde de euro!
Mitul intimidării energetice rusești este fabricat de elitele occidentale pentru a declanșa următoarea fază a Marii Resetări

yogaesoteric
14 noiembrie 2022

Also available in: Français