KARMA ne modelează într-un mod tainic viaţa
Auzisem foarte multe despre înţeleptul Uri Baba, care era faimos pentru învăţătura şi înţelepciunea sa. El trăia la Vrindavan. Ghidul meu spiritual m-a trimis să trăiesc o perioadă de timp alături de acest înţelept. Un devot al său, care mă cunoştea de mai mult timp, m-a luat cu el la Vrindavan. Când am ajuns acolo, am văzut o mulţime de oameni aşteptând să primească DARSHAN (binecuvântare şi influenţă spirituală divină). Baba a fost informat de devotul său că urma să sosesc. El l-a instruit pe aspirantul lui să mă conducă în camera lui.
Acest mare om era foarte mic de statură şi avea în jur de 65 de ani. El era considerat a fi unul dintre cei mai mari învăţaţi din nordul Indiei. Avea un mare număr de discipoli în întreaga ţară. El s-a purtat cu multă blândeţe şi generozitate cu mine.
Serile obişnuiam să mergem pe malul râului Jamuna pentru a ne face îmbăierea rituală. Într-o astfel de seară l-am întrebat: „Este renunţarea la lume superioară vieţuirii în lume? Care este calea cea dreaptă?”
În acele zile studiam doctrina KARMA YOGA. Conceptul de KARMA este mai uşor de înţeles dacă ne raportăm la legea cauzei şi a efectului, la legea acţiunii şi reacţiunii. Ştiam că este dificil să te eliberezi din această dublă înlănţuire.
În decursul conversaţiei care a urmat, Baba mi-a spus: „Nu este necesar ca toate fiinţele umane să renunţe la lume, deoarece calea renunţării este o cale foarte dificilă. De altfel, nu este necesar nici să renunţi la obiectele acestei lumi, pentru că în realitate omul nu posedă şi nici nu are nimic al lui. Prin urmare, este necesar să renunţăm la nimic altceva decât la posesivitate. Nu este mare diferenţă între a trăi în lume sau în afara ei. Ataşamentul faţă de obiectele acestei lumi este cauza suferinţei. Cel care practică detaşarea cu sinceritate şi credinţă obţine mai devreme sau mai târziu eliberarea de înlănţuirea KARMA-ei.
Pe calea acţiunii divin integrate nu se renunţă la îndeplinirea îndatoririlor, dar acestea sunt realizate numai după ce roadele lor sunt consacrate Divinului. Ascetul renunţă la obiectele acestei lumi şi se îndepărtează de ele, dar şi el îşi îndeplineşte îndatoririle zilnice esenţiale. Cei care trăiesc în lume ca gospodari familişti îşi îndeplinesc, la rândul lor, îndatoririle. Cei care se folosesc cu aviditate şi egoism de fructele acţiunilor lor îşi generează multe înlănţuiri. Va fi dificil pentru ei să se elibereze de aceste condiţionări pe care le produc ei înşişi. Dacă nu se renunţă cu adevărat la toate ataşamentele şi la simţul proprietăţii, calea renunţării devine o suferinţă. Dacă, la rândul lor, gospodarii şi cei care trăiesc în lume nu practică detaşarea şi continuă să-şi cultive egoismul şi posesivitatea, aceasta le va produce, de asemenea, suferinţă. Pentru a atinge ţelul vieţii, este necesar să ne îndeplinim zilnic îndatoririle, fie că trăim în societate sau în afara ei. Deci calea renunţării şi calea acţiunii, deşi sunt diferite, pot ajuta la fel de mult aspirantul să atingă Eliberarea spirituală. Una este o cale a sacrificiului, iar cealaltă este o cale a cuceririi.
Legea KARMA-ei se aplică în mod egal tuturor fiinţelor, SAMSKARA-urile din vieţile noastre trecute sunt adânc înrădăcinate în subconştientul nostru. Aceste impregnări latente sau SAMSKARA-uri produc nişte sui generis curenţi şi sfere de gândire, care se exprimă apoi prin vorbirea şi acţiunile noastre. Este, însă, posibil ca aspirantul să se elibereze de aceste SAMSKARA-uri. Cei care sunt capabili să ardă aceste SAMSKARA-uri în focul detaşării sau al cunoaşterii se vor elibera de înlănţuirile create de ele. Analogic vorbind, SAMSKARA-urile vor fi atunci precum nişte frânghii arse, care nu mai pot lega nimic. Atunci când seminţele impregnărilor latente, deşi se află în subconştient, sunt arse în focul cunoaşterii şi îşi pierd puterea de germinare, nimic nu mai poate să crească din ele. Ele sunt precum seminţele de susan prăjite. Putem să le folosim pentru a condimenta mâncarea, dar nu va mai creşte niciodată din ele o plantă. Există două tipuri de SAMSKARA-uri; unele dintre ele sunt de mare ajutor pentru fiinţa care urmează calea spirituală, iar celelalte sunt nişte veritabile piedici.
Detaşarea spirituală este ca un foc ce arde condiţionările produse de SAMSKARA-rile trecute. Beneficiile pe care le obţine ascetul prin renunţarea la lume sunt obţinute şi de cel care a rămas în lume, prin practica detaşării. Singura diferenţă este că ascetul atinge iluminarea divină departe de lume, iar cel care a rămas în lume atinge iluminarea chiar în mijlocul ei.
Detaşarea nu înseamnă indiferenţă sau lipsă de iubire faţă de cei din jurul nostru. De fapt, detaşarea şi iubirea constituie una şi aceeaşi realitate spirituală. Detaşarea conferă libertate, iar ataşamentul produce înlănţuire. Prin detaşare, cel care a rămas în lume ca gospodar sau cap de familie devine conştient de ţelul vieţii şi îşi îndeplineşte îndatoririle consacrând fructele lor Divinului. Acţiunile sale devin mijloace, şi nu scopuri în sine. Prin renunţare, ascetul rămâne mereu conştient de ţelul vieţii sale şi astfel atinge Eliberarea spirituală. Detaşarea şi renunţarea conduc ambele la expansiunea conştiinţei. Când o fiinţă umană învaţă să-şi expansioneze conştiinţa şi să fuzioneze cu Conştiinţa Universală, atunci ea nu mai rămâne limitată de KARMA sa şi devine absolut liberă.
Un astfel de om va avea puterea să conducă pe calea către Eliberarea spirituală şi alte fiinţe. Fie că este în lume sau în afara ei, el poate vindeca boala ce este produsă de datoriile KARMA-ice. El poate rămâne neatins şi să transceandă aceste înlănţuiri, fără să mai fie apoi implicat şi fără să culeagă roadele nefaste produse de datoriile KARMA-ice ale altora.
Un adevărat Ghid spiritual are control deplin asupra fiinţei sale şi acţionează deplin liber în lume. După ce olarul tocmai şi-a modelat vasele, roata olarului se mai învârte singură un timp, fără să mai poată, însă, crea un vas. În schimb, în cazul unei fiinţe eliberate, roata vieţii rămâne în mişcare şi ea acţionează mereu în mod benefic, dar fără să mai producă înlănţuiri. Acţiunile sale se numesc acţiuni «fără acţiune» sau acţiuni detaşate de fruct. Când aspirantul este pregătit să păşească pe calea către îndumnezeire, atunci este uşor pentru un Ghid spiritual să-l îndrume, şi astfel, cu siguranţă că într-o zi va atinge Eliberarea finală.”
L-am rugat pe Baba să-mi povestească despre marii înţelepţi şi despre capacitatea lor de a-i vindeca pe ceilalţi. El mi-a spus: „Există trei niveluri ale vindecării: fizic, mental şi spiritual. Omul este un locuitor al acestor trei Lumi. Un înţelept are o mare putere spirituală şi îi poate vindeca pe ceilalţi pe toate aceste trei niveluri, dar dacă el va face din vindecare o profesie, mintea şi voinţa sa vor începe din nou să curgă în albia acestei lumi. O minte împrăştiată şi orientată către lume nu poate fi folosită pentru a vindeca pe cineva. În momentul în care o fiinţă devine egoistă, mintea îşi schimbă cursul şi începe să se reverse la vale, prin făgaşul de jos al lumii.
Utilizarea greşită a puterii spirituale slăbeşte fiinţa şi o deconectează de la energia divină cea mai înaltă, care este cunoscută sub numele de ICCHA SHAKTI. Fiinţele înţelepte spun întotdeauna că toată puterea îi aparţine lui DUMNEZEU şi că ele nu sunt, de fapt, decât instrumente prin care se manifestă energia divină.
Fiecare om are un potenţial latent pentru vindecare. Energiile vindecătoare se revarsă fără întrerupere în inima fiecărei fiinţe. Printr-o utilizare corectă a voinţei dinamice, aceste fluxuri de energie vindecătoare pot fi canalizate către partea suferindă a trupului sau a minţii. Energia vindecătoare îl poate întări şi hrăni pe cel aflat în suferinţă. Cheia vindecării este lipsa de egoism, iubirea, voinţa armonioasă şi devoţiunea deplină faţă de DUMNEZEU.”
După cele 15 zile petrecute cu Baba, m-am întors la Ghidul meu spiritual cu concluzia că arta de a trăi, în lume sau în afara ei, constă în orientarea permanentă a conştiinţei umane către ţelul esenţial al vieţii şi în deplina detaşare.
Articol preluat din Caietul Taberei spirituale yoghine de vacanţă Costineşti 2014, vol. 1 (Relatările unui aspirant spiritual despre marii ghizi spirituali din Himalaya, de Swami Rama), publicat de Editura Shambala, tipărit de Ganesha Publishing House.
Citiţi şi:
Tot ceea ce suntem este determinat de KARMA
Legea fundamentală a cauzei şi efectului, în lumina înţelepciunii budiste
yogaesoteric
13 iulie 2015
Also available in: Français