Importanţa mereu actuală a practicii yoga

de Nicolae Catrina

Ce-ţi doreşti de la viaţă?

Această întrebare atât de simplă şi de directă îi pune adesea într-o stare de indecizie, uneori chiar de încurcătură pe cei mai mulţi oameni contemporani, mai ales dacă această întrebare le este adresată pe neaşteptate.

De regulă ei nu oferă atunci răspunsuri foarte precise, mulţumindu-se să spună, de exemplu, „aş vrea să am succes, aş vrea să fiu fericit, aş vrea să obţin o anumită realizare pe plan profesional, aş vrea să scap definitiv de problemele cu care mă confrunt etc.”

Dar dincolo de această multitudine de „aş vrea aceasta” sau „aş vrea aceea”, există la fiecare dintre noi anumite aspiraţii profunde sau dorinţe superioare ale sufletului nostru pe care, însă, pentru a le conştientiza ca atare este necesar să dobândim o perspectivă mai vastă, o perspectivă de ansamblu asupra vieţii noastre. Dincolo de numeroasele obiective temporare pe care ni le-am dori să le îndeplinim în viaţă, există şi altceva, care deşi este constant prezent în sufletul nostru, nu îl conştientizăm decât uneori sau poate chiar foarte rar.

Avem, aşadar, fiecare dintre noi nevoie să identificăm, dincolo de multe dorinţe temporare pe care ale avem, aspiraţiile reale ale sufletului nostru sau, altfel spus, ceea ce ne dorim cu adevărat. Aceste aspiraţii profunde îşi fac uneori loc printre gândurile superficiale, printre dorinţele temporare, de suprafaţă, dorinţe care, de îndată ce obiectivul lor a fost atins, încetează şi apar altele.

La o privire atentă, lucidă, realizăm că, pentru fiecare dintre noi, această cunoaştere a ceea ce cu adevărat ne dorim sau aspirăm să obţinem în această viaţă este esenţială atunci când ştim cu adevărat ce vrem. Nu ne mai pierdem timpul, resursele, energia lăuntrică în activităţi inutile care nu ajută câtuşi de puţin sau poate chiar ne împiedică în realizarea acelor aspiraţii profunde, nu mai irosim ani şi ani din viaţa noastră în ocupaţii care nu ne împlinesc şi nu ne plac ori în relaţii de cuplu care nu sunt bazate pe iubire reciprocă, ori în profesii care ne înăbuşă complet creativitatea şi libertatea de expresie etc. În schimb ne vom focaliza şi vom acţiona prioritar în domeniile şi în direcţiile care cu adevărat contează pentru noi. Pe scurt, încetăm atunci să ne mai risipim în eforturi, activităţi sau în relaţii care nu ne sunt deloc binefăcătoare.

Este aşadar evident, este de la sine înţeles cât de clar structurată, cât de simplă şi de plină de succes ar fi viaţa noastră odată ce cunoaştem răspunsul real la această întrebare foarte importantă şi apoi acţionăm în consecinţă.

Pe de altă parte avem, de asemenea, nevoie de modalităţi de a acţiona cât mai eficient în direcţia respectivă, adică în direcţia realizării sau a împlinirii aspiraţiilor profunde, reale ale sufletului nostru.

Exact aceasta ne oferă orice cale spirituală autentică şi am putea spune prin excelenţă, datorită universalităţii ei, tradiţia multimilenară yoga. Ea ne ajută să ne clarificăm ţelurile şi idealurile la care aspirăm cu adevărat, oferindu-ne totodată un vast ansamblu de practici, de metode eficiente şi totodată multe dintre ele foarte accesibile, care ne vor susţine în permanenţă în această – metaforic vorbind – călătorie spirituală a descoperirii de sine.

În felul acesta, practica yoga corect realizată devine întocmai ca o coloană vertebrală a vieţii noastre de fiecare zi. Ea ne va da claritatea lăuntrică şi puterea lăuntrică necesară pentru a traversa cu succes eventualele momente dificile, sau aşa-numitele încercări ale vieţii, precum şi bucuria de a trăi, armonia inefabilă, starea de plenitudine lăuntrică, aspecte care vor deveni, în mod gradat, o veritabilă constantă a vieţii noastre.

Acest ansamblu de practici şi metode eficiente constituie, de asemenea, liantul care integrează într-un tot unitar şi armonios diferitele aspecte ale fiinţei noastre, trupul, emoţiile, gândirea, sentimentele. Totul este adus, în felul acesta, la o stare de coerenţă, este armonizat, purificat, iluminat. Aceasta este yoga.

Departe de a fi, deci, un concept filozofic rezervat anumitor culturi şi civilizaţii străvechi ori exotice, yoga este o modalitate, mereu actuală, având nenumărate şi adesea surprinzătoare aplicaţii benefice care ne ajută să ne reintegrăm complet viaţa, relaţiile, chiar totul.

Din punct de vedere etimologic, termenul sanscrit yoga desemnează un proces de uniune, de fuziune în care două elemente distincte, care anterior erau separate, sunt conectate, sunt unite. Însă nu oricum, ci într-o manieră care le permite să interacţioneze astfel încât ele să determine, să genereze apariţia unor efecte net superioare stării sau condiţiei iniţiale de dinaintea procesului de yoga.

Aşadar, acest termen, dacă este înţeles în profunzimea lui, se poate referi la orice interacţiune, la orice legătură sau la orice relaţie în care suntem angrenaţi. Altfel spus, starea de yoga poate să apară în anumite condiţii bine definite, ori de câte ori suntem uniţi – ca să spunem aşa – cu o anumită activitate. De exemplu, suntem absorbiţi complet într-o activitate creatoare. Fie că este vorba de o creativitate artistică, ori ştiinţifică etc. Sau atunci când suntem uniţi cu obiectul percepţiilor noastre, spre exemplu, în contemplarea unei frumuseţi care ne copleşeşte de încântare, de rafinament, de sublim. Ori atunci când suntem uniţi cu o energie extraordinar de intensă, împlinitoare, euforică, înălţătoare, cum ar fi fuziunea erotică plină de iubire şi de transfigurare, ori în nenumărate alte exemple în care elementul de bază este acela că suntem, într-un fel sau altul, uniţi cu ceva anume dar nu oricum, ci numai în direcţie în care, datorită uniunii respective, vor apărea în conştiinţa şi în fiinţa noastră experienţe, stări, realizări care vor fi net superioare stărilor, experienţelor şi realizărilor avute de noi înainte de această uniune.

Se poate spune, deci, că avem posibilitatea de a realiza starea de yoga de fiecare dată când există o asemenea uniune sau interconectare între conştiinţa noastră şi un anumit aspect, dacă uniunea respectivă aduce cu ea o certă transformare şi elevare a conştiinţei noastre. În absenţa acestei transformări şi elevări, sau am putea spune alchimizări lăuntrice, uniunea respectivă, relaţia respectivă nu înseamnă şi yoga.

Iată deci că yoga este cu mult mai vastă decât ne-am putea gândi la o abordare superficială. E cuprinde cu mult mai mult decât anumite posturi trupeşti, asana, sau procedee de ritmare a suflului respirator, pranayama, ori de meditaţie etc, yoga poate fi extinsă cu înţelepciune în aproape toate domeniile vieţii noastre.

Desigur, o întrebare firească şi foarte practică în legătură cu aceasta este cum să fructificăm posibilităţile de realizare a stării extatice de yoga, posibilităţi care există, după cum am arătat, în momentele în care conştiinţa noastră se uneşte spontan sau la voinţă cu diferite aspecte, activităţi, percepţii, intuiţii, înţelegeri, emoţii etc. Cum să aducem, ca să spunem aşa, starea de yoga în viaţa noastră cea de toate zilele şi astfel practica noastră yoga să nu mai fie limitată doar la intervalul în care realizăm unele posturi trupeşti etc. şi să îi descoperim valenţele şi puterile cu totul excepţionale, care totodată sunt mereu actuale. Cum să descoperim universalitatea practicii yoga autentice şi cum să facem din această practică, aşa cum am menţionat anterior, coloana vertebrală a călătoriei noastre spirituale către cunoaşterea autentică de sine.

Pentru aceasta, yoga ne învaţă în primul rând cum să fim cu adevărat prezenţi în fiecare experienţă pe care o traversăm, cum să trăim plenar, sau, altfel spus, cum să ne trăim cu adevărat viaţa şi să îi descoperim în felul acesta misterele, complexitatea, puterile înălţătoare pe care nici nu le bănuiam anterior şi aşa mai departe.

Cei mai mulţi dintre noi descoperim însă, atunci când abordăm procedeele yoga care ne ajută să trăim din ce în ce mai plenar, să fim cât mai prezenţi în experienţele noastre de viaţă, că a ne menţine conştiinţa în mod stabil şi total în ceea ce noi experimentăm nu este chiar atât de uşor de realizat.

Tradiţia yoga ne revelează cauza acestei dificultăţi pe care o întâmpinăm la început. Ea ne spune că există în conştiinţa noastră numeroase tipare şi mecanisme repetitive care produc mereu şi mereu nenumărate gânduri, dorinţe temeri, asocieri sau corelaţii, actualizarea unor amintiri etc, toate acestea fiind numite, în limba sanscrită, vritti-uri. Termenul vritti, de unde provine şi cuvântul românesc vortex, însemnând „mişcare ciclică” sau „vortex”, pentru că, într-adevăr, este vorba de diferite tipare, de diferite acţiuni repetitive, ciclice. Gânduri, tendinţe, dorinţe, anxietăţi etc, care apar recurent fiind doar nuanţate în mod specific de circumstanţele sau împrejurările particulare pe care le traversăm, însă dincolo de aceste nuanţări ele sunt de fapt perfect similare.

Toate aceste automatisme de gândire, de simţire, de acţiune ne fac prizonierii unei anumite perspective limitate sau ai unui anumit punct de vedere personal, mai mult sau mai puţin reducţionist. Iar ca o consecinţă a acestei perspective limitate şi reducţioniste asupra realităţii, ne confruntăm cu numeroase neînţelegeri, stări conflictuale, probleme de tot felul. Atunci evenimentele pe care le traversăm ne pot părea haotice sau chiar lipsite de sens.

Yoga ne vine în ajutor în toate aceste momente dificile. Ea ne explică mai întâi cum funcţionează acele mecanisme şi automatisme din gândirea, din simţirea şi din acţiunile noastre, oferindu-ne totodată diferite practici şi metode graţie cărora conştiinţa noastră devine din ce în ce mai stabilă, mai ancorată în prezent, în tot ceea ce trăim, şi mai transparentă, metaforic vorbind, faţă de realitate. Altfel spus, conştiinţa noastră nu mai distorsionează realitatea ca urmare a acelor filtre şi automatisme, vritti-uri în limba sanscrită, prin care anterior percepeam realitatea. În felul acesta vom începe să ne cunoaştem cu adevărat şi să îi cunoaştem şi pe ceilalţi cu adevărat, dincolo de proiecţiile noastre asupra lor.

Practicând în mod perseverent şi chiar cu entuziasm tehnicile yoga tradiţionale, vom realiza care este mai întâi locul nostru real în această etapă a evoluţiei noastre în această lume, cu alte cuvinte, care este nivelul nostru real de conştiinţă, de înţelegere, de energie lăuntrică, acest nivel real al stărilor noastre şi al posibilităţilor noastre actuale fiind adeseori foarte diferit de ceea ce noi ne imaginam anterior. Iar după această obiectivare lăuntrică, yoga ne va îndruma către estimarea realistă a paşilor pe care îi avem de făcut în vederea realizării aspiraţiilor noastre profunde şi apoi vom acţiona într-un mod extraordinar de eficient în direcţia respectivă.

A trăi cât mai plenar înseamnă, de fapt, a trăi cât mai conştient. Yoga ne învaţă, deci, cum să ne aprofundăm tot mai mult, cum să ne rafinăm tot mai mult capacitatea de conştientizare. Ne putem gândi la următoarea analogie. Este foarte dificil de urmărit un film, ne este foarte greu să ne focalizăm asupra detaliilor din imaginile acelui film dacă ecranul pe care se proiectează filmul respectiv se mişcă, dacă nu e stabil. În această analogie, ecranul pe care se proiectează toate experienţele noastre este conştiinţa noastră personală. Dacă această conştiinţă ne este agitată de acele vritti-uri sau mecanisme repetitive, automatice de gândire, simţire şi acţiune, capacitatea noastră de conştientizare a respectivelor experienţe va fi evident mult diminuată. Yoga ne oferă posibilităţi de stabilizare, de centrare a conştiinţei noastre.

Continuând analogia cu filmul proiectat pe ecran, atunci când prin anumite procedee yoga trupul nostru rămâne nemişcat un anumit interval de timp şi când agitaţia gândirii noastre încetează, cel puţin temporar, în aceste condiţii ecranul pe care sunt proiectate filmele noastre personale va fi stabilizat şi atunci putem, într-adevăr, să percepem cu o mult mai mare acuitate, sensibilitate, rafinament, profunzime, toate acele imagini diverse, sau metaforic vorbind, întregul peisaj al vieţii noastre lăuntrice. Este, prin urmare, de o importanţă majoră să punem în practică în mod perseverent procedeele yoga prin care agitaţia comună a conştiinţei noastre este stopată. Acest demers este, de altfel, unul dintre obiectivele principale ale practicii yoga.

Chiar definirea practicii yoga, aşa cum este oferită în tratatul de bază pentru întreaga tradiţie yoga a Indiei, Sutra-ele despre yoga (Yoga Sutra) ale marelui înţelept Patanjali, exprimă exact acest proces esenţial de stopare a agitaţiei comune a conştiinţei noastre.

„Practica yoga”, menţionează Patanjali, „înseamnă controlul deplin al agitaţiei conştiinţei”. În acest context, termenul sanscrit care desemnează conştiinţa personală este la rândul său foarte important. Acest termen – citta în limba sanscrită – nu se referă, aşa cum este în mod eronat sau foarte parţial tradus în lucrări contemporane, doar la gândire, la intelect şi la activităţile mentale. El include, de asemenea, toate fenomenele şi procesele psihologice, cum ar fi emoţiile noastre, sentimentele noastre, percepţiile, imaginaţia, amintirile, reflectările etc. Toate acestea, la nivelul comun sau obişnuit al vieţii umane, ideile, gândurile, amintirile, percepţiile etc, apar la un moment dat, se menţin o perioadă de timp, după care dispar fiind înlocuite de altele. Mereu şi mereu.

În concepţia occidentală şi chiar în limbajul nostru există o clară separare între gândire şi simţire. Ca şi cum ele ar apărea în regiuni complet diferite ale fiinţei noastre. Această separare nu există în cazul termenului sanscrit citta. De aceea, în multe traduceri occidentale yoga este greşit înţeleasă ca fiind o practică sau o activitate ce se referă doar la cunoaştere şi care ar oferi o cale rece sau seacă, lipsită de emoţii şi de sentimente, când ea, în realitate, include întreaga gamă a diversităţii experienţei umane.

Dacă ar fi aşa cum în mod complet greşit este înţeleasă yoga în unele medii occidentale, atunci un yoghin ar fi incapabil să iubească, sau să aibă emoţii şi sentimente, să aibă aspiraţii ori dorinţe superioare etc.

Evident că aşa ceva este un nonsens. De aici rezultă şi o altă consecinţă, a legăturii actuale dintre yoga şi viaţa noastră. Acele vritti-uri sau tipare de gândire, simţire şi acţiune care se află în interiorul conştiinţei noastre şi care ne agită, ca să spunem aşa, conştiinţa, nu sunt în realitate fundamental diferite de conştiinţă. Întocmai precum valurile şi curenţii de apă nu sunt în esenţă altceva decât oceanul. Valurile sunt mişcări la suprafaţa oceanului şi astfel, în mod clar vizibile; curenţii sunt mişcări care au loc în profunzimile apei oceanului şi ca atare sunt mult mai dificil de observat.

La fel, există mişcări ale conştiinţei noastre, sau vritti-uri, de care suntem pe deplin conştienţi, ele fiind mişcări de suprafaţă, întocmai ca valurile, pe când alte vritti-uri există undeva în profunzime, în straturile subconştientului sau ale inconştientului şi de aceea nu le sesizăm, nu suntem conştienţi de ele.

Toate aceste mişcări sau vritti-uri ale conştiinţei noastre, mişcări fie de suprafaţă, fie de adâncime, ne condiţionează conştiinţa. Mai mult decât atât, fiecare experienţă pe care o avem creează o anumită impregnare ce este păstrată apoi ca o amintire în anumite zone sau straturi ale conştiinţei noastre. Cu cât mai intensă este acea experienţă, cu atât mai amplă este urma acesteia în conştiinţă şi cu atât mai activă este în timp impregnarea respectivă. Astfel, treptat, aceste impregnări sau urme ale experienţelor noastre se tot acumulează şi ne programează conştiinţa personală din cauză că ele produc anumite tendinţe, opinii, prejudecăţi, parţialităţi în aprecierea şi în discriminarea faptelor sau evenimentelor, diferite tipare comportamentale etc. Astfel este creată personalitatea noastră, astfel este creat şi dezvoltat egoul nostru.

Ca urmare a acestor multiple dar specifice condiţionări ale conştiinţei personale, citta, fiecare dintre noi ne structurăm în timp propria noastră perspectivă asupra realităţii. De aceea un acelaşi eveniment, o aceiaşi fiinţă umană etc. pot fi percepute şi descrise într-un mod foarte diferit de o persoană sau alta. Atunci, însă, când conştiinţa noastră nu mai este agitată şi condiţionată de toate aceste mişcări, fie de suprafaţă, fie de adâncime – diferitele vritti-uri –, atunci putem percepe cu adevărat obiectele, fiinţele, evenimentele aşa cum ele există în realitate. Dobândim atunci o perspectivă obiectivă asupra realităţii. Conştiinţa noastră nu mai este deturnată, ca să spunem aşa, într-o direcţie sau alta, ori împiedicată să perceapă realitatea din cauza gălăgiei – simbolic vorbind – care este produsă de toate acele vritti-uri.

Viaţa umană comună este, aşadar, profund marcată de toate aceste condiţionări. Mai simplu spus, nu este o viaţă cu adevărat liberă. Chiar dacă nu suntem sclavii nimănui, suntem înrobiţi, metaforic vorbind, de propriile noastre condiţionări lăuntrice sau vritti-uri.

Yoga este, însă, o ştiinţă spirituală a libertăţii sau a eliberării conştiinţei de toate condiţionările sale. Iată de ce yoga poate să pătrundă oricât de adânc în toate dimensiunile sau faţetele vieţii noastre de fiecare zi, aducându-ne, mereu şi mereu, o libertate tot mai amplă, mai euforică, mai extatică.

Prin practica sistematică a procedeelor yoga, conştiinţa noastră, citta, va deveni tot mai liniştită sau neagitată, tot mai transparentă faţă de realitatea universală şi faţă de prezenţa misterioasă a lui Dumnezeu însuşi. În această direcţie, practica yoga include toate aspectele sau faţetele fiinţei noastre.

Spre exemplu, în cadrul posturilor trupeşti, asana-ele, este obţinută o stare de imobilitate perfectă a trupului în anumite poziţii sau atitudini trupeşti care generează stări specifice de rezonanţă ocultă cu energii benefice universale. Nemişcarea sau imobilitatea trupului antrenează atunci, în mod firesc, instaurarea unei similare nemişcări sau imobilităţi, altfel spus, stoparea agitaţiei acelor vritti-uri, şi vom obţine în felul acesta stări specific nuanţate în funcţie de rezonanţele oculte caracteristice fiecărei asana-e, stări sublime de libertate spirituală şi de expansiune euforică a conştiinţei noastre.

La fel, în cadrul procedeelor yoga ce au ca obiect dinamica respiratorie, procedeele de pranayama, există momente foarte importante, chiar privilegiate, de stopare completă a respiraţiei, momente care, de asemenea, vor induce şi la nivelul gândirii şi în întregul ansamblu al lui citta – conştiinţa noastră personală – starea de profundă şi euforică libertate spirituală şi expansiune.

Există, bineînţeles, numeroase alte efecte binefăcătoare, atât ale procedeelor de pranayama cât şi ale asana-elor; am menţionat aici doar aspectele care evidenţiază însăşi definirea practicii yoga, aşa cum a fost formulată respectiva definire în sutra-ele lui Patanjali.

În mod similar, în practica focalizării perfecte a conştiinţei, dharana, sau în practica meditaţiei, dhyana, apar momente în care gândirea obişnuită, mişcările cognitive obişnuite încetează complet. Aceste momente aduc şi ele o extraordinară şi sublimă stare de libertate lăuntrică. Ele aduc totodată decondiţionarea, eliberarea conştiinţei noastre de diferitele filtre, mecanisme repetitive, prejudecăţi, urmele trecutului, la modul general vorbind, şi ne aduc şi mai aproape de starea de libertate spirituală deplină şi beatifică, stare ce caracterizează uniunea identificatoare cu Dumnezeu însuşi.

Se poate spune, aşadar, că progresul nostru în practica yoga este marcat, este jalonat de astfel de momente de imobilitate, de linişte, de stabilitate pe care le obţinem prin practica tehnicilor yoga, având ca suport predominant fie trupul, fie respiraţia, fie gândirea, fie percepţiile etc. Aceste momente foarte importante pentru practica yoga mai sunt numite şi puncte de stabilitate, ele putând fi comparate cu nişte ancore care ne leagă în mod ferm conştiinţa de momentul prezent, care ne ajută foarte mult să trăim plenar, să conştientizăm pe deplin, fiecare experienţă pe care o avem. Aceste puncte de stabilitate, sau, am putea spune, momente de prezenţă intensificată ne oferă o calitate net superioară a vieţii. Ne ajută în orice împrejurare sau situaţie de viaţă să trăim cu adevărat, să fructificăm cu adevărat acea experienţă şi să pregătim în felul acesta, să punem bazele unor experienţe viitoare tot mai pline de lumină, de conştiinţă, de Dumnezeu.

Cei mai mulţi oameni contemporani, atunci când ei urmăresc să trăiască plenar clipa prezentă, spun că le este foarte dificil să facă aceasta şi adesea ei consideră că aceste practici sunt dificile, că yoga este prea dificilă pentru ei. În realitate însă, nu yoga este dificil de abordat, nu yoga cere de la noi, încă de la început, calităţi şi înzestrări excepţionale, yoga este accesibilă aproape oricui. Dificultatea provine din faptul că a trăi plenar este echivalent cu a trăi în momentul prezent. De altfel, nu putem trăi nici în trecut, nici în viitor. Ne putem gândi la trecut sau la viitor, putem specula şi face presupuneri în legătură cu ele, dar numai în prezent putem descoperi dimensiunile profunde, chiar universale şi dumnezeieşti ale vieţii noastre. Aici ne conduce practica yoga iar acele momente privilegiate de prezenţă sau puncte de stabilitate lăuntrică vor accelera extraordinar de mult progresul nostru spiritual.

Simplu spus, yoga ne învaţă cum să ne trăim cu adevărat viaţa şi nu să o conceptualizăm, adică să înlocuim experienţele propriu-zise cu gândurile, explicaţiile sau justificările noastre referitoare la ele. În felul acesta, practica yoga ne va dezvălui dimensiuni şi faţete din ce în ce mai sublime ale vieţii noastre, vom obţine o autentică şi profundă cunoaştere de sine, vom realiza şi ne vom împlini cele mai importante, cele mai autentice aspiraţii ale sufletului nostru şi vom descoperi totodată semnificaţia esenţială, ultimă a termenului yoga, care este uniunea completă, beatifică, indisolubilă, dincolo de orice separare şi diferenţiere cu Dumnezeu însuşi.

Practica yoga ne va deschide efectiv un nou spaţiu de experienţe în care ne vom simţi cu mult mai liberi, mai puternici, în care vom putea să facem alegeri înţelepte, fără a mai fi influenţaţi de aşa-numitele urme sau condiţionări ale trecutului, ori de diferitele compulsiuni şi automatisme pe care le aveam, restructurându-ne în felul acesta întreaga viaţă pe o temelie spirituală, stabilă, sigură, din ce în ce mai îndumnezeită. Vom fi, de asemenea, cu mult mai deschişi faţă de posibilităţile minunate pe care viaţa ni le oferă, pentru că nu mai suntem determinaţi de trecut, ori rigizi şi închistaţi în ceea ce priveşte potenţialităţile viitorului. Aceasta este o adevărată libertate. Vom trece de la o atitudine defensivă în care doar reacţionăm la diferite evenimente sau persoane, la o superioară deschidere faţă de momentul prezent.

Toate aceste aspecte şi nenumărate altele, cel puţin la fel de valoroase, ne aşteaptă să le descoperim printr-o adecvată practică yoga.

Pentru a ne conduce acolo, pentru a fi într-adevăr eficientă, practica noastră are nevoie de stabilitate. Aceeaşi stabilitate ce caracterizează momentele de prezenţă sau punctele de stabilitate la care ne-am referit anterior. Acele momente privilegiate în care suntem atinşi, ca să spunem aşa, de starea de yoga. La modul concret vorbind, această stabilitate a practicii noastre implică perseverenţă, care nu va fi însă nici rigidă, nici dogmatică, dar nici lipsită de forţă. Avem nevoie de constanţă în practică şi de o adecvată dedicare în această practică. Altfel, în absenţa acestei stabilităţi a practicii noastre putem obţine uneori, ocazional, anumite experienţe speciale, spirituale, dar ele vor fi efemere. Ele nu vor avea o bază stabilă în conştiinţa noastră.

De asemenea, pe lângă constanţă, perseverenţă, entuziasm, practica noastră yoga implică să avem şi să ne amplificăm detaşarea spirituală. Yoga ne invită să ne debarasăm de aşteptările egoiste, de nerăbdarea şi de agitaţia copilărească referitoare la rezultatele practicii noastre. În această direcţie, un forte bun criteriu de a ne evalua calitatea practicii, pe lângă evaluarea ei obiectivă ca durată, consecvenţă, corectitudine în realizarea diferitelor tehnici, este gradul nostru de libertate lăuntrică.

O practică yoga adecvat realizată ne va oferi, într-un timp destul de scurt, capacitatea de a alege conştient cum răspundem la situaţiile de viaţă pe care le traversăm, inclusiv la cele care nu sunt confortabile pentru noi. Vom constata astfel că am devenit capabili să ne desprindem de tiparele, dependenţele, dorinţele, compulsiunile care provin din experienţele noastre trecute şi care nu ne mai afectează nici deciziile şi nici calitatea de ansamblu a vieţii. Aceasta este o excepţional de valoroasă, de rapidă şi de eficientă modalitate de a avea o viaţă cu adevărat fericită, pe care să o trăim plenar. De aceea se poate spune, pe bună dreptate, că practica yoga are o valoare cu totul excepţională, importanţa ei fiind şi rămânând mereu aceiaşi, inclusiv sau, am putea spune, chiar cu atât mai mult în epoca noastră.

Conferință susținută în cadrul Congresului de Yoga și Terapii Alternative Orientale și Occidentale, a VII-a ediție, 2022

Citiți și:
Aforisme şi cugetări despre stările şi virtuţile dumnezeiești ce se trezesc prin practica yoga
Atingeţi Suprema Fericire prin practica YOGA
YOGA: o cale către Infinit

 

yogaesoteric
12 septembrie 2025

 

Also available in: English