Între obediență și protest, când democrația nu mai este „reprezentativă”. Politicieni pro și contra. Manipularea maselor

Întâlnirea G7 de la Evian-Les Bain (Franța) s-a desfășurat în acest an într-o atmosferă mai puțin zgomotoasă decât celelalte precedente, inclusiv mișcările protestatarilor. S-au întrunit cele mai puternice șapte puteri economice și politice (Germania, Franța, Marea Britanie, Italia, Japonia, Canada, SUA), care beneficiaseră până 2014 de extinderea la G8 cu Rusia, exclusă datorită anexării Crimeei. Participă ca invitați UE, Ucraina etc. În cadrul discuțiilor purtate la așa numita „întâlnire a lingușitorilor”, a lipsit cu desăvârșire tema cea mai disputată anterior, „protecția climei”, un Blackout, de teama președintelui american Donald Trump, care nu s-a sfiit să declare „pathetic”: „I’m the boss here“, „Ich binn hier der Boss” (cit. FrankfurterRundschau); în rest, aceleași „necesități stringente”, începând cu Strâmtoarea Ormuz, până la ajutorul acordat Ucrainei, intensificând sancțiunile contra Rusiei, la care se adaugă afirmația cel puțin naivă a cancelarului german Friedrich Merz: „Suntem pregătiți pentru negocieri de pace”.

În acest context – déjà vu – ar fi relevantă conturarea unui nou format Canada-UE prin inițiativa premierului canadian Mark Carney, care păstrând cadrul „relației transatlantice”, propune o colaborare pe plan economic, energetic și comercial cu China și alte puteri economice. La începutul anului 2026 în Davos, politicianul canadian marca prin discursul său un moment istoric ovaționat de întreaga asistență: „Trăim într-o eră a rivalității dintre marile puteri, ordinea internă bazată pe reguli se estompează ……. există o tendință a țărilor de putere mijlocie (inclusiv România pretinde apartenența la această categorie), de a se conforma, în speranța că obediența va cumpăra siguranță!” Cu această ocazie, Carney reactualiza afirmațiile președintelui ceh W. Havel care deconspira concubinajul Occidentului cu minciuna („Viața în adevăr”). Tocmai acestui mare luptător pentru libertate și democrație îi este dat în 1993 să asiste neputincios la decizia imorală a Vestului de a destrăma Cehoslovacia (planul german H.D. Genscher, inclusiv zdrobirea Iugoslaviei). În încheiere, premierul canadian devine „mai explicit”: „O țară care nu se poate hrăni, alimenta sau apăra, are extrem de puține opțiuni. Când regulile nu te mai protejează este necesar să te protejezi singur……. o economie puternică devine prioritatea fiecărui guvern”.

Germania este prima țară din grupul celor mai puternic dezvoltate economic, care intra în recesiune cu patru ani în urmă. Cauza principală a fost distrugerea gazoductului Nord Stream II în urma unei explozii subacvatice (26 sept. 2022), provocând avarii inclusiv conductei Nord Stream I de pe fundul Mării Baltice. Acest eveniment a declanșat efectul de domino al prăbușirii relațiilor economice germano-ruse bine consolidate de cancelarii Angela Merkel și în special Gerhard Schröder, Rusia devenind principalul furnizor de gaz pentru Germania (procesul intentat sabotorilor ucraineni de către autoritățile din Germania este în curs de rezolvare, bineînțeles tergiversat). Primii afectați au fost fermierii germani (eliminarea subvențiilor pentru motorina agricolă) care au reacționat prompt. Fără să țină cont de regulile „democrației reprezentative”, deci fără aprobare, mii de tractoriști (inclusiv muncitorii de la căile ferate și transport), au început blocarea autostrăzilor principale și a orașelor mari, sprijiniți de organizațiile sindicale din Germania.

Ministrul economiei Robert Habeck („promotorul pompelor de căldură” – ecologiștii „verzi”) se afla într-o excursie pe insula Heillig Hooge, încercând revenirea în nordul Germaniei cu un feribot. Agricultorii au blocat și ocupat portul (Schlüttsiel) în care urma să ancoreze feribotul, cu tractoarele. În pofida măsurilor preventive întreprinse de forțele polițienești echipate special, autoritățile germane nu au reușit să stăvilească furia protestatarilor care scandau fără încetare „Coboară, trădătorule” (– de țară, de popor, „Volksverräter”). Înspăimântați, cei care conduceau feribotul au făcut cale întoarsă, salvându-l pentru moment pe fugar. A doua zi, acțiunea protestatară a fost catalogată de Ministerul Agriculturii drept huliganică, aparținând unei minorități influențată de extremiști. O parte dintre politicieni, precum și câteva posturi de televiziune, au pledat propagandistic în sprijinul democrației reprezentative, care ar fi necesar să rezolve problemele majore ale societății condamnând aceste manifestări ale populației.

Modificare radicală de paradigmă. Un eveniment surprinzător și inedit modifică radical cursul evenimentelor. Ministrul Prezident al Landului Bavaria (Bayern), Markus Söder (potențial candidat, susținut majoritar de populație pentru funcția de cancelar, împreună și, din păcate, în alianță cu Merz, care deținea puterea partidului câștigător în alegeri) apare la primul post de televiziune ARD cu următoarea declarație oficială: „Procesul fermierilor este corect și justificat într-o democrație, fiind consecința politicii catastrofale a actualului guvern (2024)”.

Această intervenție de excepție a modificat radical, de pe o zi pe alta, atitudinea majorității politicienilor germani, care s-au raliat protestului agricultorilor. Sondajul de opinie arăta în acea vreme un sprijin majoritar al populației în proporție de 91%. Punctul culminant al revoltei este atins de abia după o săptămână în capitala Germaniei. Centrul Berlinului este invadat de 6.000 de tractoare și tiruri. Muncitorii cer reducerea săptămânii de lucru la 35 de ore păstrând salariile actuale intacte. Ministrul de Finanțe Christian Lindner (FDP Liberali), cel care era necesar să justifice o pierdere de 60 de miliarde destinate eradicării covidului și risipite în scopuri ecologice, face imprudența să se justifice luând cuvântul în fața mulțimii protestatare. Este copleșit de vacarmul celor care scandează fără întrerupere „Hau up!” („Cară-te!”). ……. Și a plecat! Nu se mai aude nimic de acest politician carierist și nici de partidul Liberal care se zbate să revină în Parlament, nerealizând procentajul de 5%.

Între timp, pe scena politică germană își face apariția o politiciană carismatică, Alice Weidel din partea partidului suveranist conservator AFD, considerat de adversari ca fiind extremist; prin atitudinea sa protestatară (vs. Merz), a reușit în câțiva ani să câștige sprijinul populației germane. Ultimul sondaj de opinie: AFD – 29%, CDU/CSU (Uniunea Creștin Democrată, can. Merz), 20%, „Verzii”, 14%, „Stânga”, 12%, SPD (Social-democrați), 12%…….

Citiți și:
Jeffrey Sachs: „Germania conduce Europa către al Treilea Război Mondial”
Av. Gheorghe Piperea, dezvăluiri despre „minunata lume nouă” care se pregătește în Germania: E mai mult decât un control al convingerilor și o poliție a gândirii – e un instrument de inginerie socială prin control economic

yogaesoteric
7 iulie 2026