Învăţăturile lui Tobias sau seria amăgirilor

  Când un orb conduce un alt orb… 

de Maria Nicola 

Editura „For you” a publicat în 2004 volumul lui Geoffrey Hoppe: „Învăţăturile lui Tobias. Seria Creatorului.” Este vorba de un volum cu o puternică tentă New Age, aparţinând unui gen literar foarte „gustat” în ultimii ani în special de publicul american. Autorul acestui volum susţine că dialoghează cu o entitate superioară care prin intermediul său transmite învăţături fiinţelor umane. Ceea ce, în principiu, ar putea fi ceva nobil şi minunat.  

Problema reală vine de la conţinutul acestor învăţături. În marea majoritate a cazurilor, publicul le apreciază tocmai pentru că sunt foarte facile, ambigue şi laxe. Promit spiritualitate, dar nu cer eforturi reale şi creează cu dibăcie iluzia „superiorităţii” celor care devin adepţi şi propagă mai departe acele idei. O astfel de capcană întinde şi volumul lui Geoffrey Hope, care redă aşa-zisele învăţături spirituale pe care autorul le-a primit de la o entitate subtilă pe care o numeşte Tobias. 

Geoffrey Hoppe susţine că pentru prima dată Tobias i-a „apărut” în 1997, în timpul unei călătorii cu avionul. E vorba de o comunicare la nivel mental cu această entitate astrală nu foarte elevată. Geoffrey citise cărţi similare celei pe care a publicat-o el, cărţi din curentul New Age, şi ajunsese să creadă că a trăit experienţe iluminatorii extraordinare… Sau pur şi simplu i-a venit ideea că poate şi el să scrie la fel de bine ca ceilalţi autori New-Age. 

Geoffrey afirmă că este convins că entitatea cu care el comunică este personajul principal din „Cartea apocrifă a lui Tobias (Tobit)” şi că el însuşi a fost într-o viaţă anterioară fiul acestuia, care apare de asemenea în istorisirea biblică. Tobit aparţinea tribului naftali şi trăia în exil în Ninive, unde ardea trupurile celor executaţi până într-o zi, când i-au căzut scântei fierbinţi pe ochi şi l-au orbit. Fiul său însă a reuşit, după o serie de aventuri, să îi redea vederea lui Tobias. Oricum, simbolic şi istoric, Tobias este ORB.  

În 1999, după un an şi jumătate de „dialoguri” periodice cu Tobias, Geoffrey Hoppe a înfiinţat Cercul Purpuriu (Crimson Circle), un grup de persoane care se consideră profesori ai celorlalte fiinţe umane. Ei cred că menirea lor este să facă publice „mesajele lui Tobias” şi prin intermediul lor să îi îndrume spiritual pe ceilalţi oameni.  

Iată cum şi-a demarat activitatea acest grup: „Tobias a informat micul grup de acolo că Ghizii lor Spirituali erau pe punctul de a-i părăsi. Acest mesaj a şocat şi consternat pe mulţi dintre ei, dar Tobias le-a explicat, cu multă dragoste şi blândeţe, că era vremea ca oamenii să-şi accepte responsabilitatea pentru propria lor divinitate. El a spus că a venit momentul ca oamenii să devină Îngeri-pe-Pământ şi că, desprinzându-ne de Ghizii noştri şi de majoritatea vechilor credinţe şi ritualuri, vom începe să ne luăm în primire propria noastră divinitate. (…)Cercul Purpuriu este grupul de oameni care se numără printre primii ce păşesc în Noua Energie.” (pag 12).  

Acest mesaj, care desigur le-a gâdilat egoul multor auto-intitulaţi profesori, vine în contradicţie cu revelaţiile tuturor religiilor, care ne învaţă că fiecare om are un Înger Păzitor, înger care ne însoţeşte întreaga viaţă şi ne ghidează creşterea spirituală. Respingând protecţia şi inspiraţia divină a Îngerului Păzitor, nu ne vom apropia nicidecum de Dumnezeu! Dar tentaţia Cercului Purpuriu este puternică… în acestă epocă, fiecare vrea să fie maestru şi foarte puţini acceptă să fie discipoli. Problema este că nu e suficient să afirmi că eşti maestru.  

Ultimele revelaţii pe care Tobias le face prin Geoffrey au loc în Colorado şi durează 90 de minute, care este intervalul maxim pe care autorul îl poate susţine din punct de vedere fizic şi energetic. Haideţi să răsfoim împreună cartea şi să vedem ce ajung oamenii să creadă şi să spună atunci când se lasă conduşi de un „orb”. 

„Esenţa mesajelor lui Tobias este simplă: suntem primii care trecem prin acest proces de transformare spirituală de tip „de la omidă, la fluture”. Vor urma mulţi alţii. Apoi, va urma întreaga omenire. Apoi – pregătiţi-vă pentru „perla” gen Tobias – şi îngerii şi Spiritul/Dumnezeu vor veni după noi!” (pag 31).  

Desigur, omenirea evoluează gradat, în ansamblul ei, acesta este mersul firesc al lucrurilor. Dar pe această planetă au trăit atât de mulţi înţelepţi care le-au dăruit oamenilor aspiraţie prin măreţia fiinţei lor, compasiune din generozitatea inimii lor şi învăţături din înţelepciunea lor… Este oare inteligent să presupunem că noi acum suntem primii? De ce să credem că toţi ghizii spirituali ne-au părăsit şi că înaintea noastră nimeni nu a atins starea de înţelepciune? De ce să credem că toată tradiţia spirituală a planetei este nulă ca valoare? Doar ca să ne amăgim în nebunia noastră că suntem „deschizători de drumuri”? Îngerii sunt prin menirea lor în cadrul creaţiei mesageri între Dumnezeu şi oameni. Cine ne inspiră oare atunci când ne credem mai presus de îngerii, înaintea îngerilor?  Dar atunci când ne credem mai presus de spirit şi mai presus de Dumnezeu? Prin această afirmaţie, Tobias îşi dezvăluie natura luciferică. La urma urmei, şi Lucifer (Satana) s-a crezut mai presus de Dumnezeu. Aici autorul recunoaşte că multe mesaje ale lui Tobias sunt „perle”, dar nu-i trece prin cap că sunt doar nişte prostii scornite de mintea lui şi inspirate de entităţi demoniace. 

Tobias zice: „…nu e vorba ca noi să vă predăm vouă.  Este vorba despre ce învăţăm noi de la voi.” (pag. 33) „Profesor drag, pătrundem în cercul tău acum, ca să te îmbrăţişăm şi să-ţi mulţumim şi să plângem de bucurie pentru ceea ce faci.” (pag. 35) Moment euforic pentru egourile din Cercul Purpuriu: nu numai că sunt profesorii celorlalţi oameni, dar sunt şi profesorii entităţilor care le transmit mesaje şi sfaturi.

 „…Spiritul cel Etern nu deţinea controlul. Vă situaserăţi în afara Primei Creaţii.” (pag. 50) Oare există vreun loc în acest vast univers sau vreun  moment în spirala aparent nesfârşită a timpului în care să fie ceva mai presus de Spiritul Divin, mai presus de Dumnezeu? Cu siguranţă nu. Dumnezeu este atotputernic, dintotdeauna şi pentru totdeauna şi nu există nimic deasupra lui, nimic care să se sustragă voinţei sale supreme. Dumnezeu este prezent în fiecare fiinţă umană sub forma Sinelui său divin nemuritor, Atman. Ori iată că aici orbul Tobias afimă contrariul. 

„Tot prin ceea ce treceţi acum, în viaţa voastră, nu se referă la vieţile voastre trecute! Angajamentele voastre s-au încheiat.” (pag. 50) „Nimic din ceea ce aţi făcut pe Pământ nu a fost greşit sau rău!” (pag. 82) „Nu mai sunteţi legaţi de karmă” (pag.43). Iată o imensă tentaţie. După ce îi învaţă pe oameni că sunt mai presus de îngeri, Tobias caută să le distrugă şi simţul responsabilităţii. Nu contează ce faceţi, spune el. Nu contează ce aţi făcut… Chiar nu contează dacă facem bine sau rău? 

Legea karmei, legea cauzei şi a efectului, este o lege divină universală, care stă la baza întregii manifestări. „Bine faci, bine găseşti”, spune învăţătura populară. „Cine seamănă vânt, culege furtună” – ne  învaţă Iisus. Legile universului sunt aceleaşi de când lumea şi vor guverna întotdeauna universul. Nu contează că Tobias „afirmă” altceva, iar Geoffrey Hoppe îşi publică ideile în milioane de exemplare şi se îmbogăţeşte din naivitatea oamenilor. Legea karmei va continua să funcţioneze, chiar şi pentru el. 

„Nu a existat niciodată un Lucifer care să vă arunce din rai. Toate acestea sunt metafore.” (pag. 86) Aşa să fie? Un aforism al înelepciunii spune că „cea mai mare păcăleală a demonilor este să ne facă să credem că ei nu există”.  

„Eu, Tobias, împreună cu cei din Cercul Purpuriu (…) privim în inimile voastre şi în chakra voastră unică.” (pag. 105) Poate că privesc ei undeva, dar fiinţa umană în realitate are 7 chakre principale şi mai multe chakre secundare. 

Iată încă o amăgire pentru cei cu voinţa slabă: „Carne, cereale, fructe şi legume – nu contează, dragi prieteni, astea nu sunt lucruri negative. Acestea sunt resurse pentru a hrăni corpul vostru biologic.” (pag. 251) Întotdeauna calea cea uşoară amăgeşte uşor oamenii. Este uşor să nu faci nimic, este uşor să nu respecţi nici o regulă. Dintoteauna falşii profeţi au avut un succes nebun. Ştiţi de ce? Pentru că îi fac pe oameni să creadă că sunt grozavi aşa cum sunt. Ei afirmă că spiritualitatea nu necesită eforturi, că nu există consecinţe ale acţiunilor noastre, că nu contează ce mâncăm sau ce prostii facem. 

Pasul următor în amăgirea  noilor învăţăcei  ai lui Tobias este să-i facă să renunţe la diferitele tehnici spirituale pe care le practică. Şi mai ales la meditaţie, care le-ar putea trezi discernământul şi i-ar face să realizeze că sunt manipulaţi şi prostiţi.  

„Meditaţiile au fost, în majoritatea lor, chinuitoare şi dificile. Sigur însă că v-au ajutat să ajungeţi până aici. Vă îndemnăm ca să cinstiţi întotdeauna această parte a voastră. Dar, pe măsură ce pătrundeţi în Noua Energie, nu mai e nevoie să staţi zilnic jos şi să meditaţi un anumit interval de timp şi să vă luptaţi cu gândurile care vă trec prin minte.” (pag. 235) 

Pentru un yoghin meditaţia este bucurie. Pentru un credincios creştin rugăciunea este pace. Pentru dervişii sufiţi dansul este extaz. Toate modalităţile şi tehnicile spirituale trebuiesc practicate stăruitor, cu bucurie, pentru că ele ne ajută să creştem şi să ne apropiem de Dumnezeu. A te opri din practica spirituală crezând că ai ajuns la capătul căii spirituale este cea mai frecventă eroare pe care o menţionează toate tratatele înţelepciunii. 

Şi iată acum la ce degradare se ajunge: Tobias îi învaţă pe „profesorii” Cercului Purpuriu să profite material de pe urma celor pe care îi vor ghida. Tobias afirmă: „În adâncul vostru există un sentiment că energia banului şi energia Spiritului să nu fie amestecate. Nu înţelegem de ce voi nu aveţi  un respect egal şi echilibrat pentru amândouă. Şi acum mai venim şi noi cu ceva în plus. Voi sunteţi cei care mergeţi undeva ca să-i învăţaţi pe alţii. Veţi avea nevoie de o maşină ca să mergeţi la cabinet sau la casa cuiva. Veţi avea nevoie de căldură şi mâncare. Nu este oare potrivit să fiţi compensaţi pentru munca pe care o faceţi? Oare nu este potrivit ca cei care au nevoie de serviciul vostru să consume un anumit gen de energie şi efort ca să contrabalanseze ceea ce faceţi voi pentru ei?Munca pe care o faceţi pentru ei, ca învăţători, este mult mai valoroasă decât toţi banii lor din bancă. Cât veţi încasa ca să fiţi ghizi oameni şi să ajutaţi la iluminarea altora?” (pag.. 257) Meschinăria acestei abordări nu are nevoie de comentarii. Dar niciodată şi sub nici o formă nu trebuie să ne imaginăm că banii şi Spiritul au aceeaşi valoare. Haideţi să revenim la înţelepciunea populară: „Banul este ochiul dracului”. Iar tentaţia banului, tentaţia materială, este considerată de toate religiile şi căile spirituale un obstacol foarte mare pe calea spirituală. Isus spunea: „Mai uşor trece o cămilă prin urechea unui ac decât intră un om bogat în Împărăţia Cerurilor”. 

Iar ca pervertirea adepţilor să fie completă, Tobias nu uită nici aspectul sexual: „(…) noi vorbim mult despre sex, la fel ca şi voi. (…) stăm în jurul vostru şi zâmbim. (…) nouă nu ne pasă deloc dacă relaţia este între un bărbat şi o femeie, sau oameni de acelaşi sex. Noi nu avem prejudecăţi în această privinţă. Ceea ce ne face plăcere este dragostea dintre doi oameni.” (pag. 258) Şi atunci de ce oare toate religiile plantei noastre, exceptând satanismul, avertizează asupra pericolelor pervertirii sexuale? Principalul efect al homosexualităţii este că îl îndepărtează pe om de Dumnezeu. Iar oamenii au dreptul să ştie asta.  

Iniţierea  noilor adepţi culminează cu nebunia de la originea dualităţii lumii. Aşa cum Lucifer s-a crezut mai presus de Dumnezeu, şi discipolii lui Tobias sunt învăţaţi că: „voi daţi naştere la un nou tip de Divinitate care nu a mai fost văzut în nici o altă creaţie.” (pag. 261) 

Să ne mai mirăm atunci că după toată această învăţătură nebunească, Tobias conchide: „ nu puteţi merge înapoi, Acasă. Nu puteţi.”? Aici într-adevăr suntem de acord cu Tobias şi Geoffrey Hoppe. Cei care au crezut toate aceste aiureli şi, fiind amăgiţi, le-au pus apoi în practică, nu au nici o şansă să pătrundă în Împărăţia Tatălui Ceresc, să revină Acasă. Nu câtă vreme se lasă conduşi de orbul Tobias, care îi va conduce, ca în proverb, în prăpastie! 

yogaesoteric.net
09 decembrie 2005