Interviu oferit de ambasadorul plenipotențiar al Federației Ruse în România, Valery Kuzmin (II)
Pe fondul suprimării punctelor de vedere „incorecte politic” (conform standardelor stabilite de elitele Occidentului progresisto-globalist), publicăm un interviu care prezintă totuși și poziția conceptuală a oficialilor Federației Ruse.
Mi-am asumat pentru publicul din România riscul de a discuta în mod direct cu cel mai important oficial al Federației Ruse prezent la noi în țară, ambasadorul Valery Kuzmin. Am abordat o serie de chestiuni pe care le-am considerat esențiale cum ar fi cauzele conflictului care se desfășoară în Ucraina, originile rusofobiei în Occident, diferența dintre Uniunea Sovietică bolșevică și Federația Rusă de azi, modul în care au fost respectate Tratatele Internaționale de către partea vestică și de către cea rusă, relația lui Vladimir Putin cu „partenerii” vestici, principiile mediatice și politice din Occident sau parcursul operațiunilor militare din Ucraina. Vă invit să treceți prin filtrul discernământului propriu cât de coerentă este poziția oficialilor ruși. Consider că este absolut necesar să ne cultivăm exercițiul critic și să ne formăm opiniile cunoscând argumentele tuturor părților implicate într-un conflict. (Calistrat Atudorei)
Citiți prima parte a articolului
A doua parte a interviului oferit în data de 4 octombrie 2022
Calistrat Atudorei: V-aș propune să ne referim acum la chestiuni de actualitate pentru că acestea sunt stringente. În acest sens v-aș întreba ce părere aveți despre faptul că în presa din spațiul euro-atlantic se consideră că Rusia începe să piardă în partea de nord a Ucrainei, mai precis în nord-est. În regiunea Harkov trupele ucrainene tocmai au recuperat orașul Liman… De asemenea, vă propun să ne referim și la consecințele alipirii de Federația Rusă a celor patru regiuni pe care le-ați menționat.
Valery Kuzmin: Consider că presa occidentală, care în momentul de față nu poate fi caracterizată decât ca o mașină de propagandă de război occidentală, încearcă să grăbească evenimentele. Nu se poate nega faptul că Rusia a început o operațiune militară specială și a enunțat obiectivele ei ‒ apărarea Donbass-ului, demilitarizarea, denazificarea Ucrainei ‒ probabil fără să se aștepte sau poate nedorind să creadă ceea ce s-a petrecut, anume că întregul bloc NATO a desfășurat în mod deschis un război hibrid împotriva noastră, folosind armata sa de mercenari în Ucraina și folosind nu numai mercenari, ci și propriii specialiști militari trimiși acolo pentru a lupta împotriva armatei noastre și sprijinind toate operațiunile furnizând informații captate prin sateliți. Așa că, în mod natural, este necesar să modificăm anumite tactici.
În ceea ce privește regiunile nordice, dacă vă amintiți (și în prezent Occidentul preferă să nu-și amintească aceasta), la scurt timp după data de 24 februarie au început negocierile ruso-ucrainene, mai întâi în Belarus și apoi la Istanbul. Au avut loc sesiuni mai serioase de negocieri în vederea găsirii unei soluții politice pentru rezolvarea crizei. Și astfel, după marea rundă de negocieri de la Istanbul, pentru prima dată în decurs de opt ani (incluzând etapele de la Minsk unde a fost, de asemenea, un proces lent de negocieri cu Ucraina) așadar, pentru prima dată Ucraina a formulat un fel de poziție care să poată fi discutată. Dar a venit un ordin de la Washington și delegația ucraineană și-a abandonat propria poziție sau, mai bine zis a încetat fără explicații negocierile și a plecat de acolo. Un membru al delegației a fost pur și simplu ucis. Delegația a fost desființată și este clar că ordinul din Vest a fost „fără niciun fel de negocieri cu rușii”, „am decis să folosim acest război”. Și au făcut-o așa cum consideră ei „pentru a epuiza Rusia, pentru a o slăbi și, dacă este posibil, pentru a o învinge pe câmpul de luptă”. De atunci, nu au mai fost primite alte ordine de la Washington către Kiev.
Încă de atunci, ministrul nostru de Externe Serghei Lavrov a declarat că pe măsură ce războiul se prelungește tot mai mult și ucrainenii tergiversează negocierile, cu atât mai grele vor deveni condițiile la anumite viitoare negocieri deoarece în acest timp sunt aduse arme occidentale, artilerie cu rază lungă de acțiune, au început bombardamentele asupra teritoriului rusesc și așa mai departe. Exact acesta este stadiul în care ne aflăm în acest moment.
În ceea ce privește recentele acțiuni de pe front, este necesar să fie spus că nu există (mai ales în condițiile în care armata rusă evită să distrugă totul cu valuri de bombardamente masive și luptă doar cu trupe de militari, nu și cu civilii), da, nu există doar ofensive continue și marșuri victorioase „cu orchestră”. Este necesar să mai precizez că Rusia, pe lângă aceste principii, de altfel fixate în dreptul internațional (principiile purtării unui război), mai are un principiu foarte important: nu vrem să vărsăm sângele soldaților noștri atunci când putem evita conflictul. Încercăm să ne reducem pierderile la minimum. Dar să observăm că de partea cealaltă, au fost trimise forțe armate uriașe. Iar acum la Krasny Liman, ucrainenii nu-și numără pierderile. Toate spitalele din Kiev, Odessa și din toate orașele mari din Ucraina sunt pline de soldați răniți, schilodiți. Dar liderilor de la Kiev nu le pasă câți soldați vor muri, mai ales că folosesc în mod activ așa-numitele droguri de război furnizate de NATO, adică oamenii pleacă la atac sub influența acestor narcotice și de foarte multe ori sunt grav răniți, aproape ciuruiți de gloanțe, dar ei nu își dau seama și își continuă mișcarea fizică pentru o perioadă de timp și abia apoi cad la pământ.
C.A.: Spuneați de negocierile care au avut loc. Ele au fost curmate și de incidentul de la Bucha, care în opinia multor jurnaliști a fost foarte controversat. Un exemplu în acest sens este că primarul orașului Bucha a ieșit cu o declarație publică, chiar în fața primăriei, și anunța ‒ este înregistrare video, și eu o am ‒ anunța că „în sfârșit trupele ruse au plecat și orașul Bucha este liber”. Nu a spus absolut nimic despre vreun fel de victime. Pe urmă, după câteva zile, au apărut filmări cu cadavre la sol și a ieșit din nou primarul și a spus că „rușii când au plecat au ucis foarte mulți civili”. Deci astfel de date sunt pur și simplu fapte obiective, înregistrate și în aceste condiții……. dragi români, haideți să ne gândim mai bine ce se petrece cu adevărat în Ucraina.
V.K.: Situația din Bucha a avut loc abia după ce s-au făcut unele progrese în respectivele negocieri și după ce trupele rusești fuseseră deja regrupate pe alte teritorii. Dar cazul Bucha este de fapt doar o formulă „frumoasă” inventată de propaganda militară occidentală, patronată mai ales de propaganda militară britanică, aceasta fiind cea mai relevantă pentru regimul de la Kiev. Menționați corect faptele despre primarul acestui oraș, Bucha, care este un orășel mic din suburbiile Kievului. Da, în acel video primarul își exprima bucuria că trupele rusești au plecat și el a invitat armata ucraineană să vină, subliniind că totul este în ordine în oraș. Dar propaganda militară a NATO nu este interesată de faptele reale. Probabil că orașul Bucha a fost ales (pentru această înscenare) tocmai pentru că numele său seamănă cu cuvântul englezesc „butcher”, adică „măcelar, criminal sângeros”.
Ministrul rus al Afacerilor Externe, atunci când a vorbit în Parlament despre ratificarea acordurilor cu regiunile Donbass, Zaporojie și Kherson (privind aderarea lor la Federația Rusă), a spus în mod explicit că am solicitat guvernului ucrainean de mai multe ori (prima dată s-a cerut prin intermediul ONU), a cerut Kievului să furnizeze o listă cu cei care au murit la Bucha. Dar solicitarea noastră nu a avut niciun rezultat. Problema este că în realitate acolo a avut loc un masacru al acelor oameni, care conviețuiau împreună în pace în perioada când trupele rusești erau acolo. Nu au existat probleme în acest sens. Și apoi, când trupele ucrainene trimise de guvernul neonazist, banderist, care se bazează pe ideologia urii, a rasismului și a nazismului, s-au întors acolo, i-au masacrat pe civilii care, în opinia lor, ar fi trebuit să opună rezistență împotriva trupelor rusești. Mulți dintre acei oameni fuseseră marcați cu banderole albe puse pe braț ca un indiciu că au cooperat sau că doar au fost dispuși să coopereze cu trupele rusești. Cadavrele lor au fost plasate (cu fața în jos) pe stradă. Versiunea occidentală este absurdă (potrivit căreia rușii i-ar fi omorât). Dar nimeni din Occident nu este interesat de acest aspect.
La Bucha a fost inventată o poveste falsă. Și această poveste falsă a fost preluată de oficiali, inclusiv aici, la București, ca fiind pur și simplu un „mesaj divin”, care nu poate fi pus la îndoială. Este rușinos ce se petrece! Este uimitor că absurditatea acestor acuzații nu revoltă pe nimeni în Occident. Și, într-un mod asemănător, nimeni din Occident nu este surprins de acea afirmație a propagandei britanico-ucrainene potrivit căreia centrala nucleară de la Zaporojie, care se află sub control rusesc, ar fi fost bombardată de Rusia, sau că Rusia ar fi bombardat orașele cu populație rusofonă din Donbas ‒ piețe, școli, spitale ‒ în toate aceste luni și în cei opt ani precedenți. La urma urmei, această minciună a fost difuzată în Occident în cel mai larg mod posibil și nu a fost contestată de nicio persoană rezonabilă. Rușine democrației occidentale!
C.A.: Dacă îmi dați voie să dau un alt exemplu care ar fi de natură să ridice cel puțin anumite semne de întrebare sau chiar să trezească oamenii dintr-un fel de disonanță cognitivă. Să ne amintim de atentatele din 11 septembrie 2001, cu privire la care se consideră că în urma impactului pe care l-au avut două avioane Boeinig cu cele două turnuri gemene din complexul World Trade Center, acele clădiri s-au prăbușit. Dar partea cu totul neverosimilă este că teoria oficială susține că ar fi sărit niște resturi arzânde din cele două turnuri, cam la 100 de metri, și au ajuns la clădirea WTC7. Versiunea oficială spune că în interiorul acesteia ar fi luat foc mobilierul din lemn și ca urmare s-ar fi topit toate grinzile metalice ale clădirii, care erau din aliaje rezistente la temperaturi foarte înalte. În consecință clădirea s-ar fi prăbușit brusc (fără să fi fost lovită de niciun avion!), exact ca la o demolare controlată, adică într-un spațiu foarte restrâns……. Se susține asta chiar dacă au fost auzite și niște explozii! Și se așteaptă ca noi să credem că toată această teorie ar fi corectă, deci că ar fi sărit niște resturi fumegânde de la cele două turnuri, clădirea numărul 7 a luat foc și s-a prăbușit în gol……. cu viteza de cădere liberă!
V.K.: Ei bine, eu personal nu am studiat în detaliu acest episod din 11 septembrie 2001, dar există într-adevăr multe întrebări și acolo. Iar una dintre aceste întrebări, de exemplu, pe care nici măcar partea americană nu o neagă, este că deși principalii autori ai acestor acte teroriste se consideră că au fost cetățeni (sau, mai degrabă agenți) ai Arabiei Saudite, totuși imensul complex militar american, deci uriașa mașinărie de război a SUA a descins în Afganistan în căutarea lui Osama Bin Laden. Apoi, America a încercat timp de 20 de ani să instaureze acolo democrația și în acest context câteva trilioane de dolari (din bugetul SUA) au dispărut fără urmă. Ca urmare, Afganistanul a devenit cel mai mare producător de heroină din lume, sub conducerea CIA. Au rămas o mulțime de probleme, de întrebări de acest fel. La urma urmei, dacă vă amintiți, se spune și că un avion s-ar fi prăbușit pe Pentagon……. Au rămas o mulțime de întrebări și acolo. Dar, iată, înțelegeți care este greșeala noastră? Greșeala noastră este că urmărim să dăm un sens faptelor reale din trecut. Dar pentru propaganda americană acestea nu mai există, pentru că nu-i sunt de niciun folos! Ei spun că acele fapte nu mai au importanță, „Lăsați-o baltă!”.
C.A.: Se spune că trăim în epoca post-adevărului, adică este creată o „narațiune” care de fapt nu are nicio legătură cu faptele.
V.K.: Absolut corect, aveți dreptate. Vedem și în cazul Bucha sau în încercarea de a inventa incidente similare, de exemplu în Kramatorsk, când autoritățile ucrainene au adunat oamenii pe teritoriul lor și i-au lovit cu o rachetă în zona gării. Toate acestea au fost înscenări de la început până la sfârșit, înscenări sângeroase în care zeci și sute de oameni au fost uciși sau mutilați doar pentru a crea o imagine sângeroasă pentru propaganda occidentală de război. În acest context aș putea să ofer un algoritm foarte simplu despre cum să ne raportăm la aceste înscenări, sau cum spunem noi, la aceste inițiative false, ca să spunem așa, generate de această propagandă militară occidentală. Prima metodă este foarte simplă, se ia… Da, vă rog…
C.A.: Domnule ambasador, înainte să oferiți aceste explicații aș dori să ofer alte două exemple care completează tabloul. În perioada Războiului Rece în Italia, dar nu numai, ci în toată Europa (sunt chiar documente ale Uniunii Europene) au avut loc așa-numitele operațiuni „Gladio”. Acestea au fost efectuate de trupe paramilitare ale NATO, dar au fost puse pe seama comuniștilor, astfel încât formațiunile politice de orientare socialist-comunistă să nu ajungă la putere. Pentru că, de exemplu, atunci când a fost ucis prim-ministrul Italiei, Aldo Moro, s-a spus că l-au omorât comuniștii, când el de fapt fusese asasinat de Gladio. În mod similar, în Iugoslavia a avut loc un masacru, au fost descoperite într-o vale trupurile a peste 40 de oameni, dar totul a fost pus pe seama sârbilor și după aceea au apărut chiar articole în presa europeană de mare tiraj, cum ar fi Le Figaro, Le Monde, în care s-a demonstrat că aceea a fost o înscenare. Cu toate acestea, faptele au fost luate ca atare și chiar președintele Bill Clinton a ținut un discurs în care a spus că nu putem tolera asemenea situații. Folosind acel pretext, a început bombardarea Iugoslaviei, timp de 78 de zile, în care au fost distruse inclusiv obiective civile. Dar faptele au fost consumate……. Și sunt multe alte exemple.
V.K.: Da, în cazul Iugoslaviei mai târziu au apărut multe dezvăluiri cum ar fi cartea Carlei del Ponte, în care ea a dezvăluit unele dintre respectivele crime. Acum nu mai există nici măcar așa ceva. Acum este mult mai rău. Așa că acum algoritmul este următorul: dacă auziți vreun raport emis de Kiev despre o atrocitate teribilă, brutală, un dezastru teribil sau crime de război, chipurile, comise de armata rusă, sau crime împotriva populației civile de care Rusia este făcută vinovată, atunci puteți să fiți siguri și să știți că nu mai mult de două procente din aceste informații sunt adevărate. Aceste două procente pot conține numele real al unei locații geografice, al unui oraș, al unui sat, pot exista mai multe nume de persoane reale. Dar orice altceva este o minciună, acestea sunt falsuri.
Dacă vă amintiți de Ombudsman-ul din Ucraina, un reprezentant al drepturilor omului în Ucraina, o doamnă pe numele de familie Denisova, se specializase în crearea de fantezii fără absolut nicio dovadă despre „atrocitățile armatei ruse” (mai ales pe subiectul abuzurilor asupra copiilor și femeilor), invocând un comportament oribil. Ei bine, a fost concediată în iunie. A fost concediată pentru că s-a dovedit că a mințit. Dar toate acele „fapte” inventate de ea continuă și acum să fie folosite de propaganda occidentală ca și cum ar fi fost probate ca fiind autentice, deși, în realitate, în spatele lor nu se afla nimic altceva decât fantezia bolnavă a doamnei Denisova.
Un alt algoritm pentru a demasca toate aceste falsuri, minciuni și calomnii este acela ca atunci când citiți o poveste despre același tip de evenimente teribile care sunt puse pe seama părții ruse, căutați să înlocuiți cuvântul „Rusia” cu cuvintele „regimul de la Kiev” sau „Ucraina” sau „forțele armate ucrainene (AFU)”. Abia atunci veți obține imaginea reală, cum ar fi situația despre centrala nucleară Zaporojie sau despre bombardarea Donețkului sau zeci de alte episoade, inclusiv Bucha.
C.A.: Aș vrea să subliniez încă o dată că rolul meu ca jurnalist este să investighez faptele. Ceea ce înseamnă că nu adopt un punct de vedere pro-Rusia sau pro-America, ci mă ghidez după fapte. Am menționat mai devreme câteva tratate internaționale, am urmărit să le supun analizei, am menționat situații pe care le putem verifica oricând, cu toții. Căutăm linia neutră și mai ales căutăm să gândim cu capul nostru. De aceea am considerat oportun acest interviu cu domnul ambasador: pentru că cele mai elementare norme ale jurnalismului solicită să cunoaștem ambele puncte de vedere. Chiar și într-un proces la tribunal, atunci când ai un acuzat, chiar și acela este întrebat: „Acuzat, care este părerea ta? Ce ai de spus în apărarea dumitale?”.
V.K.: Este, fără îndoială, foarte bine că ați menționat despre tribunal. Toate crimele comise de armata ucraineană, de naționaliștii ucraineni, de banderiști și neonaziști împotriva populației civile sunt documentate și înregistrate de Comitetul de Investigații al Federației Ruse. Zeci de dosare penale au fost deschise, de exemplu, împotriva comandanților unităților AFU care au bombardat piețe cu oameni pașnici, școli, spitale din orașele din Donbas sau din regiunile Donețk, Kherson sau Zaporojie. Toate acestea sunt consemnate și partea rusă le-a declarat în repetate rânduri. Dar aici, în România, autoritățile preferă să nu le menționeze, preferă să stârnească vâlvă în jurul faptului că se presupune că un Tribunal Penal Internațional va analiza toate crimele de război și așa mai departe. Iată. Cu toate acestea, intenționăm să acționăm toate aceste cazuri în instanță și suntem siguri că le vom duce la bun sfârșit. Ce formă va lua această instanță, vom vedea, probabil inclusiv un tribunal internațional. Așadar, sperăm că nicio crimă nu va rămâne nepedepsită. Ne amintim foarte bine cum administrația americană, în timpul lui Trump, a spus că dacă vreun procuror al Curții Penale Internaționale ar îndrăzni să lanseze vreo investigație privind crimele de război americane din Afganistan, Irak, Libia, Siria și așa mai departe, va fi supus unor pedepse teribile. Noi nu spunem astfel de cuvinte. Spunem doar un singur aspect: nici SUA, nici Ucraina, nici Rusia nu au ratificat Carta Curții Penale Internaționale. Ei bine, dacă Uniunea Europeană este gata să finanțeze activitățile acestei instituții, atunci nu va fi prima dată când are loc o risipă fără sens a banilor contribuabililor europeni.
C.A.: Apropos de dovezi, ați spus că toate aceste atrocități au fost documentate. Chiar ieri a apărut un articol, mai exact în Evenimentul zilei, un articol semnat de Ionel Sclavone, care ne spune următoarele: „În primele săptămâni ale invaziei din Ucraina, rușii au acuzat Statele Unite că dezvoltă arme biologice și chimice în colaborare cu Kievul”. Completez eu că cei din Federația Rusă au spus că aceste laboratoare au fost finanțate și coordonate chiar de Pentagon. Continui citatul: „Scenariul nu s-a confirmat”, adică acuzațiile Federației Ruse, „în ciuda eforturilor depuse de propaganda rusă de a produce dovezi în acest sens”. Iată deci, aceasta este retorica din spațiul euro-atlantic, cum că toate aceste acuzații aduse de Federația Rusă nu se confirmă.
V.K.: Acest Ionel Sclavone… Pe ce documente și fapte se bazează articolul său? Federația Rusă a pus la dispoziția Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice o cantitate uriașă de probe și documente. Rectific, este vorba de Organizația pentru Interzicerea Armelor Biologice și Chimice. Unele dintre aceste documente au fost prezentate și în cadrul reuniunii speciale a Consiliului de Securitate al ONU. Se pare că acest jurnalist român ascultă doar știrile Pentagonului, cel mult pe cele emise de cartierul NATO. El pur și simplu ignoră alte surse, îi sunt inutile. În orice caz, noi intenționăm să insistăm asupra unei investigații care să fie făcută de Organizația pentru Interzicerea Armelor Biologice și Chimice. Cea mai simplă soluție pentru acest jurnalist ar fi să acceseze site-ul web al Ministerului Apărării al Federației Ruse, unde multe dintre aceste documente sunt disponibile public. Dar cred că domnul jurnalist român are interdicție strictă de la Washington. El nu o va face…….
Din nefericire pentru SUA, amploarea acestor investigații privind atacurile cu arme biologice, cu toxine foarte periculoase, cu agenți patogeni care duc la îmbolnăviri foarte grave, privind mijloacele de pulverizare a acestor agenți patogeni prin intermediul dronelor, de exemplu, deci amploarea investigațiilor este atât de extinsă încât pur și simplu nu mai poate fi negată. Există martori, inclusiv angajați ucraineni ai acestor laboratoare, care au participat în diverse roluri în toate aceste cazuri. Dar, da, dacă îți închizi ochii și-ți astupi urechile, cu siguranță toate acestea nu există……. În sensul figurat al cuvântului, bineînțeles…….
C.A.: Vreau să subliniez că nu este vorba doar despre acest jurnalist, Ionel Sclavone, ci acesta este tonul general al mass-media din România.
V.K.: Noi, încă o dată în acest context, ne exprimăm regretul față de calitatea presei centrale din România. Pentru că noi……. v-am spus deja că aici nu este vorba de mass-media, ci este o mașină de propagandă militară.
C.A.: Domnule ambasador, în mass-media din România se mai afirmă frecvent, și aici o să citez, că „amenințarea cu arma nucleară este prezentă în mai toate discursurile politicienilor și propagandiștilor ruși”. Această formulare a apărut tot în Evenimentul zilei de ieri. De asemenea, se avansează presupunerea că Federația Rusă se pregătește să atace Republica Moldova, România și eventual alte state. Sau se spune că ați pregătit cel mai mare submarin nuclear din lume, Belgorod 329, că ați mobilizat 300.000 de soldați… În opinia analiștilor din presa centrală din România acestea ar fi indicii clare că Federația Rusă intenționează să meargă mai departe cu atacul.
V.K.: Ei bine, această listă de enumerări ar putea fi extinsă, de exemplu, se mai poate spune că Rusia ar avea intenții rele și față de extratereștri, față de reptilieni și așa mai departe. Printre obiectivele agresiunii rusești ar mai putea să fie, desigur, nu știu……. speciile de animale pe cale de dispariție etc. Iată care este valoarea unor astfel de fabulații! Cum să vă spun, cred că o persoană rezonabilă înțelege că valoarea reală a acestor fabulații este zero. Da, și să adaug și altă invenție, aceea că mina ucraineană care a afectat recent o navă maritimă românească a fost, desigur, amplasată de Rusia. Fără îndoială!
C.A.: Se spune, de asemenea, că v-ați auto-sabotat conductele Nord Stream 1 și 2 și că v-ați fi bombardat singuri centrala nucleară de la Zaporojie.
V.K.: Da, desigur. Numai că, să ne aducem aminte, singura persoană care și-a exprimat bucuria imediat după explozia conductelor a fost secretarul de stat american Blinken, care a spus că „s-a ivit o oportunitate unică de a elibera Europa de dependența de gazul rusesc!”. De ce oare s-a bucurat Blinken? În acest context mă întreb și eu: de ce România, de exemplu, nu încearcă să își arunce în aer toate exploatările de gaz de pe platoul românesc al Mării Negre? Păi, de ce nu? Poate pentru a-și arăta puterea și independența în fața tuturor? Nu, bineînțeles, nu ați avut astfel de gânduri. Și mă mai întreb: de ce și-ar arunca Rusia în aer conductele după ce a investit în ele miliarde peste miliarde de dolari? Conducte care au făcut și ca Europa să devină independentă de orice altă sursă de energie. Și vorbim de o energie la prețuri foarte competitive, mult mai mici decât cele de pe piața mondială. Aceasta este problema.
Ei bine, da, se știe că în Rusia locuiesc oameni cu cap de câine, care, iată, își rod propriile picioare și mâini, calcă pe minele anti-personal care sunt interzise prin legile internaționale, dar care sunt împrăștiate de ucraineni (în zonele locuite de etnicii ruși) și așa mai departe…….
Desigur, americanii spun că „noi aprovizionăm Europa cu gazul nostru lichefiat, gazul american……. democratic”. În ceea ce privește Europa, nu vorbim doar despre independența sa energetică, ci inclusiv de independența față de regimuri precum regimul de la Kiev, care printre altele susține mișcările neo-naziste banderiste și care comit fapte sângeroase. Și să avem în vedere încă un aspect: gazoductul rusesc care trece prin teritoriul controlat de Kiev este intact, funcționează și nimeni nu s-a atins de el! Deși este în zona conflictului și nu ar fi fost greu să fie lovit! În ceea ce privește submarinul Belgorod, acele referințe nu au prea mult sens. Dar submarinul există, este într-adevăr foarte puternic, unul dintre cele mai puternice submarine rusești, care este capabil să folosească cele mai noi sisteme de, să zicem, atac nuclear, care au numele convențional „Poseidon”. Iată, un astfel de submarin poate crea, de exemplu, un tsunami artificial care ar distruge cu ușurință tot ceea ce valul creat întâlnește pe coastă. Pe oricare dintre coastele din estul sau vestul SUA. Dar noi nu vom recurge la asta decât dacă America va aduce faptele într-o situație în care nu mai avem alternativă. Înțelegeți?
Acum, despre teama care vă este insuflată în legătură cu acest nume, Belgorod……. Belgorod este capitala unei regiuni rusești care deja a fost bombardată de mai multe ori de naziștii ucraineni. Oamenii mor și acolo, la fel ca în Donbass. De aceea submarinul respectiv poartă acest nume mândru și va riposta dacă este necesar. Este important de clarificat că în viziunea noastră privind utilizarea armelor nucleare nu există conceptul de „atac preventiv” sau cel de a aplica o „primă lovitură”. Am lansa un atac nuclear doar ca răspuns în fața unei amenințări reale la adresa existenței Rusiei, a sistemului său de guvernare sau dacă ar apărea o amenințare similară la adresa aliaților noștri. În concepția americană există strategia aplicării unei „lovituri nucleare preventive”, dar stăpânii dvs. americani nu vă informează despre aceste aspecte. Ce este de făcut aici? Avem o problemă!
C.A.: Într-adevăr, cum a fost chiar atacul preventiv împotriva Irak-ului, care a fost motivat prin acuzația că Saddam Hussein ar fi avut arme de distrugere în masă și că atacul său ar fi fost iminent. Dar, după ce au fost omorâți un milion de irakieni, s-a constatat că Irak-ul nu avea arme de distrugere în masă.
V.K.: Da, este un binecunoscut „triumf” al propagandei occidentale. Dar atunci a fost o situație diferită pentru că pe vremea aceea, în jumătate din lume, nu în toată lumea, dar în multe state vest-europene încă mai existau lideri capabili să spună „nu”, care au fost capabili să evalueze adecvat dacă acele informații erau reale sau nu. Au fost lideri care au refuzat să participe la invazia asupra Irakului în anii 2002-2003. Acum nu mai există astfel de lideri. Și să ne amintim că acea invazie a Irakului, apropo, nesancționată de ONU, a ucis cel puțin o jumătate de milion de copii. Jumătate de milion au fost copii! Vă amintiți aceasta? Cât de des vă amintiți aceasta? Nu toți au murit sub bombe. Au murit inclusiv din cauza lipsei de asistență medicală, a lipsei de apă și din cauza foametei care a survenit.
C.A.: Permiteți-mi, vă rog, să amintesc o declarație a secretarei de stat americane, Madeleine Albright, care în anul 2005 a dat un interviu la emisiunea „60 de minute” cu privire la embargo-ul impus Irak-ului în anii 1990 la solicitarea Statelor Unite. Ea a admis că la sfârșitul anilor 1990 muriseră 500.000 de copii (jumătate de milion) și, chiar spunea moderatoarea, au fost uciși mai mulți copii decât la Hiroshima. În total au murit ca urmare a acelui embargo 1,7 milioane de irakieni. Și această secretară de stat americană a fost întrebată în interviu: „A meritat prețul? Această decizie de a supune Irak-ul la un asemenea embargo catastrofal a meritat prețul?”. Și dumneaei a avut așa, o mică ezitare, și a spus că „A fost o decizie grea, dar…, da, noi credem că a meritat prețul”.
V.K.: Da, așa a spus. De ce să nu aducem acest caz în fața unei curți penale internaționale? La urma urmei, această situație a avut loc nu cu mult timp în urmă, nu a fost în secolul trecut… De ce nu aplicăm și aici „înaltele” norme morale ale Occidentului, dreptatea socială, democrația, statul de drept în raport cu aceste crime? De ce nu se revoltă nimeni?
C.A.: Pentru că am ajuns în situația în care masele se revoltă numai dacă li se spune: „Acum este nevoie să vă revoltați!”. Dacă nu li se spune, nu se revoltă.
V.K.: Ei bine, aceasta se numește manipulare a societății. Deci modelul liberal occidental, despre care președintele nostru Putin a vorbit în repetate rânduri, manipulează societatea.
C.A.: Vreau să repet pentru a treia oară că toate elementele pe care le-am menționat sunt fapte ce pot fi verificate de oricine. Chiar și această declarație a lui Madeleine Albright este și acum pe internet.
V.K.: Da, aceasta este realitatea tristă din Occident…….
C.A.: Cu aceasta o să încheiem acest interviu. Domnule ambasador, vă mulțumim foarte mult și cu permisiunea dumneavoastră o să revenim pentru un alt interviu pentru că evenimentele sunt în desfășurare, apar tot timpul situații deosebit de complicate, cu miză foarte mare strategică, economică, politică, militară și în opinia mea este necesar, așa cum am mai spus, să cunoaștem și punctul de vedere al Federației Ruse.
V.K.: Pentru acest interviu noi ne-am manifestat deschiderea într-o abordare cât mai democratică, transparentă și sinceră în dialogul cu dvs. În ceea ce mă privește, nu pot decât să adaug că suntem întotdeauna pregătiți pentru un dialog deschis cu mass-media, cu opinia publică din România, dar aceasta presupune o dorință și o deschidere reciprocă. Suntem întotdeauna pregătiți pentru dialog. Vă mulțumesc pentru întâlnirea de astăzi. Bineînțeles că ambasada poate purta un astfel de dialog doar pe teme de relații internaționale și relațiile bilaterale Rusia-România. Nu vom aborda în astfel de interviuri subiecte legate de afacerile interne ale României. Nu este domeniul nostru de competență.
C.A.: Bineînțeles. Înțeleg perfect acest punct de vedere. Vom rămâne pe domeniul relațiilor internaționale.
V.K.: Da, vă rog, nicio problemă. Dacă o să doriți să formulați și alte întrebări, desigur, facem aranjamentele necesare și ne întâlnim.
C.A.: Mulțumim. O să revenim cu permisiunea dumneavoastră și vom continua.
Iată și înregistrarea video cu subtitrare în limba română a interviului:
Citiți și:
Noua Ordine Mondială. China – Federația Rusă – SUA
Ministerul rus al Apărării: Regimul de la Kiev continuă să coopereze cu Pentagonul în domeniul militar-biologic
yogaesoteric
14 iulie 2023