În pomul fără roade nimeni nu dă cu pietre

 Aforisme despre critică

 
1. «Întregul MACROCOSMOS este întotdeauna pentru fiecare dintre noi întocmai ca o gigantică şi misterioasă oglindă. Modul în care noi reflectăm la un moment dat lumea arată cu exactitate starea preponderentă în care ne aflăm atunci. Nu trebuie să uităm niciodată că, dacă POMUL SE CUNOAŞTE DUPĂ ROADE, IAR OMUL SE CUNOAŞTE DUPĂ FAPTE, LA RÂNDUL SĂU YOGHINUL SE CUNOAŞTE DUPĂ STĂRILE PREDOMINANTE BUNE SAU RELE CARE APAR ÎN UNIVERSUL SAU LĂUNTRIC.»

2. «Cel care este înţelept primeşte cu o detaşare olimpiană criticile tuturor şi îşi rezervă hotărârea fermă de a acţiona aşa cum se cuvine. Fiind plin de umilinţă şi iubire faţă de DUMNEZEU, şi urmărind să-I facă voia cel înţelept îi cere lui DUMNEZEU TATĂL şi îi  propune, iar DUMNEZEU se manifestă prin el şi dispune, făcându-şi astfel cunoscută voia Sa.»

 3. «Idioţii nu sunt niciodată expuşi veninului destructiv al criticilor neghioabe, dar o fiinţă umană înţeleaptă şi care are anumite merite este aproape în permanenţă hărţuită şi atacată de aceşti «ţânţari» jalnici care sunt cel mai adesea posedaţi şi îndârjiţi de diavoli ca să facă numai rău.»

4. «Este ceva aproape obişnuit în această lume ca oamenii inferiori şi răi să critice şi să-şi bată joc mai ales de ceea ce nu înţeleg. Astfel de fiinţe umane care sunt pline de răutate împroaşcă imediat cu noroiul din ele, sau mârâie cu îndârjire la tot ce este spiritual, frumos, adevărat şi bun, care cel mai adesea lor le este nesuferit.»

5. «Cel mai adesea, criticile mai mult sau mai puţin întemeiate se dezlănţuie întocmai precum se dezlănţuie trăznetele şi fulgerele în timpul furtunii şi lovesc mai ales creaţiile spirituale măreţe şi operele geniale cele mai înalte. Să nu uităm că în pomul fără roade nimeni nu dă cu pietre.»

6. «Criticile neghioabe ale muritorilor însoţesc de mii de ani chiar şi acţiunile misterioase sau manifestările uluitoare ale lui DUMNEZEU Tatăl care sunt evidente pentru cei înţelepti. Aici pe pamânt, nimeni – fără excepţie – nu poate să placă la toată lumea în acelaşi timp. Nici măcar DUMNEZEU nu întruneşte unanimitatea absolută în această lume. Dincolo de toate criticile, adevărul obişnuieşte să biruie întotdeauna, indiferent dacă noi vrem sau nu aceasta. Timpul, care până la urmă supune aproape totul în manifestare, face să crească în mod inevitabil valoarea operelor spirituale, frumoase, bune şi adevărate pentru că ele sunt într-un anume fel tangente cu ETERNITATEA.»

7. «Critica, atunci când nu este îndreptăţită, este adeseori un fruct veninos al răutăţii, al invidiei sau efectul unei ridicole păreri exagerate referitoare la presupusele sale capacităţi, care în realitate nu există la acela care critică.»

8. «Este chiar foarte uşor să critici; dar este foarte greu să eviţi tu însuţi greşelile despre care crezi în mod prostesc că ai dreptul să le critici la alţii.»

9. «Nu treziţi în voi mania de a critica. Nu-i criticaţi pe ceilalţi. Dacă vei începe să judeci o altă persoană, te vei expune, în felul acesta, să fii tu însuţi judecat. Dacă trezeşti în tine anumite tendinţe către criticism te vei expune astfel ca şi ceilalţi să te critice şi să te judece, exact aşa cum faci tu cu ei. Nu uitaţi  că exact ceea ce veţi semăna, aceea o să culegeţi. Cine seamană critică trebuie să ştie cu anticipaţie că multe critici va culege.»
 
yogaesoteric