Habarniștii care ne reprezintă la nivelul instituțiilor UE încalcă cu desăvârșire tratatele UE, iar slugile alese din țară execută și vând orice ca să le vină bani în borcanul cu miere

Potrivit Tratatului privind Uniunea Europeană (TUE), statele membre i-au atribuit UE competențe numai în anumite domenii și numai în anumite limite. Orice competență care nu este atribuită UE prin tratate aparține statelor membre.

Art. 4 alin 2 din TUE prevede: „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională. Aceasta respectă funcțiile esențiale ale statului și, în special, pe cele care au ca obiect asigurarea integrității sale teritoriale, menținerea ordinii publice și apărarea securității naționale. În special, securitatea națională rămâne responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru.”

Se poate observa, astfel, că în mod expres se prevede în TUE că securitatea națională este responsabilitatea exclusivă a fiecărui stat membru, UE neputând să își bage nasul și să legifereze în acest domeniu.

Cu toate acestea, de ceva ani buni, invocând impropriu ca temei de drept art. 114 din TFUE privind apropierea legislațiilor, Comisia Europeană propune, iar habarniștii din Parlamentul European și Consiliu aprobă tot felul de „legi europene” care reglementează în domeniul securității naționale, invocând diverse pretexte, că de fapt ar fi vorba de „piața comună” și că de aia adoptă ei la nivel european diverse reglementări obligatorii pentru statele membre.

Bineînțeles că acesta nu este singurul domeniu în care UE își bagă nasul și reglementează, fără să îi fie stabilite competențe prin tratate.

Că tot este la modă „digitalizarea” și implementarea haotică, heirupistă, fără cap și fără coadă a tehnologiilor, fără niciun studiu de impact, fără luarea în considerare a potențialelor efecte nefaste și fără luarea unor măsuri pentru preîntâmpinarea lor, tot la modă este și securitatea cibernetică.

Nu demult, anul acesta, s-a adoptat o lege „cu cântec” a securității și apărării cibernetice în România (nr. 58/2023), lege prin care s-a modificat și legea securității naționale, introducându-se amenințările sau atacurile cibernetice printre amenințările la adresa securității naționale a României.

În Expunerea de motive a acestei legi, se invocă faptul că s-au transpus directivele UE NIS și NIS 2. Totodată, s-a invocat că proiectul de lege s-a inițiat pe Componenta C7 ‒ Transformare digitală, reforma 3 din PNRR.

În conținutul acestei legi se face trimitere la Regulamentul (UE) 2019/881 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 privind ENISA (Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică).

Dar ce să vedeți?

Chiar Comitetul Economic și Social European în avizul pe care l-a dat cu privire la acest Regulament a invocat: „Securitatea cibernetică este esențială atât pentru prosperitatea și securitatea națională, cât și pentru însăși funcționarea democrațiilor, libertăților și valorilor europene. Securitatea cibernetică este un ecosistem în care legile, organizațiile, abilitățile, cooperarea și implementarea tehnică este necesar să fie în armonie pentru a fi cât mai eficiente”, se declară în indicele global al securității cibernetice al ONU, adăugându-se că securitatea cibernetică „devine din ce în ce mai importantă pentru factorii de decizie din diverse țări”.

Însă, au folosit ca pretext „piața unică a securității cibernetice”, că altfel nu aveau temei să poată să reglementeze nimic la nivel european.

Cu toate acestea, habarniștii din Parlamentul și Consiliu l-au votat.

Bineînțeles că în orice domeniu există bunuri și servicii necesare, bunuri și servicii care se vând și se cumpără.

Folosind această „chichiță” a pieței unice și invocând ca temei „aproprierea legislației pe piața internă/unică” se legiferează de către UE în orice domeniu, inclusiv în cele care nu i-au fost atribuite competențe prin tratatele UE.

Parlamentele naționale nu se opun când analizează astfel de proiecte de „legi europene” când le sunt transmise spre analiză. Parlamentul European este format din niște unii aleși de cetățeni, dar care habar nu au ce caută pe acolo, iar cetățenii dorm pe ei.

Peste luni și ani de la adoptarea aberațiilor la nivel european, cu încălcarea tratatelor UE, când se trezesc cetățenii cu diverse norme și măsuri aberante care li se aplică, se miră de unde li se trage.

Când li se spune că vine de la UE, dau vina pe UE.

Nu prea este vina UE, este vina noastră, a cetățenilor, că am ales numai habarniști, profitori și geambași care sunt dispuși să vândă orice dacă primesc și ei 2 lei să bage la burtică. În plus, cetățenii nu trag de mânecă niciunul dintre „aleșii” ăștia ca să îi întrebe: ce votează, de ce votează, în baza cărui temei, că nu a fost nimeni ales să facă ce are chef pentru simplul fapt că a fost ales.

„Alesul” poate să își exercite mandatul numai în anumite limite și cu respectarea Constituției (dacă este vorba de Parlamentul Național) sau a Tratatelor (dacă e vorba de Parlamentul European), dar dacă cei care i-au ales (mandatat) nu îi întreabă ce fac ei pe acolo, de ce n-ar face ce au chef și să nu respecte nimic?

Dacă îi dai un mandat unui alt cetățean să îți închirieze casa, dar el în fapt ți-o vinde, îi sari repede în cap. În schimb, aleșii care prin puterea pe care noi le-o dăm atunci când îi alegem, dându-le astfel mandat de a da legi care vizează nu numai casa, ci viața noastră în totalitatea ei, nu prea sunt deranjați de nimeni să îi întrebe ce fac ei în exercitarea mandatului ăla pe care l-au primit de la cetățeni.

Mai mult, SRI-iștii care se vor în tot și toate prin România, treaba aia a lor care constă în apărarea securității naționale a României au cam aruncat-o la coș și acceptă ca România să fie hârtia igienică a oricui.

În cocina care a devenit UE, niște state pot să se dezvolte frumos, iar după ce se îngrașă bine, pot să zică la revedere UE și să își facă exit-ul. La momentul ăla, România trădată și furată pe toate părțile de toți ăștia plătiți cu vârf și îndesat să o apere se va trezi că nu mai are nimic și a fost numai o vacă de muls.

Cum se dau, pe bandă rulantă, Regulamente UE prin care ni se iau puțin câte puțin din drepturile pe care le avem și se introduce supravegherea în masă?

Folosindu-se de subiecte care creează emoție socială, pentru binele nostru, se propun și au fost adoptate tot felul de Regulamente UE care sunt direct aplicabile și obligatorii în toate statele UE.

Prin astfel de regulamente, sub pretextul eliminării sau reducerii subiectelor care creează emoție socială, se introduc diverse norme prin care suntem verificați, monitorizați, supravegheați în permanență că poate descoperă ceva cu ocazia supravegherii în masă.

De obicei, se folosesc de infracțiunile grave care creează emoție socială puternică: terorism, trafic de persoane, pornografie infantilă etc, care ne generează revoltă, repulsie, atunci când auzim de astfel de cazuri.

Sub pretextul combaterii, eliminării, reducerii unor astfel de infracțiuni se adoptă regulamente prin care diverși furnizori de bunuri și servicii urmează să colecteze date și informații și să le transmită, la cerere, diverselor autorități, să ne monitorizeze conversațiile, corespondența, indiferent de tipul de serviciu folosit (telefonie, chat, e-mail, rețele de comunicare virtuală etc.) că poate cumva detectează fapte care pot constitui astfel de infracțiuni și să informeze instituțiilor abilitate.

De exemplu, în mai 2022, Comisia Europeană a depus în Parlamentul European o Propunere de Regulament de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor, COM(2022) 209 final. Termenul folosit pentru acest regulament este: CSAR. Motivul invocat pentru inițierea acestei propuneri de regulament a fost acela de a detecta „prădătorii sexuali” și să fie protejați copiii împotriva abuzului sexual. Un scop nobil, aparent.

Însă, temei de drept nu prea au găsit în tratatele UE. Așa că au invocat ca temei juridic celebrul art. 144 din TFUE (apropierea legislațiilor pe piața internă), invocând că acest articol „constituie temeiul juridic adecvat pentru un regulament care vizează armonizarea cerințelor impuse furnizorilor de servicii online relevante pe piața unică digitală. După cum s-a menționat mai sus, au început să apară bariere în calea pieței unice digitale a serviciilor ca urmare a introducerii de către unele state membre a unor norme naționale divergente de prevenire și combatere a abuzului sexual online asupra copiilor.

Regulamentul propus urmărește să elimine aceste divergențe existente și previne apariția unor obstacole viitoare care ar rezulta din elaborarea în continuare a unor astfel de norme naționale. Având în vedere caracterul transfrontalier intrinsec al furnizării de servicii online, lipsa de acțiune a UE care lasă loc unui cadru de reglementare fragmentat la nivel național ar genera o povară pentru furnizorii care sunt nevoiți să respecte seturi divergente de norme naționale și ar crea condiții inegale pentru furnizorii din întreaga UE, precum și posibile lacune.”

Câteva probleme pe care le va genera acest Regulament CSAR, dacă va fi votat:

a) orice furnizor de servicii de găzduire sau furnizor de servicii de comunicații interpersonale poate să primească ordin de detectare referitor la diseminarea de materiale cunoscute care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau ordin de detectare privind ademenirea copiilor pentru o perioadă de 12 sau 24 luni, care poate fi reînnoită.

La primirea unui astfel de ordin de detectare, furnizorul este necesar să îl execute prin instalarea și utilizarea de tehnologii.

Cum „dezaxații” pot să folosească orice mijloc de comunicare, orice furnizor de servicii de găzduire sau de comunicații interpersonale poate să primească un astfel de ordin și să fie obligat să folosească tehnologii pentru monitorizarea tuturor utilizatorilor.

Va permite autorităților să monitorizeze conversațiile oricărei persoane. Scanarea mesajelor private ale oamenilor fără un motiv legitim este o practică intruzivă ce distruge siguranța și încrederea în comunicațiile noastre online. Această practică va afecta – în mod fundamental – criptarea end-to-end, o tehnologie ce permite tuturor, inclusiv jurnaliștilor, activiștilor, instituțiilor atât private cât și publice, și chiar și funcționarilor publici să comunice în siguranță.

Se introduc, astfel, măsuri de scanare a mesajelor private, făcând ca oricine să fie tratat ca suspect, compromițând criptarea end-to-end și deschizând porțile cenzurii și represiunii online.

b) recomandă utilizarea inteligenței artificiale (IA) pentru a detecta materiale conținând abuzuri împotriva minorilor (termenul folosit este „tehnologii de detectare”).

Dar IA, în mod inevitabil, semnalizează eronat de multe ori conținut complet legal. Astfel de conținut poate fi o poză de familie de la plajă, sau imaginea nepoțelului din cadă trimisă bunicii.

Am tot văzut în ultimii ani cum IA-ul Facebook blochează orice utilizator, că i se pare lui că din conținutul unei postări s-ar încălca „standardele comunității”, chiar dacă în postare sunt preluate informații de pe site-urile și paginile oficiale ale instituțiilor și autorităților publice (sau sunt puse linkuri la astfel de site-uri).

Chiar dacă nu ai greșit cu nimic, mai devreme sau mai târziu vei fi raportat autorităților. De exemplu, în Irlanda, poliția a păstrat în mod ilegal rapoarte despre oameni nevinovați, care au fost achitați de orice suspiciune potrivit căreia ar fi produs sau partajat conținut ilegal. Acesta ar putea fi viitorul peste tot.

Cu alte cuvinte, prin acest regulament CSAR se introduc măsuri de supraveghere în masă, sub pretextul identificării infracțiunilor de abuz sexual al minorilor, în loc să se concentreze pe abordări alternative, structurale pentru a ataca rădăcina reală a acestei oribile infracțiuni.

Această propunere de regulament se află, în prezent, în Comisiile care sunt responsabile pentru poziția Parlamentului European, IMCO și LIBE, care negociază CSAR.

Europarlamentarii români care joacă un role cheie în dosarul CSAR sunt:
Maria Grapini (maria.grapini@europarl.europa.eu)
Vlad-Marius Botoș (vlad-marius.botos@europarl.europa.eu).

Contactați-i și solicitați-le să se opună propunerii Comisiei Europene privind regulamentul despre abuzul sexual asupra copiilor (CSAR).

Propunerea de Regulament CSAR: https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/HTML/?uri=CELEX:52022PC0209&from=EN

Autor: Av. Elena Radu

Citiți și:
Av. Elena Radu: Cum se acoperă ilegalitățile puterii executive de până acum prin inițierea de proiecte de lege? + Identitatea digitală a elevului
Av. Elena Radu: Prin proiectul de lege cu abuzul și neglijența în serviciu, senatorii au „desființat” faptele obișnuite, iar pentru cele contravenționale au introdus amenzi exorbitante

 

yogaesoteric
18 iunie 2023