KARMA YOGA: yoga instantanee a vieţii cotidiene (III)

din lucrarea Karma Yoga: yoga instantanee a vieţii cotidiene, de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Citiți partea precedentă a articolului

Karma Yoga şi simţul responsabilităţii

Am văzut, în linii mari, că sistemul Karma Yoga se poate rezuma în patru principii:

1) A nu considera nicio acţiune detaşat realizată ca fiind fără importanţă, ori neglijabilă şi incompatibilă cu rolul pe care noi gândim că îl avem de jucat în viaţă în calitate de karma-yoghini;

2) A nu dori egoist şi a nu ne mai teme de rezultatele acţiunilor complet detaşate pe care urmează să le realizăm în calitate de instrumente ale lui Dumnezeu;

3) A nu ne ataşa deloc în mod egoist de acea acţiune în timp ce o facem detaşaţi;

4) Nici în timpul acţiunii şi nici după aceea să nu ne considerăm deloc drept autorul acţiunii, ci instrumentul în şi prin care s-a manifestat şi se manifestă Dumnezeu.

Ultimele trei puncte, dacă sunt înţelese anapoda sau greşit, pot conduce cu uşurinţă la un total dezinteres EGOIST faţă de acţiunea în sine, pe care atunci o vom îndeplini superficial, în grabă, „nu contează cum” pentru că acum noi nu mai suntem responsabili. Or, acesta este exact contrariul faţă de ceea ce este în realitate practica lui Karma Yoga. Karma Yoga impune, de fapt, celui care o practică o responsabilitate mult mărită. Şi aceasta este evidentă în două direcţii:

– Dificila responsabilitate, de care ne este imposibil să ne ferim, refugiindu-ne în spatele unei dogme sau a unei legi, de a alege totdeauna, dintre toate posibilităţile care se prezintă, pe aceea care răspunde cel mai bine idealului nostru cel mai înalt, dumnezeiesc, din momentul respectiv;

– Obligaţia de a executa, deşi complet detaşaţi, acţiunea, oricare ar fi ea, cu toată măiestria de care suntem capabili. Aceasta implică faptul că, între momentele consacrate acţiunii detaşate vizibile, este necesar să intercalăm momente de reflexie, de consacrare către Dumnezeu şi de repaus, pentru a îndeplini cât mai bine aceste două condiţii. După cum Sri Aurobindo le scria discipolilor săi: „Este necesar, desigur, ca lenevia să dispară, dar câteodată îmi apare evident că aţi mers prea departe în direcţia opusă. Este necesar să putem acţiona complet detaşaţi, cu întreaga energie pe care atunci Dumnezeu ne-o oferă, dar este la fel de necesar uneori să putem să nu acţionăm deloc” (Yoga integrală practică). „Prea multă muncă neîntreruptă alterează uneori calitatea acţiunii, indiferent care ar fi antrenamentul şi entuziasmul celui care o execută.”

Dificultatea caracteristică sistemului Karma Yoga

Nu este niciodată cazul să ne imaginăm că perfecţiunea şi realizările minunate, fulgerătoare, care devin posibile prin Karma Yoga sunt uşor de atins. Chiar înţelegerea intelectuală a regulilor ei şi aplicarea lor cât mai corectă nu este deloc uşoară. Krishna spune în Bhagavad Gita: „Asupra a ceea ce este de fapt acţiunea detaşată şi asupra a ceea ce este de fapt inacţiunea, chiar şi înţelepţii sunt uneori nedumeriţi şi unii chiar se înşală. Este necesar să fie bine înţeleasă noţiunea de acţiune detaşată şi la fel de bine este necesar să ne clarificăm noţiunea de acţiune greşită şi chiar, referitor la noţiunea de inacţiune, totul este necesar să fie la fel de bine înţeles. O gândire înţeleaptă este mai ales aici necesară, căci adeseori încâlcită şi stufoasă este calea faptelor.”

Sri Ramakrishna revine adesea asupra dificultăţilor în Karma Yoga, în scrierile sale: „Nishkama karma (acţiunea detaşată fără dorinţa egoistă a fructelor ei) este foarte dificilă” (Învăţăturile lui Ramakrishna). „Acţiunea total dezinteresată este de altfel foarte dificilă, mai ales în timpurile noastre. A acţiona complet detaşat, fără niciun fel de ataşament egoist, este extrem de dificil.”

Şi Swami Vivekananda constată, nu fără o anumită dezamăgire, că: „Cel care poate acţiona complet detaşat cinci zile sau măcar cinci minute, fără niciun mobil egoist, indiferent care ar fi acela, fără să se gândească deloc la viitor, la ceruri, la recompense, la pedepse sau la orice final de acelaşi fel, va deveni fulgerător un puternic gigant din punct de vedere dumnezeiesc, intelectual şi moral.” (Yoga integrală practică)

Sri Ramakrishna le cerea discipolilor săi să gândească astfel: „Îmi imaginez că îndeplinesc detaşat îndatoririle mele, fără a fi ataşat faţă de această lume, dar nu ştiu sigur în ce măsură aceasta este o iluzie şi nici dacă eu nu acţionez într-o anumită măsură ataşat. Eu fac acte de caritate şi nu ştiu dacă astfel eu nu urmăresc de fapt să mă evidenţiez în ochii oamenilor.” (Învăţăturile lui Ramakrishna)

Ceea ce nu-l împiedică pe Sri Aurobindo să constate: „Karma Yoga este o cale rapidă, mult mai simplă decât meditaţia yoghină, cu condiţia ca întreaga conștiință să nu fie fixată doar asupra karma-ei ci, în exclusivitate, asupra lui Dumnezeu” (Yoga integrală practică).

Ma Ananda Moyi merge şi mai departe în această direcţie, spunând: „Acţiunea total consacrată lui Dumnezeu nu are aceeaşi valoare cu acţiunea realizată sub impulsul propriei noastre dorinţe. Prima vizează fuziunea cu Dumnezeu, ce va conduce la iluminare, iar a doua are ca scop plăcerea egoistă, care va conduce la noi şi noi experienţe în această lume. Singura pe care merită s-o numim «acţiune» este cea care revelează fuziunea eternă a omului cu Dumnezeu; restul este inutil, nedemn de numele de acţiune” (Învăţăturile lui Ma Ananda Moyi).

Combinarea sistemului Karma Yoga cu celelalte forme de yoga

De fapt, practica sistemului Karma Yoga este considerabil uşurată, cu toate că nu este neapărat necesar, dacă o combinăm cu alte forme de yoga, în special cu Bhakti Yoga, Hatha Yoga, Raja Yoga, Tantra Yoga, Laya Yoga.

Aceasta este chiar una dintre temele principale ale învăţăturii lui Krishna, cuprinse în Bhagavad Gita. În această direcţie, vom cita câteva versete:

„Abandonează-ţi şi dăruieşte-ţi toate faptele tale lui Dumnezeu”;

„Indiferent ce faci, fă totul detaşat, ca pe o ofrandă adusă Mie. Astfel vei fi eliberat de rezultatele bune sau rele care alcătuiesc lanţurile acţiunii egoiste”;

„Fă toate acţiunile tale detaşat, numai pentru dragostea de Mine”;

„Acela care se află la originea tuturor fiinţelor şi de care este pătruns acest Univers, numai pe Acesta adorându-L, prin propria sa activitate detaşată, un om poate să atingă cu uşurinţă perfecţiunea.”

Pentru Swami Vivekananda, a oferi pe deplin toate acţiunile sau activităţile lui Dumnezeu este o metodă „mult mai puţin dificilă” (Yoga practică). Şi pentru Sri Aurobindo, Karma Yoga cea mai eficace este aceea „în care abandonăm propria voinţă şi propriile dorinţe egoiste Voinţei lui Dumnezeu” (Yoga integrală practică). Cât despre Sri Ramakrishna, el le cerea celor care veneau să-l consulte „să se roage lui Dumnezeu ca să le trimită Graţia Sa şi forţa de a-şi îndeplini detaşaţi îndatoririle, fără a mai spera la o recompensă lăuntrică şi fără a se teme de o pedeapsă în lumea aceasta sau în alta” (Învăţăturile lui Ramakrishna).

Krishna insistă în mod semnificativ, într-o egală măsură (şi este normal), asupra importanţei rolului pe care este necesar să-l joace cunoaşterea şi inteligenţa, cu alte cuvinte, Jnana Yoga, în practica lui Karma Yoga: „Aceasta este inteligenţa despre care ţi s-a vorbit în Samkhya; ascultă acum ceea ce te învaţă yoga, dacă tu eşti în starea de yoga prin această inteligenţă, O! Fiu al lui Pritha, tu vei elimina pentru totdeauna sclavia faţă de fapte”. De fapt, Karma Yoga completează foarte bine, chiar secundar, orice altă formă de yoga practicată în principal, printre acestea fiind cuprinse: Raja Yoga, Tantra Yoga, Hatha Yoga, Laya Yoga, Bhakti Yoga.

Pentru Sri Aurobindo „activitatea complet detaşată, realizată ca formă de antrenament spiritual, este o modalitate foarte puternică” în orice formă de yoga.

Swami Ramadas ajunge chiar să spună, pe drept cuvânt, că: „Fără Karma Yoga, Jnana Yoga şi Bhakti Yoga, de fapt Hatha Yoga, Tantra Yoga şi Laya Yoga nu sunt decât un exacerbat egoism spiritual glorificat” (Scrisori).

Libertatea deplină prin Karma Yoga

Fiecare cale spirituală autentică, fiecare religie, orice sistem filosofic important exprimă în forme specifice o fundamentală năzuinţă către Libertate a fiinţei umane. Conştient sau inconştient, totul în acest Univers tinde, mai repede sau mai încet, către această ţintă esenţială.

Acest Univers, deşi extraordinar de mare, este numai o parte a existenţei nesfârșite. Restrâns într-o anumită formă, care se supune spaţiului, timpului şi cauzalităţii, acest univers noi îl percepem cu raţiunea, îl putem vedea, simţi, atinge, auzi, îl putem desena prin imaginaţie, îi putem sesiza forţa subtilă de influenţă şi îi putem descrie principiile şi legile lui specifice de manifestare.

Acest Univers pe care noi îl percepem, pe fundalul căruia se derulează existenţa noastră, se reflectă totuşi ca finit şi limitat în conștiința noastră, el fiind în esenţă, ca reflectare în fiinţa noastră, creaţia conștiinței noastre. Dincolo de graniţele lui, cu alte cuvinte, dincolo de posibilităţile noastre intelectuale obişnuite, legile şi principiile care operează şi sunt viabile în limitele lui gigantice, nu-şi mai găsesc aproape deloc corespondenţa. Astfel, pentru cel înţelept, reiese de la sine că această lege fundamentală a cauzalităţii este perfect posibilă şi chiar devine operantă în limitele acestui Univers, căruia adeseori obişnuim să-i spunem al „nostru”.

Dincolo de limitele sale, existenţa noastră nu mai poate fi supusă acestei legi, deoarece cauzalitatea nu se întinde dincolo de graniţele Universului creat de conștiința noastră. Deci este clar că existenţa noastră în acest Univers se supune implacabil legii cauzalităţii.

Dintr-un anumit punct de vedere, în acest Univers limitat de propria noastră percepţie, aparent nu există libertatea voinţei, căci voinţa fiind ceva ce noi urmărim să cunoaştem prin resursele noastre limitate specifice acestui Univers al „nostru”, este ea însăşi condiţionată în manifestarea sa de spaţiu, timp şi cauzalitate. Prin urmare, tot ceea ce se supune legii cauzalităţii nu poate fi complet liber, căci este supus influenţei altor factori şi devine, la rândul său, o cauză.

Totuşi, dincolo de sfera limitată a acestui Univers condiţionat şi mărginit de propria noastră cunoaştere, se manifestă plenar existenţa unui Principiu Absolut, analog voinţei umane, care, aflându-se dincolo de acţiunea legii cauzalităţii, numai acest principiu singur este perfect liber, manifestându-se în întregime liber dincolo de legile superioare ale Armoniei Macrocosmice.

Este firesc să tragem acum concluzia că, pentru a atinge şi noi această deplină Libertate, este necesar să fim pe deplin capabili să depăşim graniţele Universului „nostru” limitat şi condiţionat. Această depăşire esenţială se traduce în fapt prin translaţia de la nivelul nostru limitat de conştiinţă la sfera supremă a valorilor esenţiale eterne, infinite şi perfect libere. Această translaţie dătătoare de libertate deplină presupune un anumit demers lăuntric, care are la bază cunoaşterea, înţelegerea şi depăşirea a tot ceea ce este în noi limitat, fals, efemer şi care, raportat la fiinţa noastră, este tocmai ego-ul.

Pentru a putea depăşi în mod real ego-ul este necesar să-i cunoaştem sfera sa de manifestare. Tot ce generează în fiinţa noastră noi şi noi legături care ne înlănţuie şi ne fixează în acest univers reprezintă câmpul său, domeniul său de acţiune. Simţurile, gândurile, trupul, mintea, atitudinile, prejudecăţile, concepţiile poartă cu toate mai mult sau mai puţin amprenta acestui ego.

Karma Yoga ne învaţă cum să putem, prin acţiuni altruiste şi complet detaşate, să ne înăbuşim gradat aceste tendinţe care îşi întind permanent tentaculele asupra fiinţei noastre, manifestându-se prin egoismul nostru funciar. Renunţând astfel gradat la orice formă de ataşament egoist, controlându-ne permanent toate procesele gândirii, acţionând complet detaşaţi şi nefiind niciodată legaţi de egoism sau robiţi fructelor sale, urmărind să dăruim toate rezultatele activităţilor noastre lui Dumnezeu, aducându-I mereu drept jertfă micul şi efemerul nostru „ego”, fiind întotdeauna atenţi şi conştienţi, deschişi şi înţelegători, la toate fenomenele şi stările ce se manifestă în şi prin noi atunci, începem gradat să accedem în acest plan suprem al Libertăţii, deoarece din acel moment, lăsând Voinţa Supremă să acţioneze şi să ne ghideze în tot ceea ce facem, ieşim fulgerător de sub incidenţa legilor Universului „nostru”, pentru a fuziona în totalitate cu Armonia Supremă, care este Dumnezeu.

„Cine oare poate să trăiască măcar o secundă, sau să respire măcar o secundă, dacă Atotputernicul nu mai vrea aceasta?”

„Dumnezeu este Providenţa atotputernică veşnic activă. Fiecare forţă a Manifestării Îi aparţine numai Lui şi Îi este supusă Lui. Dumnezeu este TOT şi El este prezent în TOTUL. Noi putem numai să ne închinăm Lui. Deci nu năzuiţi niciodată să culegeţi pentru voi roadele muncii voastre; faceţi detaşaţi binele de dragul binelui. Numai atunci veţi dobândi cu adevărat detaşarea desăvârşită, iar cătuşele cumplite create de simţuri şi minte vor fi rupte şi abia atunci Libertatea noastră completă va fi recăpătată. Libertatea aceasta supremă este ţelul esenţial al sistemului Karma Yoga”, afirmă marele yoghin Swami Vivekananda, în lucrarea sa Karma Yoga.

(va urma)

Citiți și:
YOGA: o cale către Infinit
Karma Yoga – o experienţă personală

 

yogaesoteric
13 februarie 2025