Ipocrizia Occidentului european neo-marxist
Mi se pare că prea puțină lume observă fățărnicia numitului Occident atunci când se plânge de ruptura din relațiile transaltlantice. Și că, mai nou, retragerea trupelor americane din respectivul spațiu constituie un fapt extrem de regretabil, de deplorabil, de periculos, primejdios, de demn de plâns, și, mă înțelegi, domnule, o pacoste și o năpastă cum nu s-au mai văzut.
În realitate, însă, neo-marxiștii globaliști europeni (fix ca și stânga pretins democratică de pe Ocean) nu-și doresc nimic mai mult decât subminarea solidarității euro-atlantice cu așteptarea disperată ca ea să conducă și la eșecul revoluției conservatoare a Administrației Trump. Revoluție care pune într-un pericol cu adevărat fatal deceniile de rău neo-marxist revanșard clădit cu migală în Europa Occidentală în special după prăbușirea comunismului.
Dacă nu ar fi așa, legiunile neo-marxiste din capitalele vest-europene, față cu impasul în care și-au dus țările și continentul, ar face ceea ce actuala Administrație Trump a spus din capul locului că se impune făcut: revenirea la valorile occidentale fondatoare, la „valorile comune” euro-atlantice, istorice și creștine. La fel, un alt exemplu, ar accepta în sfârșit ca povara securității europene, care a apăsat până acum mai mult pe umerii cetățeanului american, să fie suportată în cadrul unui parteneriat echitabil.
Dar apostolii neo-marxiști nici nu vor să audă de așa ceva – inclusiv din cauză că au deja răspunderi serioase generate de ideologia lor devastatoare, de guvernările lor corupte etc. Dacă așa ceva ar garanta că Donald Trump și-ar rupe gâtul și ei ar putea să-și vadă liniștiți de agenda lor nenorocită, nu ar ezita nici pentru o clipă să se alieze cu regimuri ca acela girat azi de oribilele Gărzi ale Revoluției iraniene, ori chiar cu regimul nord-coreean etc.
Neșansa lor istorică e că America merge azi tot mai hotărâtă pe o cale ce are potențialul de a schimba mult fața lumii, iar aceasta și pentru că SUA par să găsească un limbaj tot mai comun, pe marile teme, cu China președintelui Xi.
În sfârșit, merită salutat că societățile și statele Europei de Est nu s-au lăsat împinse compromițător în mlaștina neo-marxismului globalist, și de aceea și sunt cele mai receptive la restaurarea valorilor istorice euro-atlantice. E adevărat că la noi situația la nivelul Guvernului și al Președintelui e încă destul de problematică. Ceea ce nu e cazul și la nivelul societății; cu mici excepții în anumite bule cu pretenții conservatoare și suveraniste, unde mai ales câteva zeci de pretinși influenceri nu-l slăbesc deloc pe Călin Georgescu, omul politic de departe cel mai credibil în spațiul ideatic și doctrinar în discuție.
Autor: Valerian Stan
Citiți și:
SUA au anunțat că își retrag submarinele, bombardierele și avioanele de luptă din Europa
De la parteneriat strategic, la mită strategică
yogaesoteric
6 iunie 2026