Inițiere în proiecte secrete – Interviu cu Emery Smith (I)

 

Un episod din seria Dezvăluiri Cosmice, avându-i ca gazdă pe David Wilcock și invitat pe Emery Smith, a adus în discuție ce este nevoie pentru a fi acceptat în programele secrete unde se lucrează cu extratereștri și tehnologie avansată.

Emery a oferit detalii despre începuturile carierei sale militare, când a beneficiat de oportunitatea de a efectua pregătire suplimentară și și-a asumat anumite responsabilități care i-au permis să ajungă să lucreze în baze subterane. În plus, a oferit informații despre pregătirea sa complexă în tehnici și tehnologie medicală care în cea mai mare parte nu sunt încă disponibile pentru sectorul civil.

David Wilcock:
Din moment ce informația din aceste programe secrete este extrem de compartimentată și greu de obținut, cum se poate obţine, de fapt, accesul la un nivel de cunoaştere în interiorul lumii secrete? Ce este necesar pentru ca să obții o autorizație de securitate și cum înaintezi prin aceste etape diverse și grade ierarhice pentru a ajunge la informaţiile de top?

Și aș dori să încep cu o întrebare venită de la cei care ne ascultă: cum te-ai pregătit tu să devii un tehnician? Care a fost pregătirea ta și cum ai dobândit-o? Ai putea să ne oferi mai multe detalii legate de acest aspect?

Emery Smith: Sigur. Nu este nimic secret sau diferit față de orice altă persoană care intră în armată, care alege un domeniu în care vrea să activeze, iar eu am ales tehnologia chirurgicală. De acolo se obţin calificări diferite şi poți să-ți continui și să-ți completezi educația în cadrul Comunităţii Colegiilor Forțelor Aeriene, în cadrul programelor lor de tehnicieni cum ar fi antrenamentul de bază care urmează programelor, din care eu am făcut doar câteva săptămâni datorită antrenamentului meu militar anterior din timpul adolescenței.

Am fost trimis imediat la Baza Forțelor Aeriene (BFA) Sheppard din Wichita Falls, Texas, iar de acolo am trecut printr-o pregătire extinsă în practicile chirurgicale și de asemenea prin prima asistență chirurgicală; de acolo ești transferat în altă zonă, cum ar fi… eu am fost mutat la un spital transportabil aerian la Baza Forțelor Aeriene England din Louisiana, iar acesta este unul dintre acele locuri în care există câteva C-130 în care puteam încărca un spital întreg de campanie și unde eram gata de plecare în 24 de ore, oriunde în lume.

Deci acesta a fost antrenamentul meu în ceea ce priveşte baza tehnologiei chirurgicale și astfel am învățat foarte mult și m-am pregătit cu mulți medici grozavi. Iar de acolo am mers la Baza Forțelor Aeriene (BFA) Kirtland, în ABQ, New Mexico, și m-am pregătit în sistemul spitalicesc de acolo. Dar oricum, ca să ştiţi, în această ramură eşti mereu în pregătire. Există mereu noi descoperiri care apar, mereu noi tehnici care sunt puse la punct și un bun exemplu în acest sens este resuscitarea cardio-respiratorie (CPR). Anul trecut și anul anterior CPR a continuat să fie modificată, fie printr-un număr diferit de respirații sau un număr diferit de apăsări ale pieptului.

Prin urmare, era necesar să fi alocat și să fi obținut CME-urile (punctele de formare medicală continuă), acreditări de la doctori și asistente, de la tot personalul medical, deoarece este un program de educație continuă, care este în desfășurare permanent. Așa că pentru mine a fost grozav, deoarece aveam multă energie și doream să învăț tot mai mult, iar Forțele Aeriene, prin acest antrenament, îmi hrăneau acest aspect.

D.W.:
Deci, pe lângă această pregătire foarte intensă, ai primit de asemenea cunoștinţe care nu sunt oferite oamenilor care merg la universitate?

E.S.: Da, aşa este. Ceea ce am învățat prin intermediul acestor stagii – fiind încadrat cum eram, și prin armată în sine, căci desfășuram atât o activitate civilă cât și una militară în același timp, în timpul serviciului activ – prin tipul de educație și pregătire specifică, nu erau disponibil și publicului general. Și asta datorită diferitelor tipuri de programe compartimentate în care am lucrat.

Era necesar să primești o pregătire suplimentară, să urmezi diferite cursuri, care includeau fizica electromagnetismului și alte științe și chiar medicină, iar acestea erau la un nivel de cunoştinţe care nu sunt disponibile publicului. Și am remarcat că de obicei, cam după 5-10 ani, unele dintre aceste informaţii/date erau făcute publice, spre exemplu bisturiele armonice pe care ei le foloseau la începutul anilor ʼ80 și care nu au ieșit pe piaţă decât pe la începutul anilor ʼ90, iar apoi au devenit cunoscute în masă.

D.W.:
Într-un episod anterior, ai menționat că ai avut un fel program în facultate care te-a îndreptat spre armată?

E.S.: Sigur, da.

D.W.:
Deci, ai putea menționa pentru noi ce vârstă aveai când ai intrat în armată și cât de mult a durat până ai început să fii invitat în proiecte secrete?

E.S.: Prima organizație în care m-am înrolat a fost Patrula Aeriană Civilă, la vârsta de 13 ani, care este o entitate auxiliară a Forțelor Aeriene, este prezentă în multe comunități, nu este un secret, iar în timpul cât am fost în cadrul Patrulei Aeriene Civile am făcut de asemenea ROTC-ul armatei, ceea ce de asemenea este ceva normal, fiind prezentă în majoritatea liceelor. Eu am avut o mare afinitate pentru armată, şi aceasta s-a putut observa şi prin faptul că în timpul celor 4 ani în cadrul Patrulei am participat într-o mulțime de tabere, unele între 2 săptămâni și o lună ca durată, am fost în câteva misiuni de supraviețuire ale Patrulei Aeriene Civile, care puteau să dureze până la o săptămână, în zone foarte dezolante ale lumii; ei te învățau diferite aspecte elementare, cum ar fi Primul Ajutor și acţiuni de Căutare și Salvare. Căutarea și Salvarea este cel mai important aspect: spre exemplu – cum să folosești un dispozitiv EL (Dispozitiv de Localizare de Urgență) care este plasat în orice aeronavă în zona cozii și, de asemenea, în fiecare barcă.

D.W.:
În ce moment ai început să întâlnești informații ce erau suficient de clasificate, care ar fi dat pe spate oamenii dacă nu ar fi auzit despre ele înainte?

E.S.: Probabil în anul al doilea de studenție. Știți, noi dăm cu toții aceste teste numite ASVAB, care-ți oferă o încadrare, ca și muncă, în armată. Dar eu am primit teste ASVAB suplimentare în care a fost nevoie să merg la Baza Forțelor Aeriene MacDill și să fiu testat în fiecare week-end. Comandantul meu militar din ROTC spunea că acestea sunt doar niște chestii suplimentare pe care ei le cer pentru anumiți oameni, iar eu de fapt credeam că nu am făcut bine la testele ASVAB. Dar nu era cazul, căci mai târziu am aflat că acestea erau teste cu care-i evaluează suplimentar pe copii, pentru a le măsura conștiința și starea globală.

D.W.:
Deci la ce conduceau aceste teste, dacă aveai rezultate bune? Ai ajuns la o informare? Cineva ți-a oferit un teanc de documente?

E.S.: Nimic nu era cu adevărat … ciudat. Până când am ajuns la BFA England, prima mea însărcinare la datorie, și la Alexandria, Louisiana, direct lângă Armata Fort Polk, iar apoi a fost foarte interesant, căci am fost desemnat să merg la BFA Kirtland, așa din senin, și toți ceilalți colegi și aviatori au mers altundeva. Atunci a fost momentul când lucrurile au început să pornească, când am mers la Kirtland. Și am avut un sentiment foarte grozav legat de asta, despre această mișcare. Deci eram entuziasmat să ies din mlaștină şi să merg la munte, la o atmosferă mai rarefiată, și prima mea…

D.W.:
Cineva ți-a aruncat vreo privire atotștiutoare sau ți-a făcut cu ochiul sau te-a mângâiat pe umăr? Ceva de genul acesta…

E.S.: Da, ei m-au tratat la BFA Kirtland mult mai bine decât la BFA England. Iar eu am știut că se petrecea ceva, deoarece atunci când am mers acolo, am fost făcut imediat responsabil, direct sau indirect, peste 20-30 de tehnicieni și specialiști în chirurgie, deoarece deja aveam foarte multă experiență. Iar următorul pas a fost să mă abordeze și să zică … unul dintre comandanți m-a abordat și mi-a spus: „Hei, noi avem niște programe suplimentare la care poți lucra dacă vrei, niște pregătiri suplimentare și educație suplimentară dacă-ți place și chiar ți-am permite să pleci de la muncă mai devreme ca să participi la acesteaˮ. Așa că am făcut asta.

Iar unele dintre aceste programe au fost doar niște pregătiri legate de traume fizice, antrenament pentru evacuarea aerului, medicina zborului, chestiuni de acest gen. Și astfel am știut imediat că asta va fi o mare oportunitate pentru mine nu pentru ca să obțin mai multe trese, ci ca să fiu promovat mai repede și să fac parte din alte programe compartimentate. Și atunci a fost momentul când au venit la mine și, după o pregătire suplimentară, m-au întrebat: „ți-ar place să ai o slujbă suplimentară pentru această nouă ramură a armatei care are de a face cu recoltarea de organe?ˮ

Iar eu am fost mai mult decât fericit să semnez acea hârtie, deoarece doream să fiu, bineînțeles, mai sigur financiar, întrucât nu ești plătit cu nimic în armată, după cum știi. Și mi-a fost ușor, cu energia multă pe care o am, să încep o slujbă la 6 seara și să lucrez până la 1 dimineața și apoi să mă trezesc la 4 dimineața și să fiu la muncă la 5 a.m. și să fac asta din nou și din nou. Eram într-o formă grozavă pe atunci, deoarece lucram cu mine 2 ore pe zi, iar antrenamentul în sine era uimitor. Iar aceste noi obligații implicau foarte multe călătorii, fiind nevoie să merg la diferite alte BFA cum ar fi Holloman, White Sands Missile Range și alte locații despre care nu voi vorbi, iar asta mi-a deschis, cred, calea să pătrund în acest program compartimentat. Și atunci a fost momentul când am realizat că nu voi face recoltare de organe de la soldați.

D.W.:
Ne-ai descris în episoadele anterioare că în primele 9 luni ale perioadei în care ai făcut aceste autopsii, lucrai cu niște țesuturi plicticoase pătrate și dreptunghiulare.

E.S.: Corect.

D.W.:
Ți-a oferit vreodată cineva vreo informație? Deoarece o mulțime de informatori cu care am vorbit (permite-mi să spun doar contextul) relatează că la un anumit moment li s-au oferit filme ciudate, sau li s-au dezvăluit anumite informații, sau li s-a dat un teanc imens de hârtii de citit. Iar aceasta este ceva comun în multe dintre aceste povești, așa că mă întreb: dacă tu primeai aceste pătrățele de țesut, ți s-a oferit vreun fel de informare înainte de aceasta și care te-a făcut să anticipezi că asta ar putea fi ceva ciudat?

E.S.: Nu a fost nimic deosebit decât după vreo 6-9 luni petrecute în program, când am început să primesc lecții speciale, să spunem și instrucțiuni, pentru a putea lucra într-o sală de operații diferită, sau într-o zonă diferită, o aripă diferită, iar pentru aceasta era necesar să trec prin această pregătire, prin cursuri de instruire, care ar fi acoperit anumite subiecte. Iar cuvintele pe care l-am auzit atunci au fost „țesuturi de origine non-pământeanăˮ.

D.W.:
Ei au folosit acest termen?

E.S.: Da, au făcut-o…

D.W.:
Chiar?

E.S.: Așa am știut mai târziu ce se petrecea cu adevărat aici. Fie că era adevărat sau nu, țesuturile cu care lucram erau categoric diferite de orice tip de țesut corporal sau fluid uman, de departe…

D.W.:
Acestea erau informări fără a avea posibilitatea să pui întrebări, sau puteai să interacționezi cu cineva care-ți prezenta respectivele aspecte?

E.S.: Odată la fiecare două săptămâni primeai o informare de la un om de știință de frunte sau de la un comandant, dar cele mai multe instrucțiuni se refereau la obținerea de actualizări, să mergi altundeva și să faci diverse cursuri prin ei, care erau niște cursuri foarte scurte, cu durata undeva între 2-3 ore, despre aspecte pe care le-ai putea întâlni sau asupra cărora să lucrezi, indicând categoric în direcția geneticii, ADN-ului și țesuturilor ET.

D.W.:
Ei bine, știu de când am fost în liceu și profesorul de fizică al unui bun prieten de-al meu, care era șeful catedrei, îi spunea că NASA știa că noi nu suntem singuri în univers, că prăbușirea de la Roswell este reală și că aceste aspecte erau ceva cunoscut în toate ierarhiile înalte unde el a lucrat în anii ʼ70. Atunci când am aflat aceasta mi-au apărut mii de întrebări. Am citit 300 de cărți în ultimii 3 ani de liceu, deci cam 100 de cărți/an, două cărți/săptămână, toate pe acest subiect, şi îmi imaginez, dacă eram în locul tău, focul curiozității care s-ar fi aprins în mine, dorința de a interoga pur și simplu… „Ce vrei să spui prin țesuturi de origine ne-pământeană? De unde sunt? Cu ce fel de navă au venit? Care e agenda lor? Oare încearcă să ne omoare? Încearcă să ne ajute? Sunt ei zeii pe care îi vedem în tăblițele sumeriene ce conțin scrieri cuneiforme?ˮ Tu ai pus genul acesta de întrebări?

E.S.: Absolut deloc, căci altfel nu aș mai fi făcut parte din program dacă aș fi făcut asta așa curând.

D.W.:
… Chiar?

E.S.: Mai târziu a fost un pic diferit. Ei au devenit un pic mai relaxați după ce am fost acolo cam 3 ani, situația erau mult mai lejeră. Echipa putea împărtăşi informații cu tine, de exemplu, „am auzit că respectivele ființe au venit din acest sistem solar”, „am auzit, deoarece am mai văzut asta înainte, în notițele noastre anterioare de acum 10 sau 20 de ani”, „din cauza acestor tipuri diferite de nituri”. Spun acestea doar ca exemplu, că au „genul acesta de mecanică”, „tipul acesta de energie”, în special frecvențele erau aspectul lor cel mai important. Monitorizarea frecvențelor ADN-ului celular, ale navei, toate acestea. Și acesta era modul în care era alcătuită arhiva enciclopedică ce cuprindea toate aceste mostre de diferite tipuri de țesuturi ale tuturor acestor ființe extraterestre.

Deci era foarte captivant, iar pentru mine era ca o dependență. Eram dependent de aceste informații, doream să merg la muncă, doream să văd următorul aspect. Îmi doream să pun întrebări, dar nu puteam, însă speram că poate voi fi dus într-un alt program, pentru a lucra cu aceste ființe, și din moment ce lucram asupra lor și eram confortabil cu asta, ei îmi vor arăta nava cu care a venit…


Citiţi a doua parte a articolului

Citiți și:

Rusia deține secretul privind civilizațiile extraterestre? Carte secretă scrisă la Moscova

Un fost oficial CIA rupe cu mult curaj tăcerea în privinţa extratereştrilor

 

yogaesoteric
14 septembrie 2019

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More