Iminenta schimbare din Parlamentul European, în 2014
de Mikael Kosk
sursa: http://www.presseurop.eu/
Viitoarele alegeri pentru Parlamentul European se vor desfășura altfel, va avea loc o nouă configurație a legislativului care să corespundă speranțelor îndreptățite ale opiniei publice. Iar printre primele aspirații cetățenești se numără realizarea unei adevărate dezbateri transnaționale.
Problema repartiției locurilor în noul Parlament European, care va fi ales în primăvara anului viitor, decurge atît dintr-o dispoziție a tratatului de la Lisabona – care prevede o reducere a numărului total de locuri de la 754 la 751 – cât și din aderarea Croației la UE în cursul acestui an. Celelalte state membre sunt așadar invitate să facă loc celor 11 deputați croați, iar singurul mijloc este de a se retrage câteva scaune. Această redistribuire este oare doar politică sau reiese dintr-un calcul pur matematic?
Aritmetica și echitatea sunt două lucruri diferite. În jargonul birocraților de la Bruxelles, echitatea se numește „proporționalitate degresivă”, care însemnă, cu alte cuvinte, că țările mici au, proporțional cu populația lor, mai multe mandate parlamentare decât țările mari.
Propunerea Comisiei pentru Afaceri Constituționale, asupra căreia Parlamentul European s-a pronunțat la mijlocul lunii martie a.c., reduce trei locuri Germaniei și câte un loc altor 12 țări, fără a se atinge de numărul de locuri al celorlalte 15 țări rămase. Faptul că Germania, care are o poziție dominantă în UE, își pierde astfel din influență în Parlament, poate sugera o alegere politică, dar adevărul este mult mai simplu: Tratatul de la Lisabona prevede că nicio țară nu poate avea mai mult de 96 de locuri, astfel că Germania – care are deja 99 – ar constitui o anomalie.
Niciuna dintre celelalte mari țări din UE – Franța, Marea Britanie, Italia, Spania sau Polonia – nu vor trebui să cedeze locuri în Parlament. Țările mai mici sunt cele care vor trebui să renunțe la un loc. O abatere la acest principiu – Finlanda, care se poate considera norocoasă: ea își păstreză cele 13 locuri.
O alegere crucială
Unii ar putea gândi că este lipsit de importanță să se numere cu atâta grijă numărul de locuri parlamentare atribuite statelor membre. Dar chestiunea este importantă, fiindcă Parlamentul este singurul organ al UE care este ales de popor, iar influența lui este în creștere, fapt pentru care alegerile din 2014 vor fi mai importante decât oricând.
Este adevărat că alegerile europene nu au entuziasmat niciodată cu adevărat cetățenii, în nicio țară și mai ales în rândul tinerilor, dintre care doar unul din cinci este interesat de cine le va reprezenta țara. Sondajele de opinie arată că majoritatea cetățenilor din cele 27 de state membre încă mai consideră că votul lor nu este luat în considerare la nivel european. Și dacă ei, cei din toate țările membre, cunosc foarte prost UE, totuși încă mai consideră că Parlamentul este instituția care reprezintă cel mai bine Uniunea – ceea ce în mod clar este legat de desfășurarea votului.
Ambiție și timiditate
Pentru prima dată, președintele Comisiei Europene va fi ales pe baza rezultatelor alegerilor. Ceea ce ar favoriza – ca și faptul că va fi posibil în viitor să se voteze pentru deputați înscriși pe liste europene comune – apariția unei dezbateri la scară europeană în privința viitoarei direcții a politicii Uniunii. Pentru moment, deși pot avea puncte de vedere diametral opuse, diferitele grupuri parlamentare nu au condus niciodată campanii electorale. Ori deputații voteză din ce în ce mai des în funcție de apartenența lor politică și nu de naționalitatea lor.
O propunere mai ambițioasă este de a alege toți comisarii dintre membrii Parlamentului European, pentru a le oferi o mai mare legimitate democratică. Relațiile dintre Comisie și Parlament totuși nu sunt compatibile cu cele întreținute de guvern și parlament într-un stat-națiune. O legătură directă ar face din Comisie un guvern european, aducând astfel mai aproape Uniunea de o structură federală. Dar, în momentul de față, voința politică în favoarea unei intensificări a federalismului este încă sfioasă.
Citiţi şi:
UE: Proiectul european este un eşec total
UE și Rusia bat palma pentru guvernul mondial
yogaesoteric
09 octombrie
2013