Iată remediile naturale minune cu care părintele Arsenie Boca vindeca boli grele

Eram cu Părintele Arsenie şi l-am întrebat: 
– Ce să facem Părinte, că acum este foarte rău.
Părintele zice: 
– Va veni şi mai rău. 
– Parcă toate sunt otrăvite. Nici nu ne mai vine să mâncăm.
– Mă, faceţi semnul sfintei cruci pe tot ce mâncaţi: apă, ceai, prăjitură, fructe, băutură, mâncare, pâine. De ar fi dat chiar şi cu otrava, sfânta cruce anulează tot ce este otrăvit. 

Maria Matronea, Sibiu

 
***

O femeie avea pietre la fiere şi a mers la părintele Arsenie. Era programată pentru operaţie însă părintele i-a spus „Mă, nu te du la nicio operaţie; tu fă ce-ţi spun eu. Când te duci acasă, să te duci să îţi cumperi şi să îţi faci ceai de limba cerbului cu coajă de portocală, dar neîndulcit. Bea aşa timp de câteva luni, 2-3 luni, bea aşa în loc de apă şi apoi du-te la control.” Ceaiul acesta zdrobeşte pietrele şi le transformă în nisip. O piatră localizată la fiere nu se poate elimina decât zdrobită şi cu acest ceai se zdrobeşte pe cale naturală. Să aplice toţi care au probleme cu fierea şi să vadă cum se vor simţi.

***

Părintele cunoştea medicina şi de multe ori ne spunea că transpirăm din cauză că nu ne funcţionează bine rinichii. Îi spuneam că îmi cade părul, iar el ne dădea remedii, că şi părul este necesar să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere. Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate. Altădată a venit un bolnav de plămâni şi părintele i-a zis să ia hrean plămadit cu miere de albine, spunându-i că „Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă”.

Cine-i îngust la minte, nu are leac nicăieri. Dacă împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii. Lasă fazele obişnuite ale bolii că-i cel mai bun leac al ei (al bolii). Ferirea de frig ajunge. Parcă toate lucrurile unui om seamănă cu stăpânul lor. 

O femeie din Făgăraş (dna Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii (cataractă), a mers la părintele, dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la dânsul. Părintele o întreabă: „Care-i baiu’ măi femeie?”, iar ea îi răspunde: „Păi părinte, am venit aşa, ca să vă văd”. Părintele o întreabă: „N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”. Bătrânica îi răspunse: „Vai părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie îi spune: „Mă, şi ce ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”. „Da, părinte”. „Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa de vie şi din seva pe care o aduni în sticluţă să iei câteva picături cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie.” După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu sevă de la viţa de vie, precum îi spusese părintele.

Odată părintele a spus: „Când îmi daţi «telefon» să stăruiţi, că vin «telefoane» din mai multe părţi şi nu ştiu de unde vine «telefonul»”. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis. Dacă te gândeai la părintele, părintele simţea că cineva îi cere ajutor. 

Ierod. Ieronim Coldea

***

Când eram copil, locuiam în Lisa, nu departe de Mănăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete). Numele de fată îl aveam Andreiaș. Aveam 13 ani când sora mea cea mare, Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la Bucureşti pentru operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit părintele Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa, vino-ncoace”. Când s-a apropiat, i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă sfinţită: „Cu ea să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut imediat. De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe noi, surorile. Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. 

Bălan Silvica – Făgăraş

***

O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire. Părintele Arsenie a făcut rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului. Părintele a întrebat-o: „Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu Tatăl, în Maica Domnului?”. Ea a răspuns: „Cred din toată inima”. La fel i-a întrebat şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred. Părintele i-a zis fetei: „Dacă crezi, scoală-te şi mergi!” Ea a răspuns că nu poate. Atunci părintele i-a zis iarăşi: „Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino la mine!”. Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată, şi a mers spre părintele Arsenie. Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers la un bal şi apoi la scurt timp fata a murit. 

Părintele Arsenie se izola de lume la izvorul din pădure. Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui, fiind izvor de mântuire creştinească. Vor fi vremuri grele, iar cei ce se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus Hristos şi vor avea putere în credinţă. Mulţi credincioşi vin la acest izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi duhurile necurate. 

Bârsan Elena – Sâmbătă de Sus

***

A venit în biserică un om şi l-a întrebat pe părintele dacă să mai mănânce fructe şi legume din grădină, că sunt radiaţii multe. Părintele a zis: „Măi, să pice din cer otrava pe pământ şi să mănânci; cine are credinţă, nu are nimic”. 

Burs Maria, Ucea de Sus

***

Îmi amintesc că la Râmnicu Vâlcea era un medic endocrinolog de excepţie, dr. Romulus Popescu. Era credincios (pe biroul lui se afla mereu Pravila de la Govora şi viaţa sfântului din ziua respectivă), iar ca medic, părea de neîntrecut. Cunoştea bolnavul după mers, după căutătura ochilor. Se uita la el şi spunea ceea ce se şi petrecea negreşit: „În doi ani, omul acesta vine la mine”. Îndrăgindu-l şi respectându-l în mod deosebit, ne-am gândit să punem la cale o întâlnire a medicului cu părintele – ceea ce s-a şi petrecut. L-am adus pe Romulus Popescu la Prislop, am bătut la uşa chiliei şi, părintele, stând cu spatele la uşă, a zis fără să privească spre noi: „Hai, doctore. De când te aştept!”. Nimeni nu ştie ce au discutat unul cu altul. O zi şi o noapte au stat zăvoraţi în chilie. Când a ieşit de la părintele, doctorul era ca de pe altă lume, transfigurat şi plin de lumină. Întrebându-l ce s-a petrecut, Romulus Popescu a spus doar atât: „Nu ştiu când a trecut noaptea”. Insistând, el a mai adăugat, ca un rezumat şi o concluzie: „Ce să vă spun, maicilor? Dacă cineva n-ar avea picioare şi ar împlini întocmai ce spune părintele, omului aceluia i-ar creşte picioarele la loc!”.

***

Schimbarea mea s-a petrecut cu viteza şi tăria unui fulger. Îmbrăcată subţire, cu pantofi decupaţi şi talpă de plută, mă plimbam ca un fotomodel printre oameni. La mormântul părintelui însă, ceva s-a năruit în mine. Am început să plâng fără contenire şi prin faţa ochilor îmi treceau toate păcatele pe care le săvârşisem. Nu ştiu cât timp am stat la mormânt, dar când am revenit în curtea bisericii, aveam un dor cumplit de mântuire, un dor sfâşietor să rămân acolo, să nu mă mai despart de părintele. Era peste puterile mele să mai plec. Prietenii care mă aşteptau la maşină nu au înţeles nimic. Credeau că am înnebunit, că trec printr-o criză de delir mistic. Într-o secundă am lăsat în urmă tot: o carieră strălucită, o casă superbă în cartierul Primăverii din Bucureşti, luxul şi toate deşertăciunile vârstei. Am câştigat infinit mai mult: ajutorul şi mângâierea Părintelui. 

Maica Maria – Mănăstirea Prislop

Sfaturi şi îndemnuri ale Părintele Arsenie Boca

– „Bolile încep de la suflet, de la minte, de la concepţia despre lume, de la dezechilibrul mintal.”

– „Paralizia loveşte de obicei pe cei nesătui de avere şi poate fi moştenită.”

– „De obicei pătimesc de cancer cei care nu postesc niciodată. Cancerul încă nu are leac şi apare fără alte explicaţii, decât ca o frână pedepsitoare a desfrânării stomacului. Se vede că prin el se pedepseşte lăcomia mâncărilor şi obârşia desfrânării.”

– „Bătrâneţea-i un cavou ajutător… Să nu cârtim la necazuri.”

– „Fumatul slăbeşte nu numai plămânii, ci şi mintea omului, încât credinţa nu o mai vezi atât de curat.”

– „Cei bolnavi să ţină regimul bolii în loc de post.”

Părintele Arsenie sfătuia ca atunci când avem o problemă să spunem de 9 ori rugăciunea „Tatăl Nostru”. El recomanda să spunem cât mai des această rugăciune („Tatăl nostru”) şi rugăciunea inimii – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieşte-mă pe mine … (numele)”.

Aceste două rugăciuni pot fi reţinute uşor şi pot fi spuse oricând, acasă, pe stradă, pe drum etc. Spunând aceste rugăciuni în gând sau cu voce tare, începi să le simţi, încep să îţi lipsească când din varii motive uiţi să le spui.

Citiți și:

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca

Cinci profeţii semnificative ale Părintelui Arsenie Boca despre România

yogaesoteric

28 iunie 2019

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More