Lecția „Slobodan Miloșevici”

În aceste zile în care omenirea, sub influența legitimei emoții create de știrile (adesea însoțite de imagini filmate sau fotografii) privind suferințele civililor ucraineni, oameni de rând care nu își doresc altceva decât o viață decentă alături de cei dragi, validează necritic acuzele privind crimele de război comise de una sau alta dintre părțile în conflict, fără să mai aștepte o anchetă obiectivă și fără să își dea seama că ea însăși este victima dezinformării puse în slujba intereselor geopolitice și geoeconomice promovate cu iresponsabilitate criminală de unii dintre hegemonii dezordinii mondiale de azi, doritori să își asigure dominația universului, necesitatea a făcut să mi se semnaleze un articol pe care l-am scris în 2016, cu ocazia achitării fostului președinte sârb, Slobodan Milosevici, de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, pentru crimele de război din Bosnia, de care fusese acuzat.

Public din nou pe această pagină articolul respectiv din trei motive:

1. textul consemnează o lecție a istoriei, respectiv dezastrul uman și politic la scară mondială care se produce atunci când sentimentele întunecă rațiunea și ne fac să acționăm dând crezare minciunilor propagandei de război, respectiv atribuind vinovății fără a verifica realitatea ascunsă în spatele aparențelor;

2.textul ne ajută să înțelegem de ce astăzi sârbii sunt occidentalo-sceptici și refuză să susțină acuzele formulate de NATO și UE la adresa Rusiei, în contextul războiului din Ucraina;

3. textul lămurește de ce, după ce am fost intoxicat cu minciuni răspândite de personalități și state având aura respectabilității, pentru ca apoi să aflu adevăruri de natură a face să mă simt vinovat și pentru naivitate și pentru deciziile luate sub imperiul acesteia, nu mai iau de bune scenariile care mi se bagă pe gât astăzi sub amenințarea că dacă nu le validez mi se va lipi eticheta de „putinist” – să faci o eroare este omenesc, dar să perseverezi în eroare este diabolic și eu refuz să perseverez.

Orice asemănare între procesul lui Miloșevici privind crimele de război din Bosnia și dezbaterile de azi privind „masacrul de la Bucha” sau alte evenimente triste ale războiului din Ucraina, NU sunt întâmplătoare.

Iată textul articolului din 23.07.2016:

„Achitarea lui Slobodan Milosevici: act de dreptate sau act de acuzare?

Tribunalul Internațional pentru fosta Iugoslavie a decis, după ani de proces, că principalul acuzat, fostul lider sârb Slobodan Miloşevici, între timp decedat în detenţie din motive nu prea clare, este nevinovat pentru crimele de război din Bosnia.

Pentru mine şi cei din cercul meu concluzia tribunalului nu poate fi o surpriză, ci numai faptul că ea a fost oficializată prin sentinţa acestuia. Cei care era necesar să ştie că Miloşevici nu a determinat comiterea unor crime în Bosnia ci dimpotrivă a contribuit, prin influenţa sa asupra sârbilor bosniaci, la curmarea lor, o ştiau. Eu unul aveam informaţii în acest sens, inclusiv din surse de prima mână.

În 1997, la Iraklion, în Creta, pe atunci încă preşedinte al Serbiei, Slobodan Miloşevici mi-a spus întreaga poveste în detalii foarte compromiţătoare pentru predicatorii globali ai drepturilor omului. Câţiva ani mai târziu, acea versiune mi-a fost confirmată în cadrul unei discuţii destul de aprinse, purtate în căldura altei insule greceşti, Kos, din arhipelagul Dodecanez, de către un alt protagonist al evenimentelor, Richard Holbrooke.

Ceea ce mai ştiam era că multe din evenimentele sângeroase consumate în Bosnia fuseseră fie înscenări ale unor forţe ascunse, fie pure invenţii ale presei, ambele menite să mobilizeze opinia publică internaţională în favoarea intervenţiei militare externe în conflict. Crime odioase se comiseseră cu adevărat şi suferinţele oamenilor de rând erau reale dar vinovaţi erau adesea alţii decât cei arătaţi cu degetul.

Nu că unii vor fi fost îngeri. Într-un fel sau altul cu toţii erau vinovaţi (nu neapărat penal) dar vinovăţiile erau distribuite în realitate cu totul altfel decât se proclama oficial iar apărarea drepturilor omului de rând devenise o acoperire pentru promovarea unor interese geopolitice pe cât de nedeclarate, pe atât de autentice.

În ziua în care Slobodan Miloşevici a fost livrat Tribunalului de la Haga am scris un articol, apreciat atunci ca fiind curajos, în care puneam o întrebare retorică şi formulam un avertisment. Întrebarea era de ce democraţiile euro-atlantice nu lasă justiţiei sârbe onoarea de a-i judeca ea pe liderii sârbi acuzaţi pentru crime de război, dar au încredere să îi lase această sarcină mult mai puţin fiabilei justiţii irakiene, în cazul lui Saddam Hussein? Avertismentul spunea că organizatorii procesului ar fi necesar să se roage la Dumnezeu ca acuzatul să nu moară cumva de inimă în celula sa, înainte de terminarea procesului.

Nu ştiu dacă nu s-au rugat sau Dumnezeu nu i-a ajutat, dar Slobodan Miloşevici a murit înainte de deznodământul procedurii judiciare. Acum achitarea, facilitată poate chiar de acest deces care părea că lasă fără miză procesul penal, nu mai are atât efectul de a-i face dreptate lui Miloşevici ci de a-l face martir; pe el şi naţiunea sârbă. Un martirat care va exacerba sentimentele antioccidentale ale sârbilor.

Pe acest fond, recunoaşterea Kosovo devine şi mai problematică iar sancţiunile Occidentului faţă de sprijinul Rusiei pentru aşa-zisele mişcări de autodeterminare din Ossetia de Sud, Abhazia sau Crimeea (căci Transnistria a fost de mult uitată), tot mai lipsite de bază morală.

Ironia sorţii face ca vestea achitării lui Slobodan Miloşevici, cu grijă îngropată în mii de pagini de dosar, să survină între omorurile de la Nisa şi cele de la Munchen, cam în acelaşi timp în care militarii americani erau puşi sub cheie şi lăsaţi fără aer condiţionat pe aeroportul de la Incirlik. Nu este prilej de bucurie. Nu este nici motiv să facem cuiva chip cioplit. Nici scuză pentru a conduce maşina istoriei cu ochii în oglinda retrovizoare. Este un bun moment însă ca să reflectăm la înţelepciunea care spune că cine seamănă vânt, culege furtună.”

Autor: Adrian Severin

Citiți și:
Multe aspecte trec neobservate din pricina războiului din Ucraina. Și tocmai de aceea, multe nefăcute se fac tocmai acum
Războiul din Ucraina menit să pună capăt dominației SUA

yogaesoteric
6 iulie 2022