Libertatea, această primejdie de care ne apără stăpânii noștri ce ne vor binele cu de-a forța

A fost o perioadă în care cochetam cu ideea vaccinării obligatorii. La fel cum a fost o perioadă când am votat cu Traian Băsescu.

La fel cum a fost o perioadă când credeam cu sinceritate în toate blestemățiile pe care gașca lui Soros ni le înfunda în cap cu polonicul de propagandă. Că România trebuie reformată să semene cu Occidentul. Că trebuie privatizat tot și că proprietatea de stat e anatema. Da, cum să nu. De-aia Franța și Germania și Austria își proiectează puterea politică inclusiv prin intermediul proprietății de stat. Da, da…

După cum unii dintre voi și-au dat seama, sunt un tefeleu răspopit. La vremea mea, am pus botul la multe din momelile ideatice fluturate prin fața sinapselor mele de tânăr prost și frumos.

Când eram tânăr prost și frumos, prin anii ’90, m-am certat cu taică-meu, Dumnezeu să-l odihnească, pentru că „industria românească e o grămadă de fiare vechi”. Noroc că mi-a trecut.

Ceva mai târziu, aproape la fel de tânăr și de prost, doar că ceva mai puțin frumos, am avut discuții aprinse cu prieteni privind aroganța lui Adrian Năstase și necesitatea istorică a lui Traian Băsescu. Noroc că mi-a trecut. Tot cam pe-atunci, am avut poziții publice privind conservatorismul Bisericii Ortodoxe Române. Noroc că mi-a trecut.

Am comis multe greşeli la viața mea, cu gândul, cu vorba, cu fapta.

Asta este partea proastă. Partea bună, însă, este că mi-am dat seama de vorbele celebrului comunist Tudor Postelnicu, „am fost un dobitoc”.

Partea și mai bună este că nu mi-e rușine să recunosc public asta și că mă strădui la fel de public să le spun altora prin ce greșeli am trecut în formarea mea intelectuală, morală, de cetățean al acestei țări asediate de fameni și de vipere și de lipitori.

Tefeleii mei dragi, pufoșii mei iremediabili, va veni o zi în care veți începe să înțelegeți.

Ca de obicei, va fi prea târziu.

Va fi prea târziu când vă veți da seama că ați fost păcăliți. Că v-au fost creierele spălate ca la Nufăru’, prin mijloace de propagandă eficiente, standard, de manual.

Că ați fost mânați la creiere ca vitele la abator, să vă urâți țara, neamul, să țineți cu străinii și să vă acceptați cu entuziasm condiția de cetățean de rang secund, de slugă la habsburgi și la ceilalți imperialiști de serviciu, mascați fățarnic în spatele unor cuvinte deontoloage și false, numa’ bune de păcălit tinerii naivi.

Va fi prea târziu când vă veți da seama că, dincolo de toate cele, cel mai important cuvânt din toată istoria este „libertate”. Nu „păpică” și nu „burta plină”. Nu Netflix și nu Facebook. Libertate, pufoșilor. Doar, decât libertate.

Pe termen scurt, pâinea și circul astâmpără nevoile de slugă. Pe termen lung, istoric, panem et circences e maniera cea mai necruțătoare de a vă pune cătușe la mâini și mai ales la creier. De a rămâne și voi, și copiii voștri, și copiii copiilor voștri slugi la stăpân. Iar strădania întru libertate, tot pe termen lung, e singura care vă scoate din condiția de slugă.

Libertate. Acest cuvânt tocit și pentru care, totuși, luptă atâția oameni și în zilele noastre. Unii să o obțină. Alții să-i împiedice pe ceilalți să fie liberi.

Când eram tânăr, manualele comuniste de istorie erau absolut oribile. Propagandă pe față. Drept pentru care tindeam să disprețuiesc tot ce ni se spunea acolo. Inclusiv toți morții ăia îmbrăcați aiurea care ne priveau din manuale cu privirile lor pline de reproș: Tudor Vladimirescu, Avram Iancu, Horea, Cloșca, Crișan. Niște primitivi îmbrăcați în blănuri de oaie care ne stricau nouă creierul nostru de copii cu prostiile lor de oameni morți și de ciobani.

Una din prostiile pe care le-am aflat târziu puse în gura lui Horea, într-unul din filmele alea oribile comuniste pline de propagandă, și pe care le-am înțeles încă și mai târziu cum se cuvine, sunt următoarele vorbe, rostite de Ovidiu Iuliu Moldovan în filmul Horea:

„Ce e rău în robie, nu e atâta robia. Rău e că, dacă trece prea multă vreme, omul să-nvață cu ea. Cu robia. Cu frica. Cu supunerea. Cu «săru’mâna». Să fie batjocorit și să nu-i mai pese. Să-nvață ca pasărea cea proastă, cu colivia. Care uită și că o știut zbura oarecândva. Sau să teme să nu afle stăpânu’ că n-o uitat să zboare.”

Noi, dragii mei tefelei care suntem, am fost și vom mai fi, riscăm să uităm libertatea. Să uităm să zburăm. Să uităm condiția de om liber și să acceptăm ca normală condiția de slugă.

Riscăm să ajungem să fim batjocoriți și să nu ne mai pese. Cum se petrece aproape în fiecare zi în vremurile astea mizerabile vopsite în vorbe mari și goale, când ambasadorii imperiului vin și își bat joc de noi cu sfaturile lor neo-colonialiste și conduc pe față, cu aroganță de grof și cu dispreț de habsburg această țară în interesul lor. Iar noi înghițim și ne supunem. Am ajuns niște slugi resemnate. Niște iobagi proști.

De-aia, deși sunt de acord cu principiul vaccinării, nu sunt de acord cu ideea de vaccinare obligatorie. Pentru că e vorba de libertate. Cu toate cele ce vin împreună cu dânsa: risc, responsabilitate, iresponsabilitate, semeție, îndoială, cumpănă. Putere. Câștig. Pierdere. Luptă. Strădanie. Viață.

Nu, nu e bine să obligi oamenii să se vaccineze. Îi transformi în vite, în oi. Și nu vreți să ajungeți oi. Nici voi, nici copiii voștri.

Nu știu. Poate e rău să lăsăm oamenii liberi, să decidă ei dacă se vaccinează sau nu. Dacă fumează sau nu. Dacă își riscă viața pe munte sau nu. Dacă e bine să deschidă o firmă sau nu. Dacă e bine să se drogheze sau nu. Dacă e bine să se însoare sau nu. Dacă e bine să treacă strada sau nu.

Dacă e bine să se avânte în necunoscut sau nu.

Dar am învățat încet încet, pas cu pas, că e mult mai rău, mult mult mai rău să împiedici oamenii să fie liberi.

E primul pas spre moartea aia mare, de om, nu spre moartea mică, de individ.

Ăsta este adevăratul liberalism, dragilor. Nu făcătura aia de păcăleală de maclavais de pseudo-ideologie cu care se împăunează amărâții de liberali pe-aici, prin gubernia asta a noastră mediocră. Săracii de liberali de Dâmbovița, ei sunt orice, dar nu liberali.

Românii vor rămâne slugi atâta timp cât vor fi îndrumați de la spate cu de-a forța. Așa au făcut-o și comuniștii: ne-au siluit întru progres. Și ne-au transformat în vite resemnate.

Așa vor să o facă la fel de bicisnic și această nouă rasă de comuniști, propagandiștii ăștia de progresiști de azi care vor să ne învețe cum să trecem strada, să ne controleze viața în cele mai mici detalii. Ca în cartea lui Orwell, 1984.

Libertatea e aprigă, pufoșilor. Libertatea implică riscuri. Poți să mori de libertate. Dar altminteri Columb nu descoperea America dacă nu era liber. Dacă nu îndrăznea și dacă nu era iresponsabil. Nici americanii nu cucereau lumea dacă nu erau liberi. Nici austriecii nu puneau mâna pe Petromul nostru dacă nu ne împiedicau să fim liberi.

Citatul ăla din filmul comunist propagandist nu e complet. La sfârșit, Horea, adică Ovidiu Iuliu Moldovan, un cioban primitiv îmbrăcat într-o dulamă de-aia de oaie care pute de amețești, mai zice ceva. Niște vorbe în plus. Încă niște vorbe pe care poate poate o să vi le aduceți aminte, când veți fi și mai slugi, și mai fraieri, și mai păcăliți de vesela propagandă care vă învață cum să vă trăiți viața în cele mai mici amănunte.

„Numa’ c-amu, cu voie de la împărat ori ba, am învățat că să poate.”

Poate o să învățăm și noi, vreodată, că indiferent ce zice împăratul din ziua de azi, totuși se poate. Acuma nu. Azi nu se poate. Azi suntem proști și slugi. Dar poate, totuși, într-o zi…

Speranța moare ultima. Ghinion.

Autor: Turambar

Citiţi şi:
Gheorghe Piperea spune: „Fraţilor, cum este posibil să renunţaţi la libertate atât de uşor, pentru nişte motive atât de minore?”
Moartea libertății, moartea omului
„După terorism, covid devine noul argument pentru impunerea unei supravegheri în masă”

 

yogaesoteric
9 iulie 2021