Înfiorătorul studiu intitulat «Brain in a bucket» generează dezbateri de etică medicală

Cercetătorii de la Yale menţin în viaţă creiere aflate în afara corpului provenind de la nişte porci – şi acesta este doar unul dintr-o serie de noi studii ştiinţifice foarte provocatoare asupra creierului.
  

La sfârşitul lunii aprilie 2018, Nenand Sestan, neurocercetător la Universitatea Yale a examinat implicaţiile etice ale experimentelor care folosesc ţesut cerebral într-un eseu apărut în Revista Nature. Apoi, la începutul lunii mai 2018, chiar cercetarea sa asupra creierului a fost luată în vizor în toate tabloidele, sub titluri teribile de genul: „Experimentul de la Yale care învie creierele moarte promite un iad viu pentru omenire”.

De fapt, cercetarea lui Sestan s-a efectuat pe creiere de porc, nu de fiinţă umană ,şi niciun creier nu a fost propriu-zis readus la viaţă. A învia un creier mort rămâne de domeniul SF. Dar ceea ce Sestan a realizat împreună cu echipa lui, a dus ştiinţa în zone noi, neinvestigate, iar implicaţiile pe termen lung ale experimentului nu pot fi încă bănuite.

Cercetările asupra creierului avansează atât de rapid încât eticienilor nu le este uşor să ţină pasul cu ele.

Cercetătorii de la Yale au colectat creierele de la 200 de porci de la abatorul local şi s-au grăbit cu ele înapoi la laborator, unde organele au fost menţinute medical active (nu conştiente, bineînţeles) printr-un sistem de pompe, încălzitoare şi fluide transportoare de oxigen. Sistemul este cunoscut oficial sub numele de BrainEx şi neoficial sub numele de „Brain in a bucket” („creier într-o găleată”).

Sestan a refuzat să vorbească cu reporterii revistei MACH despre experiment dorind să publice întâi rezultatele în reviste ştiinţifice. Majoritatea informaţiilor pe care le avem despre experimentul său provin din buletine informative despre un workshop al Institutului Naţional de Sănătate care a avut loc în Bethesda, Maryland. 

Cercetările lui Sestan, pe care le-a descris în cadrul workshopului, au fost amplu analizate de participanți. Anna Devor, care conduce un laborator de imagistică a creierului la Universitatea California din San Diego, este entuziasmată deoarece cercetările lui Sestan ar putea fi importante pentru cercetarea în domeniul tratamentului atacurilor cerebrale şi al infarctului miocardic. 

„Există o rată mică de supravieţuire în urma stopurilor cardiace, care se datorează în parte faptului că se cunoaşte atât de puţin despre ceea ce este mai bine pentru creier după o stopare temporară a fluxului sanguin”, afirmă ea, adăugând că decapitarea din abator este o analogie ciudată, dar utilă cu ceea ce se petrece atunci când inima încetează să bată.

BrainEx ne dovedeşte că este posibil să menţină creierul în viaţă deopotrivă pentru cercetare cât şi, potenţial, pentru terapie medicală umană.

„Acest rezultat arată de asemenea zona gri din jurul ideii de moarte cerebrală”, afirmă Devor şi este posibil să poată fi folosită la un moment dat pentru aducerea pacienţilor înapoi din această stare. „Există speranţa că vom putea aduce înapoi oamenii aflaţi în comă la o stare în care creierul este activ”, continuă ea.

Imediat după răspândirea veştilor despre BrainEx, un grup condus de Fred Gage de la institutul Salk pentru studii Biologice din La Jolta, California, a anunţat că ei au realizat un alt studiu, de inginerie genetică neurală. În timp ce Sestan caută moduri de a ţine creierul în viaţă, echipa lui Gage creşte creiere noi folosind celule umane.

Echipa de la Salk a introdus fragmente de ţesut cerebral uman în interiorul creierului şoarecilor de laborator şi a obţinut aceste „organoide” pentru diversificarea şi dezvoltarea unei reţele de conexiuni. Anterior, „organoidele” cu structură de creier au fost crescute în tuburi test sau pe medii de cultură de laborator care au limitat sever dezvoltarea lor. 

Implantarea fragmentelor de creier uman într-o gazdă animală ridică miza ştiinţifică şi etică.

Gage afirmă că „organoidele” lui ne aduc cu un pas mai aproape de înţelegerea şi crearea unor noi terapii pentru bolile neurologice şi psihiatrice, dar este de acord că este necesar să ţină cont de problemele etice care decurg şi să justifice foarte bine necesitatea şi valoarea acestor experimente.

Autorul eseului din revista Nature a respins ideea că „organoidele” nervoase umane ar putea deveni entități conştiente – cel puţin nu în viitorul apropiat.
Dar se pune întrebarea dacă în acest caz este etic să se creeze hibrizi om-animal pentru a-i folosi în cercetare, sau dacă este etic să prelevezi ţesut nervos în acest scop. Care este identitatea acelui animal care conţine o bucăţică din creierul uman în trupul său? Care este statutul său legal?

Însă Svante Paabo, de la Institutul de Antropologie Evolutivă Max Planck din Leipzig, a adăugat o stranie turnură cercetărilor în domeniile organismelor genetice, inserând gene recuperate de la rămăşiţele unui om de Neanderthal în celulele stem umane. Scopul său a fost să crească „organoide” de creier „neanderthalizate” şi să studieze cum se comportă neuronii acestora.

Acest amestec de celule neanderthaliene-umane nu ar fi un creier adevărat, care să gândească, dar ar reprezenta primele fragmente viabile de creier asemănător celui al omului de Neanderthal de pe această planetă din ultimii 25.000 ani.

Bioeticianul veteran Henry Greely, director al Centrului pentru Legi şi Bioştiinţă, a remarcat că „acest înspăimântător gen de muncă pe oameni nu a mai fost făcut de ani de zile, dacă nu chiar niciodată”.

Chiar şi cercetările care implică un creier animal ridică probleme etice, însă peisajul moral se transformă rapid către o pantă alunecoasă atunci când creierul uman este adăugat în ecuație. „Deşi am putea învăţa multe de la creierul de purcel, cele mai valoroase informaţii ar veni de la creierul uman păstrat în acest fel”, spune Greely. „Noi nu ştim dacă acest lucru poate fi făcut şi, daca ar putea fi făcut, dacă ar trebui totuşi făcut.” 

Sestan a păstrat creierele sale de purcei doar pentru o zi şi jumătate. Dar a afirmat că acestea ar fi putut fi ţinute în acel mod un timp indefinit – şi chiar ar putea fi refăcută acea activitate electrică ce dă viaţă minţii animalului.

Dacă aceste tehnici ar fi aplicate oamenilor, ar putea însemna că un creier inactiv, aparent mort ar putea fi readus la viaţă. „Aceasta înseamnă învierea unei fiinţe umane”, spune Sestan în Revista MIT Technology.

Nimeni nu ştie dacă asemenea grozăvii sunt posibile, dar par mai apropiate de realitate decât erau cu puțin timp în urmă. De aceea cercetătorii poartă discuţii atât de aprinse.

„Etica depinde de ştiinţă”, spune Greely „şi noi suntem în stadiile incipiente în care ne imaginăm ce va putea şi ce nu va putea ştiinţa să facă.”

Pentru a stopa aceste experimente sinistre care deschid o adevărată cutie a Pandorei, este necesar ca omenirea să reflecteze la două aspecte esențiale: 
– un argument religios: Am primit o viaţă odată cu sufletul. Este un dar care ne-a fost dat.
– un argument filosofic: Viaţa umană nu are preţ.



Citiți și:

Transumanismul, minciuna nemuririi. Un miliardar american vrea să-şi stocheze creierul pe calculator. Operaţia va fi însă o sinucidere asistată

Experții UNESCO cer un moratoriu asupra editării ADN-ului uman și a eredității



yogaesoteric

19 mai 2019

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More