Internaţionalizarea resurselor naţiunilor, o soluţie?

 

În 1977, un incendiu devastator a afectat o suprafaţă foarte mare a junglei amazoniene. Considerată „plămânul planetei” datorită contribuţiei sale inestimabile la oxigenarea atmosferei, jungla din bazinul Amazonului (numită selva) este o resursă esenţială a planetei noastre. După 1977 a început să se discute despre internaţionalizarea selvei Amazonului, pe motiv că Brazilia nu ar avea suficiente resurse pentru a o întreţine şi proteja. Subiectul nu este nici acum lămurit din punct de vedere politic, dar au fost înfiinţate anumite organisme de control şi arbitraj care gradat au preluat această problemă.
 
Nu în fiecare zi un brazilian le aplică un duş rece americanilor. În timpul unei dezbateri într-o universitate din Statele Unite, fostul guvernator al Districtului Federal CRISTOVAM BUARQUE, la ora respectivă ministru al educaţiei din Brazilia, a fost întrebat care îi este poziţia faţă de internaţionalizarea bazinului amazonian. Întrebarea era pusă de un tânăr american, acesta menţionând că aştepta răspunsul unui umanist şi nu a unui brazilian…

Internaţionalizarea selvei amazoniene – declaraţii de CRISTOVAM BUARQUE

Şi iată răspunsul ministrului brazilian: “Realmente ca un brazilian aş vorbi doar în contra internaţionalizării Amazoniei. Chiar dacă guvernul nostru nu îngrijeşte suficient acest patrimoniu, el este al nostru. Ca umanist, simţind riscul degradării ambientale de care suferă Amazonia, pot să îmi imaginez internaţionalizarea sa, la fel ca şi toţi ceilalţi, pentru că este de o importanţă majoră pentru umanitate.
 
Dar dacă Amazonia, dintr-o perspectivă umanistă trebuie internaţionalizată, ar trebui să internţionalizăm de asemenea rezervele de petrol ale lumii întregi. Doar petrolul este atât de important pentru bunăstarea umanităţii; cel puţin tot atât cât este Amazonia pentru viitorul nostru! În afară de aceasta, proprietarii cred că au dreptul de a mări sau diminua extracţia, de a creşte sau scădea preţul după bunul lor plac…
 
La fel, rezervele financiare ale ţărilor bogate ar trebui să fie internaţionalizate. Dacă Amazonia este o rezervă pentru toate fiinţele umane, nu ar trebui să fie arsă doar din decizia unui proprietar sau a unei ţări. Incendiul din Amazonia este la fel de grav însă ca şi şomajul provocat de deciziile arbitrare a speculatorilor globali. Nu putem permite ca rezervele financiare să servească pentru „a arde” ţări întregi din cauza intereselor speculanţilor internaţionali.
 
De asemenea, înainte de Amazonia, m-ar bucura să văd internaţionalizate marile muzee ale lumii. Luvrul nu ar trebui să aparţină doar Franţei. Fiecare muzeu este păstrătorul celor mai valoroase opere pe care le-a produs geniul uman. Nu putem lăsa acest patrimoniu cultural, analog patrimoniului natural amazonian, să fie la bunul plac al unui proprietar sau al guvernului unei ţări.
 
Nu cu multă vreme în urmă, un milionar japonez a decis să ia în mormânt  odată cu el, atunci când va muri, o pictură, un tablou al unui mare maestru. Şi acest tablou ar trebui internaţionalizat.
 
Pe parcursul acestei întâlniri, Naţiunile Unite sunt în organizarea Forului Mileniului, dar câţiva preşedinţi au avut dificultăţi în a onora prezenţa, din cauza unor situaţii penibile generate de ofiţerii din vama americană. Pentru aceasta, cred că New York-ul, ca sediu al Naţiunilor Unite, trebuie internaţionalizat. Măcar Manhatan-ul ar trebui să aparţină întregii umanităţi. În acelaşi mod Paris, Veneţia, Roma, Londra, Rio de Janeiro, fiecare oraş, cu frumuseţea sa specifică, cu partea sa de istorie a lumii, ar trebui să aparţină lumii întregi.
 
Dacă Statele Unite doresc internaţionalizarea Amazoniei, ca să nu îşi asume riscul de a o lăsa în mâinile brazilienilor, să internaţionalizăm înainte toate arsenalele nucleare. Căci deja politicienii au demonstrat că sunt capabili de a utiliza aceste arme, provocând distrugeri de mii de ori mai mari decât regretabilele despăduriri prin incendieri care s-au produs acum în pădurile amazoniene.
 
În discursul lor, actualii candidaţi la preşedenţia Statelor Unite [n.n. în septembrie 2000], au apărat ideea de a internaţionaliza rezervele forestiere ale lumii în schimbul datoriilor financiare. Dar de ce să nu utilizăm aceste fonduri ca să garantăm fiecărui copil al lumii posibilitatea de a merge la şcoală şi a mânca?…
 
Să internaţionalizăm copiii, tratându-i pe toţi fără a-i discrimina după ţara unde s-au născut, ca un patrimoniu ce merită atenţia lumii întregi. Mult mai mult merită copiii această atenţie, decât Amazonia. Când conducătorii vor trata copii săraci ca un Patrimoniu al Umanităţii, nu vor permite ca aceştia să muncească când trebuie să înveţe; să moară când ar trebui să trăiască.
 
Ca umanist, accept să apăr internaţionalizarea lumii; dar până când lumea nu mă va trata ca un brazilian, voi lupta pentru ca Amazonia să fie a noastră. Şi doar a noastră!”
 
Sursa: 
http://www.latinoamerica-online.info/soc05/natura05.05.html
 

yogaesoteric
aprilie 2007

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More