Imbecilizarea speciei, trecerea la idiotizare

Dintre toate amenințările existențiale, lipsește una din toate agendele. Și totuși ea determină viitorul speciei noastre. Este vorba despre declinul global al coeficientului intelectual (IQ). De el depinde viitorul științei, culturii, capacității de a înțelege lumea.

Consensul asupra acestui declin este acum fără echivoc. Toate studiile psihometrice din lume arată o scădere a coeficientului intelectual începând cu anul 2000. Cu cât este mai mare nivelul național al IQ-ului, cu atât este mai mare căderea. Independent de studiile psihometrice, dovezile empirice arată și ele acest declin. Un adolescent de 14 ani înțelege în medie ce ar fi înțeles un copil de 10 ani născut înainte de 1975. Unul dintre simptomele acestei regresii este pierderea vocabularului, semnalată de numeroase studii începând cu 2017. Adevărata dramă relevată de această sărăcire este dificultatea de memorare pentru generația următoare.

Filmul Idiocracy (Mike Judge, 2007) constituie din acest punct de vedere o pildă profetică. Scenariul spune povestea unui cuplu cu un coeficient de inteligență remarcabil, de 130 de puncte de fiecare, care așteaptă să aibă copii până când își vor fi atins toate obiectivele profesionale și materiale. Niciodată nu este momentul potrivit. Până când, într-o zi, se hotărăsc în sfârșit să facă pasul cel mare. Dar apoi sunt nevoiți să se confrunte cu ceasul biologic al unuia și cu resemnarea libidoului celuilalt. Tehnica fertilității asistate vine prea târziu pentru ei. Între timp, cazurile sociale se reproduc exponențial și sfârșesc prin a conforma o combinație de defecte ereditare. Toți sunt incapabili să se ocupe de cele mai elementare probleme de supraviețuire a speciei, cum ar fi gestionarea colectării deșeurilor. În această societate idiotizată, obezitatea a devenit o normă, oamenii consumând numai băuturi zaharoase. Statul este incapabil să rezolve probleme simple, cum ar fi irigarea terenurilor sau gestionarea deșeurilor. Pornografia a devenit o cultură, iar localurile de sex rapid preiau locul fast-food-urilor. Elitele sunt alcătuite din contra-elite. Un pic ca în sistemul școlar actual, în care cei mai buni din clasă sunt considerați ratați. Deciziile politice sunt unele mai fatale și mai contraproductive decât altele.

Coincidențele cu realitatea noastră sunt tulburătoare, deși hiperfertilitatea săracilor este un clișeu al secolului XX. Scăderea fertilității în țările bogate afectează acum toate clasele sociale. La aceasta ar fi necesar să adăugăm că, de fapt, clasa socio-economică este doar parțial corelată cu nivelul socio-academic. Dar asocierea dintre sărăcie și fertilitate se bazează pe un izvor antropologic care și-a avut rațiunea ei de a fi. Într-o familie săracă și/sau tradițională, principala resursă este cea umană, ca sursă de muncă, putere și identitate. Acest aspect este încă valabil în multe țări emergente, chiar dacă scăderea fertilității este observată peste tot.

Unii specialiști apropiați de teoriile eugeniste descriu hiper-reproducerea între oamenii „săraci” ca fiind fertilitate disgenică. Cu toate acestea, existența unui marker al diferenței genotipice (inteligența moștenită) nu a fost demonstrată în mod definitiv. Pe de altă parte, inteligența fenotipică sau inteligența dobândită este măsurabilă. Și tocmai această inteligență a explodat odată cu îmbunătățirea notabilă a calității vieții de la revoluția industrială încoace.

Acest salt calitativ la sapiens se datorează efectului Flynn, numit astfel după economistul neozeelandez James Flynn. Este vorba de o creștere continuă a coeficientului intelectual datorită combinației dintre securitatea alimentară, accesul la educație și, în general, un climat favorabil dezvoltării cognitive. Intrarea în secolul XXI marchează o oprire în dezvoltarea inteligenței umane. În Danemarca, unde coeficientul de inteligență al recruților este înregistrat din 1959, s-a observat că între 1959 și 1989 acesta a crescut cu 3 puncte pe deceniu. Cu toate acestea, între 1989 și 1998, același coeficient de inteligență a marcat un prim regres, înjumătățindu-și practic evoluția la +1,6 puncte. Din 1998 încoace, scăderea este de -2,7 pe deceniu. Acest studiu și altele converg asupra faptului că efectul Flynn a eșuat. Societățile prospere au cedat în foarte scurt timp locul unei dinamici involutive.

Imbecilizarea ar fi multifactorială. Rolul perturbatorilor endocrinologici provoacă efecte neurologice. Este dovedit. Cantitatea masivă de metale grele din alimente, inclusiv din alimentele organice, și din aerul pe care îl respirăm ar provoca boli ale creierului. În societățile bogate există, de asemenea, matrici comportamentale consacrate, cum ar fi întârzierea intrării în viața adultă datorită dispariției riturilor de trecere și o serie întreagă de rețete psihologizante care constau în prelungirea timpului copilăriei. Pe scurt, o întreagă formă de educație orientată spre regresie, care produce o formă structurală de retard de maturitate și, prin urmare, intelectual.

Și apoi există și coincidența declinului inteligenței umane concomitent cu transferul abilităților sale către inteligența mașinii. Izolarea oamenilor în 2020 va marca dezvoltarea inteligenței artificiale. Ceea ce mai rămăsese din operațiile mentale aflate încă în sarcina oamenilor le-au fost luate. Spațializarea, una dintre cele câteva funcții fundamentale, a murit. GPS-ul „dezactivează părți ale creierului”, descrie un studiu al University College of London (UCL) publicat de Nature Communications la 21 martie 2017. Nicholas Carr, un expert în tehnologia informației, susține în cartea sa că enumeră „tot ceea ce face internetul creierului tău” (The Shallows: what the Internet is doing to our brains, Norton & Company Publishing, 2020). La aceasta se adaugă efectul hipnotic al instrumentelor care creează dependență, cum ar fi canalele de streaming, confuzia dintre ficțiune și realitate, reducerea capacității de concentrare la lectură etc. Ar fi foarte naiv să credem că toate acestea nu duc la cicatrici evolutive.

În fața unei asemenea agresiuni asupra creierului uman, școala ar fi necesar să fie o fortăreață. Dar este necesar să luăm în considerare și impunerea a doi ani de abandon sau semi-dezicere de școală din cauza izolării covid. S-ar fi putut spera ca elevii din țările emergente, mai puțin expuși la consumul de instrumente tehnologice, să reprezinte un rezervor de creiere nevătămate. Dar politica de sărăcire a trecut pe acolo. În februarie 2021, un raport al Băncii Mondiale a diagnosticat: „Criza covid exacerbează creșterea prețurilor la alimente pentru cele mai sărace populații din lume”. „De-a lungul ultimului an, covid-19 a dezarmat securitatea economică, sanitară și alimentară, împingând 150 de milioane de oameni în sărăcie extremă”, se arată în raport. Prin covid-19 să nu înțelegem însă virusul ca atare, ci măsurile iresponsabile cărora a servit drept pretext pentru implementare.

Cu o lună înainte, un raport al aceleiași organizații a calculat costul abandonului școlar ca pondere din PIB pentru țările sărace. Din cauza procesului de învățare și a creșterii abandonului școlar, această generație de elevi va pierde un miliard de euro în venituri, aproximativ 10% din PIB-ul global, iar țările vor rămâne în urma obiectivelor de reducere a sărăciei prin învățare fără nicio posibilitate de a recupera, ceea ce ar putea duce la o creștere a sărăciei cu 63%.

Learning Poverty este un instrument statistic dezvoltat de UNESCO pentru a măsura nivelul de analfabetism în țările cu venituri medii și mici. Iar veștile nu sunt bune. Carlos Felipe Jaramillo, vicepreședintele Băncii Mondiale pentru America Latină, a declarat pe 3 iunie că această criză a educației din America Latină este fără precedent: următoarea generație „va fi mai puțin productivă și va avea mai puține oportunități”. În medie, în America Latină, copiii au pierdut 1,8 ani de școlarizare, potrivit UNESCO. În unele țări, cum ar fi Panama, unde școala a fost închisă din martie 2020 până în 2022, mai mult de 20% dintre elevi au abandonat școala. Asta înseamnă sute de milioane de noi săraci, cu un efect epigenetic ca bonus.

Himerele ultimelor două decenii se caracterizează în primul rând prin negarea maleabilității evolutive a speciei umane, ca și a oricărei alte specii animale. De exemplu, se administrează în mod legal hormoni copiilor puberi sau aproape puberi pentru a normaliza o eventuală disforie de gen, într-un context în care efectele cauzate de perturbatorii endocrinologici fac obiectul unei literaturi științifice abundente. În același spirit, cufundați în ideea că identitatea este legată de percepția de sine, este imposibil să punem la îndoială rolul acestor perturbatori endocrinologici de care suntem inundați de zeci de ani, în fața sindromului în creștere al nediferențierii sexuale.

La toți acești factori se adaugă normalizarea consumului de canabis. Toate studiile privind tetrahidrocannabinolul (THC) au arătat că acesta provoacă leziuni ireversibile la nivelul creierului și favorizează anumite boli psihiatrice, inclusiv schizofrenia. Legalizarea sa și campania de legitimare socială care o însoțește sunt cu atât mai îngrijorătoare.

Această combinație de prostie și nebunie este marca idiocrației, cruzimii și răutății care nu suferă nicio sancțiune morală. Dimpotrivă. Acestea sunt încurajate. Un pic ca în acele filmulețe de amatori care circulă pe rețelele de comunicare virtuală în care niște adolescenți bat un coleg și, departe de a se rușina de gestul laș, îl postează pe rețelele de comunicare virtuală. Cultura de anulare, de umilire a gânditorilor divergenți, este de același ordin violent.

Civismul se mișcă într-un univers de semnificații foarte sărace, care se referă strict la funcția sa de excitare a plăcerii. De exemplu, în Liban, în 2019, înainte de a se impune măsuri de izolare, milioane de tineri au ieșit în stradă, protestând împotriva guvernului, deoarece statul dorea să impună o plată de 20 de cenți pentru utilizarea WhatsApp. În istoria corupției din Liban, niciodată nu au mai avut loc astfel de demonstrații.

Semnificative sunt și cuvintele folosite. În Spania, în 2019, premiul național al Ministerului Culturii și Sportului a fost acordat unei autoare, Cristina Morales, pentru cartea sa Lectura ușoară. În Occident, principalele ziare au optat pentru o redactare „ușoară” începând cu anii 1990. Nu există cuvinte „complicate”, nuanța este considerată pompoasă. Realitatea nu vine cu gri. Complexitatea lumii face loc unei narațiuni așezate. Propozițiile scurte sunt obligatorii. Este domnia demagogiei intelectuale.

Imbecilizarea constituie o amenințare la adresa democrației. Instalarea sofismului este deja observabilă în gestionarea crizelor, crize create de un personal politic de o calitate dezastruoasă. Până în 2050, coeficientul intelectual mediu la nivel mondial va fi de aproximativ 80. Nu va fi nevoie să așteptăm până în anul 2505, ca în filmul Idiocracy al lui Mike Judge, pentru a face din această ficțiune științifico-fantastică o realitate. Raportat la secolul al XX-lea, un IQ de 80 ar fi o formă ușoară de retard mintal. Un scenariu pe care nici Darwin și nici Alexis de Tocqueville nu l-ar fi putut prevedea.

Citiți și:
Despre inteligență si efectul Flynn
Inteligenţa (I)
Mesajul unui profesor, dezamăgit de studenții de azi: «Avem o țară plină de imbecili cu studii superioare…»

yogaesoteric
5 octombrie 2022