Cum a ajuns soțul Ursulei von der Leyen pionul principal în afacerea Pfizer de 36 de miliarde de dolari (II)

Jurnalistul Adrian Onciu a publicat pe rețelele de comunicare virtuală episodul 2 al anchetei sale despre legăturile dintre Ursula von der Leyen, șefa Comisiei Europene, și firma de medicamente Pfizer, producătoarea celebrului vaccin.

Primul episod a fost publicat tot pe o rețea de comunicare virtuală, după ce Mediafax a refuzat să-l afișeze pe site.

Iată ce a publicat Adrian Onciu:

Episodul 2 al unei anchete care n-a avut loc în presă

După cum am promis în prima parte a anchetei, revin cu date mult mai concrete despre suspiciunile de corupție în dosarul Pfizer-Ursula.

Comentariile mele din ultimii doi ani seamănă prea puțin cu textul de astăzi. Vor fi multe cifre, nume de firme, personaje și posibile conexiuni. Deci va fi mai greu de urmărit pentru publicul larg. Însă voi urmări să le sintetizez și să le prezint într-o formă cât mai digerabilă. Ca pe o poveste, mai degrabă, decât ca o anchetă jurnalistică în sensul clasic.

Nu e treaba mea să verific conturi, să ascult telefoane și să caut bilete de avion. Însă Parchetul European ar putea s-o facă. Dacă, bineînțeles, o să considere că merită efortul.

Haideți s-o luăm sistematic. Să prezentăm mai întâi protagoniștii. Este vorba despre soții Ursula și Heiko von der Leyen. Cum am spus în primul episod, cei doi locuiesc, din 2007, în apropiere de Hanovra (Germania), pe proprietatea pe care Heiko a moștenit-o de la părinți. S-au căsători în 1986. Au șapte copii și un nepot (le vom spune în continuare pe numele mic, pentru ușurința lecturii).

Ursula a studiat Medicină la Universitatea din Hanovra, iar în 1991 și-a dat doctoratul în cadrul aceleiași instituții (unde, vom vedea, soțul era angajat ca profesor). În presa din Germania au apărut relativ recent acuzații legate de plagiat. Jurnaliștii au descoperit că 43,5% din lucrarea de doctorat a Ursulei era copiată. Universitatea a concluzionat că, deși teza conține plagiat, nu a putut fi dovedită nicio intenție de a înșela. Adică șefa Comisiei Europene a furat, dar nu cu intenție. Nu și-a dat seama, pur și simplu. Cunoaștem stilul. S-a scuzat după modelul patentat și verificat la Academia Națională de Informații din România.

Soții Ursula și Heiko sunt politicieni, însă ultimul nu are vreo funcție în partid. Sunt colegi cu cancelarul Angela Merkel în CDU (Uniunea Creștin-Democrată).

Pe când era ministru al Apărării (în guvernele III și IV conduse de Angela Merkel), Ursula s-a făcut remarcată prin larghețea cu care oferea contracte din banii publici. E vorba despre contracte însumate ce depășesc 700 de milioane de euro. La data respectivă s-a încercat printr-o comisie parlamentară investigarea acuzațiilor de prost management, însă cazul a fost mușamalizat. Nicio surpriză, de altfel. În timpul investigației s-a scurs informația potrivit căreia Ursula și-ar fi șters datele din telefonul mobil.

Fix după același tipar infracțional, actuala șefă a Comisiei Europene și-ar fi șters datele din telefon (mesaje text, e-mailuri, istoric convorbiri) și după negocierile cu firma Pfizer, în dosarul estimat la 36 miliarde dolari. Voi reveni asupra aspectului.

Să vorbim puțin și despre partenerul ei de viață, Heiko. Vlăstar de viță nobilă, Heiko a stat până acum în umbră. Dacă l-am întreba pe SOV, probabil ne-ar spune că, dintre cei doi soți, Heiko este „eminența cenușie” în familia der Leyen. În consecință, el ar fi negociat contractul cu Pfizer. Din păcate, nu suntem în măsură să-i cerem părerea lui SOV.

Heiko pare un tip foarte studios. A învățat farmacologie, medicină internă și cardiologie la Universitatea din Hamburg, la Facultatea de Medicină din Hannover (MHH) și la Universitatea Stanford, SUA. Ulterior, a continuat să lucreze în cercetare la Stanford, cu accent pe „terapia genică cardiovasculară”. În același timp, a fost director general la Artiss GmbH din Hanovra, firmă fondată în 2001. Artiss, în cooperare cu Universitatea de Medicină din Hanovra (MHH), au dezvoltat noi valve mitrale biologice ale inimii, bazate pe celulele proprii. În 2005, Universitatea Hanovra și firma Hannoverimpuls au înființat Hannover Clinical Trial Center GmbH (HCTC), ca furnizor de servicii pentru studii clinice. O firmă de stat, nu privată. Nimic spectaculos, la prima vedere.

Până să aterizeze direct în board-ul de conducere al firmei americane Orgenesis, Heiko a predat „medicină internă” la Universitatea din Hanovra și a fost director general al firmei HCTC. Putem presupune că avea un câștig lunar estimat, cu larghețe, la 20-30 de mii de euro (să zicem, maxim 360 de mii pe an). Bineînțeles, dacă nu cumva HCTC dădea tunuri cu armament, Viagra de contrabandă sau droguri.

Potrivit informațiilor oficiale, HCTC se ocupă de teste clinice pentru tot soiul de medicamente, posibil și vaccinuri, iar contractele sunt intermediate în Germania de firma KKS (o găsește ușor chiar și doamna Kovesi). În ultimii ani înainte de a fi avansat peste noapte, „în interes de serviciu”, direct în board-ul Orgenesis, putem presupune că Heiko derula deja contracte cu firma americană. Însă asta doar anchetatorii o pot stabili cu certitudine.

Ipoteza provine din faptul că Heiko avea și titulatura de „consultant științific” în cadrul Orgenesis. Nu se știe dacă retribuit sau doar onorific. Așa că de ce nu să nu fi pus umărul, în mod direct și după posibilități, la bunăstarea americanilor de la Orgenesis?

Clinica HCTC, condusă până de curând de Heiko, face studii clinice în principalele domenii de cercetare ale Universității din Hanovra: 1) Infecție și imunitate; 2) Transplant și regenerare; 3) Inginerie biomedicală și implanturi; 4) Oncologie. Coincidență sau nu, după cum vom vedea mai jos, americanii de la Orgenesis cercetau de mulți ani binecunoscuta tehnologie ARNm (folosită la vaccinurile anticovid). Până la izbucnirea pandemiei, cei de la Orgenesis erau adânc implicați în utilizarea tehnologiei ARNm la tratarea cancerelor.

Este de presupus că au existat și relații contractuale (firești) între Orgenesis și HCTC, prin intermedierea firmei KKS. Americanii ar fi putut plăti studii clinice pentru a vedea cum reacționează pacienții cu cancer la noua lor tehnologie. Adică vestita ARNm. O verificare simplă a procurorului Kovesi ar lămuri aceste aspecte în doi timpi și trei mișcări.

A urmat momentul de cotitură. În martie 2020 a izbucnit, oficial, pandemia. Heiko locuia în Germania, la Hanovra, cu soția și cei șapte copii. Încă era „consultant științific” în cadrul Orgenesis. Probabil și furnizor de servicii pentru studii clinice. Putem presupune că încasa lunar câteva mii de euro din colaborarea cu Orgenesis.

La nivel mondial, la inițiativa OMS, s-a pus problema găsirii unui vaccin anticovid. Exista o urgență majoră de sănătate publică. Știm bine cum a decurs povestea. Ce rol a avut mass-media, împreună cu politicienii și specialiștii dedicați.

Firma americană Pfizer, una dintre companiile Big Pharma renumită, printre altele, pentru multiplele scandaluri cu iz penal, a simțit imediat oportunitatea imensă. Și a apăsat pe accelerație. A căutat parteneri pentru dezvoltarea vaccinului anticovid cu viteza luminii. Și ce alt partener mai bun să fi existat decât Orgenesis? Firmă specializată (de ani buni) în tehnologia ARNm dedicată oncologiei. Mai ales că Heiko, soțul șefei Comisiei Europene, era deja „consultant științific”. Deci un bun colaborator. În plus, Orgenesis avea capacitatea (prin HCTC) de a derula rapid testele preliminare pe vaccinuri, în vederea aprobării de către Agenția Europeană a Medicamentului. În regim de urgență, evident.

Încă nu știm cu exactitate cum și-au împărțit sarcinile Orgenesis, Pfizer și BioNtech în derularea proiectului. Cert este că nemții de la BioNtech dețineau capacități mari de producție în Europa. Ca simplă speculație, e posibil să fi contat și faptul că BioNTech provine din Germania. Iar Pfizer s-o fi cooptat în proiect inclusiv pentru a avea suport politic în negocierile ulterioare cu Uniunea Europeană (aka Merkel și Ursula). Însă, repet, este o simplă speculație. N-o luați în seamă.

Acum, să vedem cine sunt specialiștii. Americanii de la Orgenesis. Firma a apărut în 2008 prin finanțarea oferită de Governing Dynamics Venture Capital (GD). Inițial a avut sediul la Tel Aviv, întrucât fondatoarea Sarah Ferber (66) e născută în Israel. Acționarul principal al GD este un fond de investiții USA-Israel, înființat în 2000, cu sediul în New York, avându-l drept președinte pe Alex Mashinsky. Doamna Ferber pare a fi creierul Orgenesis. Cercetătoarea clasică. Omul cu studii și muncă intensă în laborator. Omul cu tehnologia ARNm. Din CV-ul ei asta rezultă: licență și doctorat la Israel Institute of Technology, licență la Universitatea din Texas Southwestern Medical Center și doctorat la Harvard Medical School. În prezent face parte din Consiliul de Conducere (board-ul) companiei Orgenesis, cu titlul „Chief Scientific Officer”. Încasează un salariu anual cuprins între 1,5 și 2 milioane de dolari (probabil sensibil în creștere, odată cu pandemia).

Din august 2014, actualul CEO al companiei Orgenesis este Vered Caplan. Ultimul loc de muncă al acesteia a fost firma Biotech Investment Corp (simplă asemănare cu BioNTech, nicio legătură!). Companie specializată, ce să vezi, tot în testarea clinică a unor medicamente. Vered Caplan a studiat și ea în Israel, la fel ca fondatoarea Sarah. Ultimul ei salariu anual era de 1,6 milioane dolari. Posibil în creștere abruptă, odată cu venirea în board-ul companiei a lui Heiko von der Leyen.

Între Orgenesis și Pfizer sunt multe puncte comune. Unele legate de Israel. Și de viteza cu care s-au vaccinat israelienii. Însă cele mai vizibile sunt acționarii semnificativi comuni de la Orgenesis și Pfizer. Potrivit bursei din New York, aceștia ar fi următorii:

Orgenesis

The Vanguard Group, Inc. 3,77%
SSgA Funds Management, Inc. 0,34%
Geode Capital Management LLC 0,81%
Total – 4,92%

Pfizer

The Vanguard Group, Inc. 7,78%
SSgA Funds Management, Inc. 4,97%
Geode Capital Management LLC 1,78%
Total – 14,53%

Așadar, dacă ne referim la investitori, cele două mega-firme americane sunt înrudite. Conexiunile între oamenii din board-ul companiilor nu au putut fi, deocamdată, verificate. Prea puțin timp, prea puține resurse. Poate ne ajută Parchetul European, FBI și Justiția americană. Deși nu aș paria prea tare pe asta. Cine ar avea de câștigat, la urma urmei?

Fondul de investiții Vanguard iese în evidență. Din martie 2021, Vanguard deține cele mai multe acțiuni ale altui fond gigant, BlackRock. Cele două mari grupuri financiare controlează aproape tot, la nivel global. Practic, au Big Pharma în buzunar. În februarie 2020 erau printre cei mai mari deținători de acțiuni ale gigantului GlaxoSmithKline (GSK), respectiv 7% si 3,5% din total. Este aproape imposibil să-i aflăm pe toți proprietarii de acțiuni din cadrul fondului Vanguard. Dar câteva nume se disting, potrivit surselor bursiere oficiale: Rothschild Investment Corp, Edmond De Rothschild Holding, diferite familii ca Orsini din Italia, Bush din Statele Unite, du Pont, Morgan, Vanderbilt, Rockefeller. Inclusiv familia regală din Marea Britanie. Cele două fonduri de investiții amintite dețin cam 90% dintre instituțiile mass-media din Statele Unite.

Și acum, să revenim la firul poveștii. În martie 2020, a debutat pandemia în forță. Cu TAB-urile pe stradă, chiar dacă în România spitalele erau goale. Sau cel mult pline de asimptomatici. Compania Pfizer a bătut palma cu Orgenesis pe partea științifică și de testare clinică, a brevetat proiectul ARNm împreună cu nemții de la BioNTech (foarte buni și pe partea de producție), apoi au scos marfa la vânzare. Cerere imensă, furnizor unic, urgență maximă. N-a mirat pe nimeni prețul de 15-18 euro doza, când lumea cădea pe stradă, ucisă de virusul invizibil. De aici încolo s-a pus problema maximizării profitului, ca la orice mega-companie: cum facem bani foarte mulți cu efort minim?

Una dintre soluții se pare că a fost cooptarea lui Heiko van der Leyen în Consiliul de Administrație al firmei Oregensis (strâns legată de Pfizer pe partea de testare, cum am văzut). Evenimentul-cheie s-a produs în decembrie 2020, la doar 8 luni de la debutul pandemiei. Și cu câteva luni înainte ca soția Ursula să semneze cu Pfizer contractul de 36 miliarde dolari. Însă până la mega-contract și alte „bonusuri de performanță”, am asistat cu toții la un salt spectaculos în dreptul salariului de bază. De la vreo 300 de mii de dolari pe an (în Germania), la peste 1,5 milioane dolari (la firma Orgenesis). Precizez: doar salariul în calitate de membru în board. Fără alte bonusuri.

Probabil că soția Ursula s-a bucurat foarte tare când a aflat vestea. Totuși, cei doi au de crescut șapte copii și un nepot, acasă în Germania, lângă Hanovra.

Știm din episodul trecut (și din foarte puținele articole apărute în media) cum s-a desfășurat negocierea Ursula-Bourla (Pfizer): extrem de netransparent. În plus, pare că șefa de la Bruxelles a comis-o din nou. Și-ar fi șters urmele de pe telefonul mobil, potrivit unor relatări ale reporterilor New York Times. Mesajele și apelurile Ursulei au dispărut subit, spre stupefacția Ombudsman-ul Emily O’Reilly (un fel de Avocat al Poporului, dar la nivelul Uniunii Europene).

Comisia Europeană a precizat că nu se află în posesia corespondenței dintre Ursula și Bourla (șeful Pfizer). SMS-urile și alte mesaje scurte ar fi prin natura lor, „de scurtă durată și, în principiu, nu conțin informații importante despre politica, activitățile sau deciziile Comisiei”, a declarat secretarul general al Comisiei, Ilze Juhansone.

Cum ar veni, de ce ne-am uita în telefonul Ursulei? Altă treabă n-avem? Că doar nu scrie în telefon ce mega-amenzi vor plăti, în continuare, Polonia și Ungaria, pe simplul motiv că nu se aliniază politicilor de la Bruxelles.

Un jurnalist a avut tupeul să întrebe, totuși, dacă mesajele Ursulei către Bourla au fost șterse, dacă mai există nearhivate sau dacă domnii comisari europeni au cunoștință despre ele. Întrebarea a rămas fără răspuns. O purtătoare de cuvânt a CE a confirmat, pentru presă, că mesajele scurte nu sunt înregistrate în sistemul Ares (programul intern de arhivare al UE). În orice caz, în prezent „nu există posibilități tehnice de înregistrare a mesajelor scurte”.

De subliniat că fenomenul vine în contradicție cu regulile interne ale Comisiei, adoptate în 2015. Potrivit acestora, SMS-urile și mesajele similare ar fi necesar să fie copiate într-un e-mail, scanate sau înregistrate în alt mod.

Mass-media independentă a vrut sa afle și alte detalii despre afacerea cu vaccinuri. În baza Regulamentului nr. 1049/2001, un alt jurnalist a cerut Comisiei Europene să dezvăluie toate comunicările dintre Bourla și Ursula, însă „cererea a fost refuzată de Secretariatul General al Comisiei Europene”. Iar cum Parchetul European nu s-a sesizat (ce rost ar avea?), nimeni nu poate ști, deocamdată, în ce condiții s-au desfășurat negocierile Pfizer-UE pentru cele 1,8 miliarde doze vaccin.

Cu alte cuvinte, s-a mușamalizat totul. Așa cum am mai spus într-un articol recent „dispărut”.

Ca fapt divers, pe 24 aprilie 2021, cu puțin timp înainte de a semna contractul negociat cu Bourla, Ursula a vizitat fabrica Pfizer/BioNtech din Germania. Evident, să se asigure că producția merge la turație maximă și vaccinurile vor ajunge la timp pe aeroporturile din Europa.

O mică rectificare față de episodul 1. Nu avem informații certe că Heiko s-ar fi aflat în SUA atunci când Ursula a negociat cu Pfizer. Asta ar putea constata doar anchetatorii, prin investigații la aeroporturi, verificarea unor rezervări la hotel, a biletelor de avion și de tren ș.a.m.d. Este posibil ca Heiko să fi rămas în Germania, la Hanovra. Mai ales în pandemie, poziția de membru în board-ul Orgenesis nu-l obliga să fie prezent fizic în sediul firmei. Poate a asistat la ședințe doar prin Zoom. Poate a fost la New York. Încă nu știm. Cert este că, oriunde s-ar fi aflat, Heiko avea o legătură telefonică permanentă cu soția.

Telefon de pe care ulterior au dispărut, subit, o serie de informații. Vom vedea ce fel de informații, însă doar dacă procurorul-șef Kovesi își va arăta, vreodată, disponibilitatea.

Declarație Albert Bourla, CEO Pfizer: „Am dezvoltat o relație profundă de încredere, pentru că am intrat în discuții detaliate cu președinta CE, Ursula von der Leyen”. Rămâne de văzut cât de detaliate au fost discuțiile. Și dacă au inclus sau nu „bonusuri de performanță”.

Fără legătură prea mare cu ancheta de față, dar cu o anumită relevanță, iată și declarația Ursulei cu prilejul Forumului Economic Mondial de la Davos:
„Doamnelor și domnilor, nevoia de cooperare globală și această accelerare a schimbării vor fi forțele motrice ale Marii Resetări. Și văd aceasta ca o oportunitate fără precedent”.

Concluzia de final. Nu putem ști, cu exactitate, dacă Pfizer a mituit politicienii de la vârful UE. Însă există o serie de suspiciuni întemeiate, bazate pe trecutul Pfizer, pe „urgența pandemică”, pe poziția dominantă pe piață, pe secretizarea excesivă a contractului UE-Pfizer, pe netransparența politicienilor implicați în negocieri. Nu în ultimul rând, Ursula are antecedente. Și-a șters datele din telefon când era ministru al Apărării în Germania. Și se pare că a făcut-o, din nou, după negocierile cu Pfizer. Cel puțin asta lasă de înțeles Avocatul Poporului din Uniunea Europeană.

Apoi, poate cel mai important, avem și prezența soțului în board-ul companiei Orgenesis. Strâns legată de Pfizer, cum am văzut.

Însă toate acestea nu pot fi pe deplin deslușite doar printr-o anchetă jurnalistică. Suspiciunile întemeiate este necesar să fie investigate de organele de cercetare. De Parchetul European, în cooperare cu justiția americană.

Citiți și:
Contracte secrete privind vaccinurile covid dezvăluie modul în care Pfizer a constrâns guvernele pentru a-și maximiza profiturile
Anchetă: Clauzele abuzive din contractul semnat de Pfizer și Comisia Europeană
1.000 de dolari la fiecare secundă: Pfizer și Moderna au înregistrat un record uluitor de vânzări

 

yogaesoteric
4 aprilie 2022

 

Also available in: Français