Protestatarii de la Moscova, Cairo și București umplu piețele publice, pentru a cere un guvern reprezentativ. Pe străzile Madridului, New York-ului și Atenei, nemulțumirea este aproape agresivă. Singurele mesaje coerente par a fi că liderii din întreaga lume nu reușesc să fie la înălțimea așteptărilor cetățenilor lor și că Facebook, Twitter și alte media de socializare le permit mulțimilor să se coaguleze în voie, pentru a face cunoscut acest lucru liderilor, comentează cotidianul american New York Times.
„Cred că ceea ce am învățat în ultimii ani de la declanșarea crizei financiare și a Primăverii Arabe este că statele fragile, cu capital politic și economic limitat sunt deosebit de sensibile la combinația dintre recesiunea economică gravă și revoluția comunicațiilor“, a declarat Ian Bremmer, președintele Eurasia Group – o companie de consultanță privind riscul politic, cu sediul la New York –, care a moderat o masă rotundă la Forumul Economic Mondial de la Davos, cu privire la starea democrației.
Spus în termeni statistici bruți, democrația a pierdut teren în ultimii ani, potrivit evaluării anuale a Freedom House din Washington. Într-un raport emis recent, grupul a numărat 12 țări în care democrația a înregistrat câștiguri și 26 în care nivelul de libertate a scăzut.
„Opinia noastră este că evenimentele din ultimii trei ani sunt mai mult pozitive decât negative“, a afirmat Arch Puddington, vicepreședinte pentru cercetare la Freedom House. „Vedem revolta arabă drept genul de eveniment transformațional, care nu se deosebește de 1989 și 1991, când URSS s-a destrămat. Este o parte a lumii care a fost imună la răspândirea libertății. Acum, lucrurile sunt în desfășurare.“
Nimeni nu poate prezice cu certitudine ce fel de societăți vor ieși din revolte. Superioritatea democrației americane și europene nu mai pare la fel de clară ca în urmă cu un deceniu. Opiniile politice din SUA sunt polarizate, iar încrederea populației în Congres este la un nivel scăzut. Criza datoriilor din zona europeană trenează în contextul în care liderii europeni se ceartă la nesfârșit privind cum să o rezolve.
Liderul cel mai puternic din Europa pare a fi Mario Draghi, președinte Băncii Centrale Europene, care a fost numit de oficiali aleși, dar nu poate fi concediat și este independent de controlul politic. De aceea, într-un oraș plin de bănci, Frankfurt, versiunea mișcării Occupy a ales peluza băncii centrale, ca loc pentru a-și instala corturile. Participanții au declarat că protestează pentru lipsa de responsabilizare democratică. Între timp, Grecia și Italia sunt conduse de tehnocrați nealeși a căror selectare a fost puternic influențată de Germania.
Un număr mare de oameni din multe țări par obosiți și dezamăgiți. Chiar piloni ai estabilish-mentului sunt scuturați. Klaus Schwab, președintele executiv al Forumului Economic Mondial, a cărui reuniune anuală de la Davos este finanțată în mare parte de corporații, s-a exprimat recent ca și cum ar fi gata să-și înalțe un cort în Zuccotti Park, centrul protestelor Occupy Wall Street.
„Capitalismul, în forma sa actuală, nu se mai potrivește lumii din jurul nostru“, a afirmat Schwab într-o declarație de luna trecută. „Nu am reușit să învățăm lecțiile crizei financiare din 2009“, a adăugat el.
În multe părți ale lumii, corelația dintre democrație și creșterea economică nu mai pare solidă. Unele dintre cele mai dinamice economii din lume se află în locuri precum China sau Vietnam, care își închid protestatarii și unde liderii sunt aleși de o fracțiune.
„A existat ipoteza că guvernarea democratică și creșterea rapidă merg mână în mână“, a declarat Kenneth Roth, director executiv al Human Right Watch din New York. „Existența Chinei sfidează această idee“, spune el.
Nici liderii chinezi nu se simt mai confortabil. Ei se confruntă cu disidența în interiorul propriilor frontiere și urmăresc evoluțiile din Orientul Mijlocul cu neliniște acută, la fel ca liderii Rusiei.
Nu este ușor pentru guverne să susțină, așa cum au făcut în trecut, că revoltele din țări precum Libia au fost instigate de străini. Sunt speriate de puterea rețelelor de socializare de a învinge cenzura.
Thomas Carothers, vicepreședinte la Carnegie Endowment for Internațional Peace, o organizație de cercetare din Washington, a afirmat că liderii puternici de pretutindeni s-au clătinat atunci când revoltele Primăverii Arabe i-au demis pe conducătorii acestor țări. „Este o parte a lumii care părea atât de sigură – dacă ei au putut fi îndepărtați, atunci oricine poate fi. Este înfricoșător pentru un regim dictatorial. Te trezești într-o dimineață și te uiți pe fereastră și vezi o mulțime de oameni în piața ta centrală“, a mai declarat Carothers, prin telefon de la Budapesta, unde predă la o universitate.
Ungaria este un exemplu de cât de fragilă poate fi democrația chiar în mijlocul Europei. Un simbol al rezistenței față de dominația sovietică după revolta din 1956, Ungaria a fost una dintre primele țări foste comuniste care au aderat la UE. Acum premierul Viktor Orban se confruntă cu acuzațiile că s-a folosit de majoritatea sa în Parlament, pentru a reduce la tăcere criticile mass-media, a slăbi centre de putere rivale cum ar fi instanțele de judecată și banca centrală și a perpetua dominația partidului său prin rescrierea Constituției.
UE a început procedurile legale formale împotriva Ungariei. Orban, care are nevoie de ajutor din partea UE și FMI pentru a evita imposibilitatea de plată, a promis concesii. Dar și el pare să fi fost încurajat de slăbiciunile din UE evidenţiate de criza datoriei suverane.
Partidele naționaliste din țări precum Finlanda, Franța și Olanda au încercat de asemenea să exploateze criza datoriilor în scopuri politice. „Europa riscă să fie handicapată dacă nu abordează decisiv această provocare la adresa democrației“, este de părere Kenneth Roth.
Sursa: epochtimes-romania.com
Citiţi şi:
Ziua în care clasa de mijloc se va ridica
Austeritatea a început să devasteze economiile naţionale
yogaesoteric
15 aprilie 2014