O nouă dovadă incontestabilă de „justiție la mica înțelegere” ce este practicată inclusiv la „Înalta” Curte de Casație și Justiție în procesul profesorului de yoga Gregorian Bivolaru: cazul uluitor al unei bizare și schimbăcioase martore a acuzării, Dumitru Ionela Cristina
de profesor yoga Nicolae Catrina
Citiți aici prima parte a acestui articol
Zis și făcut: această înțelegere ascunsă dintre Dumitru Cristina și procurori s-a concretizat imediat prin scoaterea învinuitei de sub urmărire penală și prin ridicarea sechestrului de pe casa ei. Astfel, în mod paradoxal și fără absolut niciun argument juridic, la mai puțin de o lună de la începerea urmăririi penale, fără a se mai face niciun fel de probe, Dumitru Ionela Cristina este, ÎNTR-UN MOD MAI MULT DECÂT DUBIOS, scoasă de sub urmărire penală!!
Într-adevăr, imediat după ce Dumitru Cristina a acceptat acest pact murdar cu procurorii, procurorul DELCEA MARIAN de la Parchetul Curții de Apel Bucureşti constată brusc că în cazul ei „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane”! Această „constatare” nu se bazează însă pe niciun fel de probe (așa cum am arătat, nu s-au adus niciun fel de probe și dovezi în acest sens) ci am putea spune, ironic, că dl. Delcea Marian a avut brusc o „revelație” în ceea ce privește nevinovăția Cristinei Dumitru! Iar bunăvoința procurorului nu se oprește deloc aici: în aceeași hotărâre, el dispune și scoaterea de sub sechestru a imobilului aflat proprietatea învinuitei.
Însă cel mai extraordinar lucru din această hotărâre – „revelația” lui Delcea este că, deși în locuința Cristinei Dumitru se găsise, la momentul efectuării percheziţiei domiciliare, o armă (un pistol cu aer comprimat, proprietatea acesteia), și cu toate că presa românească fusese în acea perioadă intoxicată până la refuz de minciunile procurorilor cum că MISA ar avea arme, iată că el pierde singura și unica ocazie de a dovedi că la MISA… a fost găsită totuși o armă și trece cu vederea chiar și acest aspect!! Astfel, Marian Delcea dispune neînceperea urmăririi penale faţă de Dumitru Ionela Cristina inclusiv sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, dispune scoaterea ei de sub urmărirea penală și restituirea tuturor bunurilor ce fuseseră ridicate din locuința acesteia cu ocazia percheziţiei imobiliare din data de 18.03.2004!
Toate acestea arată cu prisosință cât de disperați trebuie să fi fost procurorii pentru a o câștiga de partea lor pe Dumitru Ionela Cristina și de a o convinge să facă declarații mincinoase împotriva lui Gregorian Bivolaru, iar motivul foarte simplu pentru aceasta este că în realitate… altceva împotriva lui Gregorian Bivolaru ei nu aveau! În acest fel, ei de fapt au păcălit-o, efectiv, pe Dumitru Cristina și au atras-o ca să dea respectivele declarații mincinoase, făcând astfel cu ea cam tot ce au vrut. Și chiar și faptul că au găsit în locuința ei acea armă nu a mai contat (deși, reamintim, yoghinii MISA au fost acuzați în mod public că ar avea, chipurile, arme, pentru a-i face astfel să pară niște infractori periculoși în ochii opiniei publice): pur și simplu, Dumitru Cristina a fost „spălată” de toate învinuirile și scoasă de sub urmărirea penală. Ori, aceasta nu este altceva decât o pseudo-justiție, sau o așa-zisă „justiție”… la mica înțelegere!
Dar aceasta nu este tot. Odată cu încadrarea ei din calitatea de învinuită la aceea de martor, a ieșit la iveală și faptul că Dumitru Cristina mai avea și alte motive (ba chiar și interese materiale) pentru a face jocul murdar al organelor de anchetă și pentru a da, la comanda acestora, declarații mincinoase împotriva profesorului de yoga Gregorian Bivolaru: deși Parchetul o scosese de sub urmărire penală, tot Parchetul o mai ținea încă „agățată” de alte infracțiuni (inclusiv aceea de mărturie mincinoasă) – ceea ce evident că o făcea în continuare manipulabilă și șantajabilă – și, în plus, ea s-a și constituit ca parte civilă într-un alt proces (cel care este judecat actualmente de către Tribunalul Cluj), cerând de la Gregorian Bivolaru, ca despăgubire, suma de 100.000 de euro! Prin urmare, Dumitru Cristina are acum un evident interes material împotriva lui Gregorian Bivolaru, deoarece în cazul condamnării acestuia în procesul de la ÎCCJ, ea are mult mai multe șanse de a câștiga cei 100.000 de EURO cu care s-a constituit ca parte civilă în Dosarul în care Gregorian Bivolaru este cercetat la Tribunalul Cluj. Având prin urmare pretenţii financiare directe împotriva lui Gregorian Bivolaru (suma de 100.000 EURO), ea are tot interesul ca în prezenta cauză sa facă declarații mincinoase împotriva lui Gregorian Bivolaru, cu scopul ca acesta să fie pe nedrept condamnat la închisoare în acest dosar, hotărâre care poate influența în mod evident în favoarea martorei soarta soluției care se va da în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Cluj.
Toate aceste fapte certe și cu ușurință verificabile oricând demonstrează foarte clar că martora acuzării Dumitru Ionela Cristina a fost dispusă, din cauza presiunilor insuportabile la care a fost supusă de către procurori, să facă afirmaţii mincinoase împotriva lui Gregorian Bivolaru. Ea a făcut aceasta nu numai sub presiunea și hărțuirea deosebit de intensă la care a fost supusă, dar și cu intenţia evidentă de a se disculpa de acuzația de complicitate la trafic de minori, de a determina convingerea instanţei în sensul condamnării lui Bivolaru Gregorian, precum şi de a obține ridicarea mǎsurii indisponibilizării imobilului proprietatea sa, cu scopul de a-l vinde (ceea ce a și făcut de altfel, în luna noiembrie a anului 2004, adică imediat după ce i-a fost ridicat sechestrul).
Recent (în data de 22 martie 2013), Dumitru Cristina a fost audiată la ÎCCJ de către „completul negru” și a reieșit foarte limpede, din declarația ei, că în realitate ea a rămas chiar și acum foarte marcată de tratamentul inuman și de șantajul la care a fost supusă de către organele de anchetă, însă un motiv important pentru care ea își păstrează declarațiile împotriva lui Gregorian Bivolaru este acela de a „răsplăti” în acest mod (PRIN DECLARAȚII MINCINOASE) atitudinea Parchetului, care a scos-o în mod dubios de sub urmărire penală și i-a ridicat sechestrul de pe casă.
De altfel, martora Dumitru Ionela Cristina a recunoscut cu gurița ei toate acestea chiar la ÎCCJ, cu ocazia audierii sale: „Mi-a fost teamă inclusiv pentru viața mea, că îmi voi pierde casa şi că aş putea ajunge şi la puşcărie, şi în acele condiţii mi-am retractat declaraţia.” Practic, prin aceasta ea a recunoscut implicit că a dat în acest dosar, pe parcursul a nouă ani de zile, mai multe declarații neadevărate împotriva inculpatului Bivolaru Gregorian, numai pentru a nu fi incriminată la rândul ei şi pentru a-și salva casa de la confiscare!!!
Dumitru Cristina a dat în total 4 declarații de martor, dar este foarte important de subliniat, în legătură cu aceste declarații, că cele trei care i-au fost practic dictate de procurori (și în care îl incriminează pe Gregorian Bivolaru) apar ca fiind cu totul izolate în ansamblul dosarului, ele necoroborându-se deloc cu celelalte probe administrate în cauză. Totodată, pe lângă faptul că nu sunt dovedite de nicio altă probă, respectivele declarații se și contrazic adesea unele pe altele!
Spre exemplu, în declarațiile din 22.03.2013 și 19.03.2004 martora susține în mod mincinos că Gregorian Bivolaru i-ar fi înmânat direct o anumită sumă de bani, ca împrumut; în declarația din 07.10.2004 susține că o parte din sumă i-ar fi fost înmânată prin Alexandru Manea, iar în declarația din 23.06.2004 susține că toți banii i-a primit de la Teodor Pop (cel care a și împrumutat-o de fapt). La fel, în declarația din 22.03.2013 (de la ÎCCJ) ea declară că Teodor Pop nu a fost de față la notar când s-a semnat actul de împrumut și că nu îl cunoștea dinainte, dar în declarațiile anterioare declară că Teodor Pop a fost la notar și că îl cunoștea anterior încheierii contractului. Sau, în declarația din 22.03.2013 ea declară că nu le cunoștea pe persoanele cu care a fost la notar pentru a încheia contractul de împrumut cu Pop Teodor, după care, în aceeași declarație (!!!) să afirme că la notar a dus-o Manea Alexandru, după ce în declarația din 07.10.2004 a menționat că a fost la notar însoțită de Manea Alexandru și de un șofer.
Natura evident contradictorie a unora dintre afirmaţiile făcute în aceste declaraţii ale ei dovedeşte prin urmare, o dată în plus, că Dumitru Ionela Cristina a făcut cu siguranță afirmaţii mincinoase în ele și, în aceste condiții, orice judecător corect ar scoate imediat din dosar TOATE aceste declarații, deoarece ele ar putea conduce la pronunţarea unei hotărâri nedrepte împotriva lui Gregorian Bivolaru. În plus, este important să precizăm că numai declaraţia sa din data de 23.06.2004, care a fost dată în faza de urmărire penalǎ în faţa procurorului și în care arată că a fost forțată anterior (în 19.03.2004) să facă afirmații mincinoase la adresa lui Gregorian Bivolaru, este singura care reflectă adevărul și se coroborează perfect cu celelalte declarații și înscrisuri din dosar. Dar, deși din toate aceste fapte evidente rezultă cu o mare claritate că declarațiile lui Dumitru Ionela Cristina din 22.03.2013, 07.10.2004 și 19.03.2004 au fost obținute de procurori în mod abuziv, ilegal, prin mijloace de constrângere, prin amenințări și presiuni sau prin promisiuni, aceasta nu înseamnă absolut nimic pentru cei trei judecători din „completul negru”, judecători care este evident că vor cu orice preț să-l condamne pe Gregorian Bivolaru, ei fiind nepăsători la orice logică și nesocotind (ba chiar disprețuind), cu bună știință și cu o imensă infatuare, adevărul!
Orice judecător cât de cât obiectiv și corect, ar fi trebuit să-și dea imediat seama că există la această martoră a acuzării (Dumitru Ionela Cristina) – după cum am evidențiat prin intermediul faptelor pe care le-am prezentat aici – o gravă lipsă de imparțialitate (și totodată, de credibilitate), atât din cauză că ea este simultan și parte civilă într-un alt proces intentat lui Gregorian Bivolaru, precum și din faptul că ea a avut anterior, în acest proces în care are calitatea de martoră, și calitatea de învinuită pentru infracțiunea de complicitate la trafic de minori, calitate ce este în mod vădit incompatibilă cu cea de martor în aceeași cauză!
O altă dovadă zdrobitoare că scoaterea lui Dumitru Cristina de sub învinuire nu a avut ca scop decât obținerea de către Parchet a unor declarații incriminante împotriva lui Gregorian Bivolaru este și faptul că ea a fost audiată la instanța de fond fără a fi inclusă pe lista martorilor Parchetului din Rechizitoriu! Mai precis, la primul termen de fond, cel din 30 septembrie 2004, instanţa dispune din oficiu citarea „primilor trei martori din rechizitoriu”, prima de pe listă fiind Dumitru Cristina. Însă este uluitor (și cu totul inadmisibil, ba chiar imposibil pentru o justiție cât de cât corectă!) faptul cǎ Dumitru Cristina, NEFIIND PE LISTA MARTORILOR DIN RECHIZITORIU, NU AVEA CUM SǍ SE AFLE PRINTRE PRIMII TREI MARTORI CITAŢI ÎN DOSAR!
Şi totuşi, ea a fost adusǎ, sub escortă, în instanţa de judecatǎ, cu trupe speciale de jandarmi, şi a fost audiatǎ în calitate de martor, deşi nu avea atunci acea calitate și nici măcar nu fusese propusă spre a fi audiată de către instanța de fond, nici de către Parchet, nici de către apărare! Acesta este încă un jalnic exemplu de „justiție a bunului plac” care se practică la „Înalta” Curte de Casație și Justiție!
La fel, la precedentul termen de judecată de la ÎCCJ, apărarea a cerut confruntarea Cristinei Dumitru cu Teodor Pop și cu Alexandru Manea în ceea ce privește împrumutul pe care ea susține că l-ar fi primit de la Gregorian Bivolaru. Instanța a respins însă această cerere elementară, motivând această decizie, nici mai mult nici mai puțin, prin faptul că: „dacă există contradicții între declarațiile martorilor, atunci când instanța va aprecia întregul probatoriu, va decide ce anume din aceste declarații este necesar să fie luat în calcul la decizia finală”! Ba, mai mult decât atât, cu această ocazie a reieșit că procuroarea care era prezentă în sală din partea acuzării este o incompetentă și că nu are habar de desfășurarea acestui caz la instanțele anterioare: astfel, ea a susținut că ar fi trebuit ca această confruntare să fi fost propusă de avocații apărării la Sibiu. Prin aceasta, ea și-a dovedit din plin lipsa de pregătire și a arătat că doar și-a dat și ea cu părerea, în totală necunoștință de cauză (dar într-un mod vădit răutăcios), asupra respectivei cereri, deoarece Dumitru Cristina nu s-a prezentat niciodată la audieri la Tribunalul Sibiu!
Iată deci care este adevărul în cazul celui mai important martor al acuzării, Dumitru Ionela Cristina! Și am putea spune pe bună dreptate că este efectiv jalnic pentru Parchet – și totodată, pentru cei trei judecători de la ÎCCJ, în frunte cu Ionuț Matei – că întregul eșafodaj de așa-zise „probe” ale voluminosului dosar ce se judecă acolo se bazează în realitate pe o serie de minciuni și de invenții fabricate cu disperare de procurori și admise cu satisfacție de judecători, minciuni și invenții care nu au nicio bază reală și care, în absența nenumăratelor presiuni, amenințări, șantaje sau promisiuni efectuate de procurori asupra „martorilor” acuzării (procedând și cu ceilalți în mod similar aceluia în care au procedat cu Dumitru Cristina), nici măcar ele (respectivele minciuni și invenții fabricate) nu ar fi existat!
Citiți și:
Recorduri ale autorităţilor române în cazul Gregorian Bivolaru
Încă o decizie abuzivă a judecătorilor de la ICCJ în cazul Bivolaru
yogaesoteric
18 mai 2013