«Justiţia târzie este justiţie nulă» – William Gladstone

William Gladstone, unul dintre cei mai longevivi politicieni englezi, un politician cu credințe religioase intense și un militant pentru egalitatea drepturilor popoarelor, pentru ordine internațională guvernată de moralitate, arăta: „«Justiția târzie este justiție nulă» este o maximă juridică prin care se afirmă că dacă repararea legală are loc pentru o parte care a fost vătămată, dar nu se petrece la timpul potrivit, este practic ca și cum nu ar fi existat deloc nicio compensare. Acest principiu reprezintă baza pentru a avea acces la un proces rapid și la drepturi similare și are drept scop urgentarea procedurilor legale deoarece este nedrept pentru partea vătămată să trebuiască să sufere având puține speranțe de rezolvare.”

Această maximă juridică nu s-a aplicat câtuși de puțin în judecarea dosarelor Revoluției. La aproape 27 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, în noiembrie 2016, extinderea urmăririi penale în dosarul Revoluţiei, „in rem”, sub aspectul infracţiunii contra umanităţii.

 
Foști membri ai Consiliului FSN au fost recent audiați în dosar, fiind solicitate înscrisuri de la mai multe instituţii. Ion Iliescu, Petre Roman, Ion Caramitru, Mircea Dinescu s-au prezentat în fața procurorilor, urmând să fie audiate şi alte persoane.

Nu este exclus ca în viitorul apropiat procurorii militari să extindă ancheta „in personam”, asupra persoanei liderului FSN Ion Iliescu şi a acoliţilor săi, caz în care am putea asista chiar şi la arestări în dosarul Revoluţiei.

Amintim că pentru tergiversarea acestei cauze la Secţia Parchetelor Militare condusă până anul trecut de vestitul general Ion Vasilache, supranumit „groparul dosarelor Revoluţiei”, statul român a încasat condamnări pe bandă rulantă la CEDO, sumele plătite (inclusiv din buzunarele urmaşilor celor peste 1.200 de eroi martiri) depăşind 2,5 milioane euro.

Nu o dată, procurorii militari subordonaţi lui Ion Vasilache au invocat în succesiunea de ordonanţe de clasare aşa-zisa prescriere a faptelor regimului FSN-Iliescu, în ciuda hotărârilor Curţii de la Strasbourg care subliniau tocmai contrariul. Iată însă că, după ani de zile, aceeaşi Secţie a Parchetelor Militare din PICCJ admite sintagma „infracţiuni contra umanităţii”, recunoscând caracterul imprescriptibil al atrocităţilor săvârşite de regimul FSN-Iliescu în scopul consolidării puterii. Atrocităţi săvârşite în special în zilele de 22-25 decembrie 1989, cu scopul creării haosului necesar pentru a justifica asasinarea dictatorului Nicoale Ceauşescu în Sfânta zi de Crăciun.

Din actele dosarului, rezultă că pentru păstrarea puterii, prin acţiunile desfăşurate şi măsurile dispuse, noua conducere politică şi militară instaurată după data de 22 decembrie 1989 a determinat uciderea, rănirea prin împuşcare, vătămarea integrităţii fizice şi psihice, respectiv lipsirea de libertate a unui număr mare de persoane, fapte care se circumscriu condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii contra umanităţii.

Procurorii susţin că situaţia premisă a infracţiunii contra umanităţii referitoare la existenţa unui atac generalizat rezultă din numărul mare de localităţi în care au avut loc incidente armate cu consecinţele menţionate anterior.

„Din modul în care s-a produs acest atac, reiese existenţa unui plan după care s-a acţionat, plan care a urmărit crearea unei stări de confuzie în rândul forţelor armate, prin divizarea conducerii Ministerului Apărării Naţionale şi difuzarea unor ordine, rapoarte şi informaţii false, scoaterea în stradă şi înarmarea populaţiei, respectiv crearea aparenţei unui «război civil» în care să se confrunte unităţi înarmate aparţinând Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne sau aceluiaşi minister, în scopul preluării puterii şi legitimării noilor lideri. În realizarea acestui plan s-a apelat la Televiziunea Română care a transmis comunicate alarmiste şi uneori false, la tăierea legăturilor telefonice şi aducerea la conducerea ministerelor de forţă a unor foste cadre militare loiale noii conduceri politico-militare, cu consecinţa generării unui «război» psihologic şi mediatic care a condus la producerea a numeroase victime”, declară procurorii militari.
 

În dosar se efectuează cercetări şi cu privire la faptele comise după data de 22 decembrie 1989 pe întregul teritoriu al ţării, conform dispoziţiilor reţinute în încheierea de confirmare a redeschiderii urmăririi penale în cauză.

Pe 5 aprilie 2016, Bogdan Licu, care asigura atunci interimatul în funcţia de procuror general, anunţa redeschiderea anchetei în dosarul Revoluţiei, pe motiv că soluţia de clasare dată în octombrie 2015 de Parchetul Militar este netemeinică şi nelegală, „fiind adoptată pe baza unor cercetări incomplete, cu ignorarea unor informaţii, date şi documente esenţiale referitoare la evenimentele din 1989, aspecte care au condus la stabilirea unei situaţii de fapt incomplete şi, sub unele aspecte, eronate, iar, pe cale de consecinţă, la o greşită încadrare juridică a faptelor, toate acestea zădărnicind aflarea adevărului şi identificarea tuturor făptuitorilor, precum şi a făptuitorilor din spatele făptuitorilor”.

Licu susţinea că, din modul de desfăşurare a anchetei la Parchetul Militar, rezulta că nu a existat o preocupare pentru stabilirea unor aspecte esenţiale referitoare la evenimentele din perioada 17 – 30 decembrie 1989.

În opinia lui Bogdan Licu, stabilirea corectă a situaţiei de fapt în această cauză nu se poate face fără analizarea în detaliu a tuturor circumstanţelor anterioare, concomitente şi ulterioare evenimentelor şi fără luarea în considerare a factorilor externi care au contribuit la căderea guvernelor comuniste din Europa de Est.

El preciza că a constatat că procurorii, deşi au efectuat un număr mare de acte de urmărire penală în cauză, nu au valorificat informaţii importante furnizate de acestea, dar nici informaţii furnizate de numeroase lucrări care se referă la aceste evenimente.

Citiți și:

Exploziv! Procurorii militari: la Revoluția din ʼ89 «noua conducere politică a dispus uciderea oamenilor, s-a creat chiar aparenţa unui război civil»

Manipularea mediatică şi loviturile de stat. Cazul pseudo-revoluţiei române

Am ştiut de la Mironov Alexandru cu două luni înainte ca aceste evenimente să se producă…

yogaesoteric
9 aprilie 2017