Legea ocultă a metodei eficiente (I)

de profesor yoga Gregorian Bivolaru

Motto:

1) „Adevăratele bogății inițiatice, rapid transformatoare în direcții benefice sunt metodele adecvate, eficiente ce fac să apară prin cumul gradat salturi spirituale de care au nevoie cei care se află pe o cale spirituală autentică”

2) „Atunci când integrezi în viaţa ta de zi cu zi o metodă divină, eficientă devine cu putinţă să-ţi trăieşti viaţa din plin atunci când savurezi într-un mod sublim fiecare zi în parte. În cazul fiecărei metode perseverenţa, atenţia şi luciditatea sunt veritabile chei de boltă.”

3) „Ajungem până la urmă în vârful muntelui urcând cu tenacitate şi entuziasm pe o potecă spiralată.

Uneori, cărările vieţii sunt atât de abrupte, încât avem impresia că urcăm treptele unei scări foarte înclinate, dar care ne permite să atingem anumite ţeluri extraordinare.

În cazul în care am realizat ascensiuni montane, observăm că astfel de cărări ce ne conduc, după unele peripeţii, la vârful muntelui seamănă cu cărările vieţii, şi atunci descoperim că fiecare dintre paşii pe care îi facem în cadrul unei astfel de ascensiuni montane seamănă cu etapele pe care trebuie să le parcurgem, în mod necesar, pentru a ajunge în cele din urmă la ţelul la care aspirăm. În astfel de situaţii, cărarea pe care o alegem este adesea atât de abruptă, încât avem impresia că urcăm treptele foarte înclinate ale unei scări ce sunt cioplite direct în versantul unui munte înalt. Atunci când nu suntem foarte atenţi la cărarea pe care o parcurgem şi privim numai către vârful muntelui, ne confruntăm cu impresia înşelătoare că vârful nu este deloc aproape. Riscăm astfel, în cazul în care ne orientăm întreaga atenţie numai către destinaţie, să trăim cu impresia că nu ne apropiem deloc de ea. O astfel de impresie înşelătoare îi determină pe foarte mulţi oameni să renunţe la ţelurile lor, mai ales atunci când obstacolele apar undeva pe parcurs sau de îndată ce cărarea devine foarte abruptă. După cum ştim cu toţii, fiecare călătorie extraordinar de importantă începe cu un prim pas, iar după aceea trebuie să faci cel de-al doilea pas, apoi cel de-al treilea şi după aceea este necesar să faci exact atâţia paşi câţi vor trebui pentru a ajunge, în cele din urmă, la destinaţie.

Legea ocultă a metodei eficiente ne dezvăluie modul în care înţelepciunea cea tainică a naturii ne asigură că în cazul în care suntem perseverenţi şi entuziaşti putem realiza aproape orice ţel divin, oricât de dificil ar părea la început, împărţind călătoria în etape şi mobilizându-ne să realizăm, rând pe rând, etapele modeste, dar esenţiale a căror parcurgere se dovedeşte întotdeauna a fi cea mai sigură.

Procedând în felul acesta, chiar şi ţelul cel mai înalt, dumnezeiesc, se dovedeşte a fi realizabil. Prin intermediul gramului de practică, toate acestea ni se înfăţişează la momentul potrivit şi devin evidente. Atât datorită lipsei de experienţă, cât şi datorită neîncrederii în sine şi a îndoielilor pe care le hrănesc, destul de mulţi oameni care au, totuşi, la dispoziţie o metodă eficientă, nu o pun în practică într-un mod atent şi perseverent şi, tocmai de aceea, ratează această şansă şi, fără a se edifica asupra metodei, aleargă apoi să găsească o altă metodă şi apoi totul se repetă, din nou şi din nou. Este, tocmai de aceea, foarte important să reţinem că atunci când realizăm paşi (care în aparenţă sunt mici) şi efectuăm, rând pe rând, etapele necesare, putem atinge în felul acesta orice ţel divin pe care ni l-am fixat. În astfel de cazuri, perseverenţa şi atenţia stăruitoare sunt veritabile chei de boltă. Totodată, trebuie să avem la dispoziţie şi energia lăuntrică ce ne este necesară.

După cum ştim cu toţii, nu este cu putinţă să ascensionăm până în vârful celui mai înalt munte atunci când suntem anemici, iar muşchii trupului nostru nu sunt alimentaţi de un flux vital constant şi puternic. Fiecare dintre noi ştie că atunci când ascensionăm pe un munte, prăpăstiile nu pot fi trecute din două salturi, ci este necesar un singur salt suficient de mare. Totodată, este evident pentru fiecare dintre noi că, dacă atunci când ne luăm avânt să sărim peste o prăpastie nu dispunem de o energie suficient de mare, care va face cu putinţă o detentă salutară într-o astfel de situaţie, atunci ne vom confrunta cu riscul de a cădea în prăpastie, chiar dacă în noi a existat curajul de a face un astfel de salt periculos.

În cazul fiecărei metode eficiente, nu trebuie să pierdem niciodată din vedere că ea este, cel mai adesea, alcătuită din etape care trebuie să fie realizate rând pe rând, în ordinea ce este indicată. Pentru a înţelege cât mai bine aceste aspecte, ne putem raporta la un exemplu analogic din viaţa de zi cu zi. Să ne imaginăm că avem în faţa noastră un stejar care se află la aproximativ 25 de metri distanţă. Să ne mai imaginăm că dispunem de o piatră adecvată şi să ne gândim că ne propunem să aruncăm cu dibăcie respectiva piatră, astfel ca ea să lovească, nu contează unde, trunchiul acelui stejar. În faţa unei astfel de situaţii, cei mai mulţi dintre noi vor spune: „Cum aş putea să reuşesc aşa ceva? Să lovesc trunchiul acelui stejar de la 25 de metri? Aşa ceva este o imposibilitate! Dată fiind distanţa foarte mare, sunt sigur că nu voi reuşi să nimeresc trunchiul acelui stejar de la o asemenea distanţă.” Să ne imaginăm, însă, că imediat după aceea vom înainta în direcţia acelui stejar până când el se va afla la câţiva metri în faţa noastră. În această nouă etapă, vom putea să ne întrebăm: „Oare acum este cu putinţă să nimeresc cu piatra pe care o am trunchiul stejarului?” Răspunsul va ţâşni în mod spontan în fiinţa noastră: „Bineînţeles că acum pot să nimeresc cu uşurinţă trunchiul acestui stejar!” Să ne imaginăm că atunci vine lângă noi o fiinţă umană care ne-a ghicit gândurile şi ne spune: „Acum este cu putinţă să nimereşti trunchiul stejarului din faţa ta, aşa că ocheşte-l!” Urmând sfatul acelui necunoscut, vom realiza aceasta.

Atunci necunoscutul ce este înzestrat cu multă experienţă şi care tocmai a venit lângă noi va zâmbi şi ne va spune să ne dăm un pas înapoi şi, întinzându-ne o altă piatră, ne va sfătui să ochim din nou. Dându-ne apoi câte un pas înapoi, vom nimeri, spre bucuria noastră, de fiecare dată trunchiul acelui stejar în plin. De îndată ce ne vom da înapoi aproximativ 15 metri, vom constata că o să ratăm ţinta. Atunci necunoscutul care se află în spatele nostru ne va sfătui, zâmbind: „Înaintează, te rog, şi ocheşte din nou.” Vom face după aceea aşa şi vom nimeri apoi din plin trunchiul stejarului. Vom continua apoi să punem în aplicare acel procedeu simplu, îndepărtându-ne, de exemplu, până la distanţa de 20 de metri, când vom descoperi din nou că începem să ratăm. Atunci vom înainta pas cu pas şi vom ochi din nou ţinta ce se află în faţa noastră. În cele din urmă, după câteva aruncări ratate ale unor pietre, vom reuşi să nimerim trunchiul copacului de la o distanţă de aproximativ 25 de metri.

Această experienţă practică, simplă şi totodată eficientă are tâlcul ei. În felul acesta, putem descoperi într-un mod practic cum funcţionează legea ocultă a metodei eficiente în oricare dintre domeniile vieţii. Fragmentând în mod înţelept fiecare acţiune sau fiecare proiect în etape simple şi care sunt mai uşor abordabile, devine în felul acesta cu putinţă să facem paşi importanţi către ţelul pe care aspirăm să îl atingem. Acţionând în felul acesta, nu vom aştepta cu o anumită nerăbdare să ajungem la destinaţie sau să ne atingem ţelul pentru a ne bucura de reuşită, pentru că atunci când acţionăm în modul acesta, realizarea atentă şi entuziastă a etapelor necesare constituie, totodată, o serie evidentă de mici succese, care apar pe măsură ce mergem pe acea cale pe care am ales-o.

Reflectând la exemplul practic de mai sus, ne va fi cu uşurinţă posibil să înţelegem mult mai bine cum se integrează etapele succesive ale unei anumite metode eficiente şi, în felul acesta, va fi cu putinţă să înţelegem cum se integrează într-un mod organic etapele respective în cadrul metodei eficiente pe care am ales să o realizăm zi de zi cu multă atenţie şi luciditate.

Mergând pe firul aceluiaşi exemplu, ce conţine în el unele analogii, să ne imaginăm acum că în timp ce ne aflăm undeva la munte, ajungem la un moment dat la un râu învolburat de munte, ale cărui ape sunt umflate de ploile primăverii.

În cazul în care vom fi întovărăşiţi în acea ascensiune de un ghid montan înţelept, experimentat şi curajos, vom observa că el va traversa primul râul respectiv, păşind cu uşurinţă pe suprafaţa unor pietre ce sunt aşezate în zig-zag în albia acelui râu. Urmând exemplul înţeleptului nostru ghid montan, vom începe să sărim şi noi de pe o piatră pe alta. La un moment dat, zărind două pietre ce ni se par a fi mai apropiate, este cu putinţă să luăm hotărârea nesăbuită de a sări pe piatra cea mai îndepărtată. Cu toate acestea, este cu putinţă să constatăm că datorită faptului că saltul pe care l-am făcut a fost prea mic, sau altfel spus, insuficient, piciorul nostru va aluneca şi ne vom trezi că am căzut în apa cea învolburată a râului de munte. Într-o asemenea situaţie, înţeleptul nostru ghid montan va observa ce s-a petrecut şi, privindu-ne cu un zâmbet plin de compasiune, se va întoarce din drum şi ne va veni în ajutor, întinzând o mână viguroasă în timp ce îşi va sprijini picioarele pe două pietre spre a ne ajuta să ieşim din apă. Privindu-ne cu subînţeles, înţeleptul şi experimentatul nostru ghid ne va spune apoi, zâmbind: „Dragul meu, în cazul fiecărui proces, şi după cum vezi, chiar şi în cazul în care urmărim să traversăm un râu învolburat de munte, rişti să te alegi cu un duş rece după ce vei cădea în apă, dacă vei încerca într-un mod prostesc să sari peste anumite etape”.

Raportarea inteligentă la acest exemplu practic ne va permite să înţelegem mult mai bine importanţa adeseori nebănuită a etapelor ce alcătuiesc, în succesiunea lor firească, un tot care reprezintă ceea ce noi numim „o metodă eficientă”.

Citiți partea a doua a acestui articol
 
Fragment preluat din lucrarea Programul planetar de acţiune urgentă NU APOCALIPSA, vol.1, de profesor yoga Gregorian Bivolaru, apărută la editura Shambala și tipărită la Ganesha Publishing House.

Citiți și:

Tenacitatea şi perseverenţa, două calităţi esenţiale în practica spirituală

Răbdarea – o virtute spirituală

yogaesoteric
18 decembrie 2014

Also available in: Français