Iohannis a bătut palma: 103 miliarde lei, taxă de protecție!

Pe 1 octombrie 2020, Guvernul adopta cu toate mânuțele sus Carta Albă a Apărării 2020 – CAA. Această Cartă fiind prezentată drept principalul document pragmatic prin care este pusă în aplicare Strategia Națională de Apărare a Țării în perioada 2020-2024.

Justificarea generică a Ministerului Apărării Naționale pentru promovarea Cartei Albe fiind bazată pe constatarea că „principalele riscuri și amenințări la adresa securității naționale au surse diverse și un spectru larg de manifestare, generând astfel o multitudine de provocări în plan politico-militar”.

Desigur, doar pentru inițiații sistemului a mai contat că noua Cartă Albă a Apărării a fost adoptată de Guvernul Orban tocmai la țanc pentru ca să intre pe Ordinea de zi a ședinței Consiliului Suprem de Apărare a Țării, convocată și condusă de președintele Klaus Iohannis pe 6 octombrie. Atunci când, în sistem de videoconferință, s-a bifat printre altele și modul de implementare a CAA.

Astfel că în plină creștere a „statisticii negre”, a atingerii unei noi „cocoașe”, a unui nou „val” de cazuri covid, cam toată „lumea bună” a sistemului și clasei politice deopotrivă a avut cu totul alte preocupări decât să mai citească din scoarță în scoarță și respectiva Cartă Albă a Apărării. Mai ales că, după cum a avut grijă să anunțe MApN-ul, Guvernul și Administrația Prezidențială, aceasta a fost întocmită în baza acordului politic național privind creșterea finanțării pentru Apărare.

Numai că, undeva în cuprinsul „stufoasei” Cărți Albe sunt inserate și proiecțiile fondurilor pentru următorii patru ani, deci exact până la sfârșitul mandatului prezidențial al lui Klaus Iohannis. Sume pe care astfel guvernul și le-a asumat că le va asigura „orice ar fi”. Și vorbim de 22,9 miliarde lei pentru 2021, 25 miliarde pentru 2022, 26,7 miliarde pentru 2023 și 28,4 miliarde pentru 2024! Adică nu mai puțin de 103 miliarde! Bani din care „partea dolarului” se va duce tot pe controversatele contracte G2G pentru înzestrarea Armatei Române, văzute de unele structuri contrainformative ca fiind doar niște „taxe de protecție”, fie ele și exacerbate, plătite partenerilor strategici.

O dăm pe „reziliență”!

Acum, când dai deja Armatei peste 100 de miliarde, înseamnă că ai de unde! Ceea ce nu este totuși cazul, din moment ce astfel de „proiecții financiare” cu sumele bugetare fixe adoptate de Guvern pentru următorii patru ani nu au fost stabilite și pentru alte ministere precum Transporturi, Educație sau mai ales Sănătate. Cu toate că, ar fi nevoie și de autostrăzi, școli sau spitale.

Oricum, cert este doar că, gata, Carta deja a trecut atât prin Guvern, cât și prin CSAT. Rămânând totuși mari semne de întrebare cu privire la argumentele cu care MApN-ul a convins peste noapte toți factorii de decizie ai statului român că, obiectivele politicii de apărare, adică acel ansamblu de măsuri și acțiuni care vizează realizarea obiectivelor de securitate și a obligațiilor asumate în cadrul alianțelor din care România face parte, merită cele peste 100 de miliarde!

Mai ales că obiectivele par mai mult decât vagi, niște bla-bla-uri scrise parcă în bătaie de joc în Carta Albă a Apărării: „dezvoltarea de capabilități moderne de apărare, inclusiv contribuția la creșterea rezilienței naționale; consolidarea profilului României, cu accent pe dimensiunea de apărare și descurajare în cadrul NATO și UE, consolidarea parteneriatului strategic cu SUA și aprofundarea cooperării cu ceilalți parteneri strategici; consolidarea profilului României de furnizor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre; dezvoltarea cooperării bilaterale și în format multilateral; sprijinirea autorității publice în gestionarea situațiilor de urgență”.

Ei… și atunci cum să nu dai 100 de miliarde fără să clipești din ochi? Chiar dacă, este clar – parteneriatul strategic cu SUA este necesar sa fie întărit, ceea ce implică și mai mulți bani acordați prin contracte G2G strict unidirecționate către Washington!

Acum, ce-i drept, decidenții statului român au înghițit fără să clipească și abureala ideologică despre, „consolidarea profilului de furnizor de securitate în regiunea extinsă a Mării Negre”, ceea ce s-ar traduce prin faptul că și în prezent România ar fi o forță militară în fața căreia nu ar îndrăzni să deranjeze securitatea regiunii alte state precum Federația Rusă sau Turcia!

Dar oare ce or fi priceput toți demnitarii statului care au votat Carta Albă a Apărării și implicit Strategia Națională de Securitate în domeniu aflând că, mai nou, principalul obiectiv al acesteia este „creșterea rezilienței naționale”? Nimic, vă zicem noi, nimic! Că nici măcar habar nu au ce este aia reziliență! Dar fiecare a votat doar ca să nu poată fi cumva suspectat că a făcut împotriva „vântului” Strategiei Naționale de Apărare!!!

Drone și sateliți!

Document care indică și faptul că pentru „îndeplinirea întregului spectru de misiuni, sarcini specifice asumate în plan național și angajamente asumate la nivel internațional” ar fi musai nevoie de respectarea următoarelor direcții majore de dezvoltare a capabilităților de apărare: „pe timp de pace – supravegherea și avertizarea timpurie, reacția imediată și angajarea în acțiuni militare de intensitate redusă, participarea la combaterea terorismului, sprijinirea autorităților civile; în perioada de pre-conflict – evitarea surprinderii, menținerea integrității spațiului aerian național (integrat în spațiul aerian al Alianței), exercitarea controlului asupra apelor teritoriale, implementarea măsurilor de răspuns la criză, executarea de acțiuni de descurajare; în situații de conflict – apărarea strategică și respingerea agresiunii”.

Iar în îndeplinirea acestor misiuni, „Armata Română își va concentra eforturile pe adaptarea structurii de comandă și control, dezvoltarea accelerată a capabilităților C4ISR, continuarea proiectului sistem satelitar militar de telecomunicații, lansarea proiectului drone multifuncționale, dezvoltarea capabilităților dual-use”.

Trecem la 2,5 din PIB!

Ambiții mari, desprinse parcă din filmele SF, dacă polonezii, ungurii sau cehii nu ar fi deja cu, ani lumină înaintea noastră în ceea ce privește consolidarea capabilităților propriilor armate! Astfel că nici măcar cele 103 miliarde deja garantate de guvern nu vor fi în cele din urmă suficiente pentru trecerea la acest next level al programului național de înzestrare a Armatei…

Drept urmare, după cum susțin unele surse, Klaus Iohannis nu așteaptă decât preluarea controlului parlamentar după 6 decembrie pentru a propune o extensie la actualul pact politic. Forțând astfel adoptarea unei anexe prin care România să treacă la alocarea a 2,5 din PIB pentru Apărare! Că, de, costă foarte de mult șmecheria de a ne da „factori de securitate” în regiunea Mării Negre. Și mai ales în fața rușilor și turcilor…

Citiţi şi:
România cerșește prezența unor trupe străine pe teritoriul național. Alte țări o negociază la sânge 
Intenția NATO în România, dată în vileag 
Puterea celui mai mare club ocult de lobby din Europa asupra premierului Orban şi a preşedintelui Iohannis (I) 

yogaesoteric
21 noiembrie 2020